Pensiunea Arthur, Valcea, Raureni

TIPĂREȘTE

Vâlcea, dragostea mea!

În septembrie a fost mare nuntă la olteni. Şi cum aş fi putut lipsi de la fericitul eveniment la care protagonistul principal era singurul meu văr?

Deşi am şi rude şi prieteni în oraş, aceştia aveau casele pline de nuntaşi şi n-am fi avut parte de intimitate şi nici de odihnă la ei. Aşa ca am căutat pe internet o pensiune la marginea oraşului.

De departe cea mai frumoasă, mai luxoasă, mai cu gust şi mai... scumpă era Pensiunea Paradis. Mi-aş fi dorit o cameră acolo, dar totul era ocupat pentru weekend. (Ulterior am fost şi am mancat la ei- într-adevăr arată deosebit şi mâncarea a fost excelentă!) Aş scrie un review la rubrica restaurante, dar nu am poze „doveditoare” deocamdată. Culmea e că mireasa rezervase aceasta pensiune pentru nuntaşi, una din camere fiind chiar pe numele meu, dar asta am aflat-o prea târziu...

Pe internet am găsit, în cele din urmă, Pensiunea Arthur, în localitatea Râureni. Sunt postate poze cu camerele pe site-ul lor. Am sunat proprietarul pentru a face rezervarea camerei dorite şi pentru a obţine detalii privind spaţiul de parcare, restaurant, etc. Patronul s-a dovedit a fi un om extrem de galant, cu orientare şi respect pentru client.

Ca localizare, Pensiunea Arthur se află la 6-7 km de oraşul Rm. Vâlcea, pe drumul spre Drăgăşani, pe partea stangă. Imobilul în care funcţionează are parter, etaj şi mansardă, fiecare nivel fiind folosit în alt scop. La parter era un minimarket mixt şi o terasă, la etaj- restaurantul şi recepţia, iar la mansardă- spaţiile de cazare (4 camere). Domnişoara de la recepţie (care era şi ospătarul restaurantului) ne-a condus în cameră. Înăuntru era curat, spaţiu suficient, dotare mulţumitoare- pat matrimonial, noptiere, comodă, TV, masuţă, scaune sub formă de taburet, dulap încăpător. Imaginile postate pe internet erau corespunzatoare realităţii. Camera are vedere pe două părţi, pe una fiind un balcon cochet cu o masă şi două scaune.

Pensiunea are spaţii de parcare în faţă, la stradă (4-5 locuri în pantă) şi în lateral (2 locuri care erau tot timpul ocupate). Noi am parcat maşina pe straduţa laterală, pe carosabil. Patronul imi oferise, la telefon, varianta parcării în curtea dumnealui (langă pensiune). Nu am dorit să deranjăm, pentru că urma să facem diverse drumuri către oraş.

Venind de pe drum, am coborât la restaurant pentru servirea mesei. Aici ne-am întâlnit din nou cu domnişoara- de această dată în calitatea ei de ospătar. Ne-a prezentat oferta restaurantului (11 lei prânzul) şi ne-a adus un meniu care era destul de limitat. Am comandat cu foame şi speranţă diverse preparate... Dar domnişoara a fost neatentă şi total neorientată, poate la fel ca doamna de la bucătărie. Ciorba era foarte grasă şi semi-încălzită iar felul doi a fost altceva decât ce am comandat. Încă înfometată, am cerut să-mi facă ochiuri româneşti (care erau în meniu). De data aceasta am explicat exact ce vreau- ouă fără coajă, fierte în apă- şi răspunsul a fost că nu au... :) La ei ochiurile româneşti erau cele în tigaie, în ulei... Probabil că n-aveau apă... :) Nu mai dezvolt, ca să nu par răutăcioasă. Concluzia e ca nu vă recomand să mâncaţi acolo. (Nu ne-am săturat- că n-am avut cu ce- şi am mâncat în altă parte.)

Minimarket-ul mixt de la parter era destul de bine aprovizionat şi chiar ne-a fost de folos.

Duminică dimineaţa, după ce am revenit de la nuntă, obosiţi de atâtea hore şi sârbe, nu ne-am dorit decât puţină odihnă. Şi puţină am avut! Pentru că la terasa din faţa minimarket-ului s-au adunat sătenii de la prima oră, ca-n Poiana lui Iocan. Şi a urmat un reality show –pe varianta audio, dat la maxim, cu argumente urlate şi presărate cu bip-uri (varianta necenzurata)... În acest timp, în bucătărie (care era dedesubtul nostru) se preparau şnitele foarte bine bătute. Multe şniţele...

Şi totuşi... Per total, mi-a placut cum e gândită pensiunea, mi-a placut camera (nu luxoasă, dar decentă, curată). Îi lipseşte totuşi o perdeluţă la geamul de la balcon şi o cabină de duş (cadiţă de colţ era, dar apa a sărit prin toată baia şi gresia devenise periculos de alunecoasă). Şi restaurantul arată bine dar trebuie făcut ceva cu personalul (cursuri de calificare, dacă n-au). La minimarket n-am ce să zic negativ şi nici la terasă, căci sunt sigură că numai în weekend este atmosfera aceea incendiară... Astfel ca nu ne-am atins scopul cu cazarea în alt loc decât la rude... Ăsta să fie tot ghinionul nostru!

Sper să vă folosească experienţele mele, chiar dacă unele nu sunt tocmai plăcute.

Data viitoare mă duc la Paradis şi revin cu un review pozitiv.

Vacanţe frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3115 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI