TRANSFĂGĂRĂŞANUL - permanent o nouă încercare

TIPĂREȘTE

Câteva zile libere, vremea deosebit de bună, momentul prielnic de a-mi pune în aplicare un plan vechi – să merg cu fiicele mele pe Creasta Făgăraşului, pe unde (eu) nu mai fusesem de vreo 24 de ani.

Am pornit, asadar, la drum spre Masivul Făgăraş. Ajunşi la Cârţişoara, înainte de a începe “lecţia de geografie”, ne-am oprit pentru o oră de istorie, la Casa Memorială (Muzeul Etnografic), a “dacului ce a coborât de pe Columna lui Traian”- Badea Cârţan.

Începem apoi urcuşul spre Bâlea. Drumul este foarte bun, aşa că, în scurt timp ajungem la cabana Bâlea Cascadă (1234 m). Un popas scurt pentru câteva poze şi nerăbdători să ajungem pe creastă, pornim din nou la drum.

Începe “aventura”. Curbe tot mai strânse, panta mai abruptă dar peisajul tot mai frumos. Dacă în prima parte a traseului nu prea se vedea decât pădurea, acum au început să apară piscurile, dar să se vadă şi valea. Câteva clipe de reculegere în faţa Monumentului Geniştilor şi un regret cumplit că nu am luat o candelă la plecare, pentru a o aprinde în memoria militarilor care au dispărut prematur dintre noi, cuprinşi de avalanşe, căzuţi de pe stânci sau diferite accidente, în timpul lucrărilor de construcţie a ceea ce avem acum –TRANSFĂGĂRĂŞANUL.

Ajungem apoi, în spaţiul “deschis”, de unde se vede tot drumul până aproape de vârf. Mai facem câteva poze imensului “şarpe” ce urcă muntele si... la drum. La Bâlea lac, plin de turişti. Ca la noi - gălăgie, muzică, ţipete, câteva motoare, ATV-uri turate (parcă aici este rezervaţie naturală... ?), manele, ... Am parcat repede maşina, ne-am luat rucsacul şi sus pe creastă. Lângă lac, un petec mare de zăpadă i-a îndemnat pe câţiva tineri la săniuş... cu sacul de polietilenă. Mai sus se văd alte câteva petece de zăpadă.

Urcăm încetişor pe traseul care duce în Şaua Caprei cu gândul de a „călca” pe Vânătoarea lui Buteanu (2507 m). Traseul, plin de turişti, unii mai experimentaţi, alţii mai puţin, iar alţii... doar curioşi. Ce-o fi şi cu muntele ăsta?

Atingem un petec de zăpadă, facem o poză la o floare, una Lacului Bâlea (2230 m) şi iată că am ajuns pe creastă. Cam frig. Ne echipăm corespunzător şi coborâm spre Lacul Capra. În stânga avem vârful Vânătoarea lui Buteanu, iar în dreapta, Iezerul Caprei (2417 m). O pauză binevenită, de gustare şi de odihnă de 30 de minute ne-a reîmprospătat forţele si am pornit către vârful Vânatoarea lui Buteanu. Fetele încă nu au mai fost la asemenea altitudine. Sper să le placă şi să mai urcăm pe munte. Urcuşul devine tot mai greu şi mai periculos, dar nu ne lăsăm, ... ajungem sus. Priveliştea – o minunăţie. Suntem “deasupra lumii”. Coborâm pe acelaşi traseu (ce păcat că nu are cine să ne ducă maşina acasă şi să ne continuăm drumeţia pe jos, că a început să ne placă, ... semne bune).

Trecem prin tunel şi coborâm spre Muntenia. Mai facem un popas să admirăm Masivul Făgăraş din partea sudică. Vârful Fântâna se vede splendid.

Ne apropiem de Lacul Vidraru. Lucrări pe albia râului? Se captează apa pârâului Capra pentru microhidrocentrale poprietate ale şmecherilor cu bani? ... asta înseamnă dezastru ecologic!!! Drumul - alt dezastru, plin de gropi Soarele dupăamiezii făcea lacul o oglindă imensă. De pe muntele Pleaşa, “omul de fier” - statuia lui Prometeu cu fulgerul în mână, simbolul electricităţii, lucind în bătaia soarelui, străjuieşte Lacul Vidraru.

De aici, am pornit spre Curtea de Argeş, unde ne aştepta “Monastirea Argeşului”, apoi, în ziua următoare, parcurgerea pasului Rucăr- Bran, cu Cehile Dâmbovicioarei, Piatra Craiului, Castelul Bran, Apoi Braşovul, Făgaraşul şi duminică, spre casă.

---

VIZUALIZĂRI: 1764 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI