Calatorie in Tara Motilor

TIPĂREȘTE

Am fost in Apuseni, intr-o tabara scolara, acum 25 de ani. De atunci, mi-am propus sa ma intorc de mai multe ori, dar de fiecare data am ales alta destinatie. Anul acesta am reusit in cele din urma sa revad Apusenii si sa-i descopar si fiului meu si sotiei mele.

Zona Muntilor Apuseni este, fara indoiala, una dintre cele mai daruite de Dumnezeu. Frumusetea locurilor si frumusetea sufleteasca a oamenilor n-au cum sa nu te impresioneze. La asta se mai adauga si urmele tragicei noatre istorii nationale care in Apuseni se regasesc cu prisosinta.

Aceasta intoarcere dupa un sfert de veac mi-a creat impresia ca acolo timpul a incremenit. Singurele elemente de noutate sunt pensiunile foarte frumoase si primitoare care au aparut dupa 1989.

Am inceput calatoria de la Bucuresti spre Tara Motilor prin Oltenia de Nord cu un popas de o zi la Polovragi. De la Polovragi, unde cei atasati de natura, istorie si credinta se pot incarca cu energie, am plecat spre Novaci si Ranca cu gandul sa trecem in Ardeal pe Transalpina. Ceea ce am si facut...

Cuvintele sunt sarace atunci cand vrei sa redai senzatiile pe cae le ai pe Transalpina. Peisajul e ireal, aerul e divin, soseaua minunata, numai ca in august poate fi foarte aglomerata (mai ales la sfarsit de saptamana). Oricum, ca sofer cu ceva experienta nu recomand aceasta ruta incepatorilor sau celor obositi. Partea de la Ranca pana la Obarsia Lotrului e foarte solicitanta. De la Obarsia Lotrului drumul e mai putin spectaculos si mai putin solicitant dar, in continuare, peisajele deosebite bucura privirea.

Lacul Oasa este un popas obligatoriu pentru fotografii. Noi am mai facut un popas la Cabana Oasa unde am luat masa. Locul este frumos, mancarea e foarte buna insa timpul de asteptare e cam mare.

In fine, am lasat Transalpina in urma si am mers catre Sebes si, apoi, Alba Iulia. La Alba Iulia am vizitat cetatea Alba Carolina, Catedrala Reintregirii si Catedrala Catolica Sf Mihail. Am fost extraordinar de impresionat de modul in care a fost restaurata si pusa in valoare cetatea. Fara teama de a gresi, pot spune ca aceasta bijuterie se poate compara cu mult mai cunoscutele si vizitatele centre istorice ale Sibiului si Brasovului. Mai mult, cred ca fiecare roman, dar mai ales fiecare pui de roman trebuie sa mearga la Alba Iulia ca sa poata intelege si atinge momentul de gratie al istoriei noastre.

De la Alba Iulia ne-am indreptat spre Teius unde am parasit drumul national si am mers catre Stremt si Manastirea Ramet. Aici ne-am cazat la Pensiunea Ramet, cu circa trei kilometri inainte de Manastire. Un loc frumos, cu o curte imensa, jos la sosea, de-a lungul raului. Pensiunea, construita pe un versant, domina intreaga vale. Ca sa pot ajunge la primul nivel trebuie sa urci zeci de trepte. Fiul nostru a numarat peste optzeci. Dar efortul iti este rasplatit sus. Camerele sut frumoase si confortabile, iar privelistea minunata.

A doua zi in zori am mers la Manastirea Ramet. Manastirea se afla chiar la iesirea din chei intr/un loc de o frumusete care-ti taie rasuflarea. O liniste desavarsita te invaluie ochiul se bucura, sufletul se misca... iti doresti sa nu mai pleci. Maicutele de aici formeaza o comunitate monahala deosebita poate si pentru ca de-a lungul timpului (atat in timpul imperiului cat si pe vremea comnistilor) au avut mult de suferit. Manastirea are o istorie tragica ce se intoarce in timp peste sase secole. Foarte interesanta este biserica veche si superbul muzeu etnografic. Manastirea are si casa de oaspeti pentru cei care doresc cu adevarat linistea. Aici la Ramet maicutele au si un atelier de covoare de unde ies autentice opere de arta...

N-am mai fi plecat dar aveam de gand sa ne atingem toate obiectivele. Asa ca am mers pana la Turda sa vedem salina. E un loc interesan, salina e foarte frumos amenajata dar, din pacate, fiind un weekend canicular tot Clujul era acolo si aventura noastra ne-a cam displacut. Foarte aglomerat, foarte multa galagie, in distonanta cu miracolul diminetii de la Ramet.

In fine, de la Turda am plecat pentru un tur al Clujului care ne-a placut lasandu/ne impresia unui oras viu si dinamic.

Ne-am intors la Turda pe Autostrada Transilvania care e buna dar ridicol de scurta. As fi vrut sa revad salbaticele chei ale Turzii dar cum seara se apropia cu pasi repezi am decis sa intru pe Valea Ariesului si sa ma indrept spre obiectivl meu - inima Tarii Motilor.

Am innoptat la Lupsa, la pensiunea Casa Apuseana, chiar in fata Manastirii Lupsa. Un alt loc de vis de unde nu ti-ai dori sa mai pleci. O manastire multiseculara cu o curte superba. La restaurantul pensiunii, fiind sambata seara, era o nunta. Dar gazdele noastre, pentru a nu fi deranjati de muzica ne-au dat camera la etajul 2. Un gest frumos care s-a dovedit a fi si inspirat pentru ca muzica nu ne-a deranjat defel. Pensiunea Casa Apuseana are o curte foarte frumoasa si un loc de joaca pentru copii iar, bucataria ne-a incantat.

Duminica dimineata am mers la manastire unde am asistat la o parte din slujba. impresionanta mi s-a parut participarea. Tot satul parea ca s-a adunat acolo, tineri, batrani, copii, saraci, bogati. Si atunci m-am gandit ca motii, acest romani deosebiti, nu si-ar fi putut pastra sute de ani identitatea altfel.

Despartirea de Lupsa a semanat cu despartirea e Ramet. N-am fi vrut sa mai plecam...

La barajul Mihoesti am iesit de pe drumul national si ne-am indreptat catre Vidra si Avram Iancu. Aici am intalnit oameni, mai ales in varsta, care ne-au dat o lectie de ospitalitate si buna cuviinta. Ne salutau ca si cum ne cunosteau iar unii dintre ei ne-au urat

---

VIZUALIZĂRI: 2521 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI