Strabatand istoria vechiului drum Brasov - Poiana Brasov

TIPĂREȘTE

Din cele mai vechi timpuri, Poiana Brasov, a fost destinatia preferata pt. drumetii, atat vara cat si iarna, in special a brasovenilor. Asa ca, dorind sa pastrez traditia si dorind sa-mi mai dezmortesc picioarele, care au cam amortit in aceasta vars, am luat decizia sa mai fac macar niste peregrinari, aici aproape, de locul unde imi petrec, 2/3 din timpul unui an.

Impreuna cu o prietena si Dobermanita ei, am plecat de acasa cand soarele deja stralucea pe cer, si ne-am infiintat in Livada Postei, pt. a face urcarea cu autobuzul, fiind prea greu consideram, ca dupa asa o lunga pauza de mers km pe jos, sa facem de prima oara, tur-retur pe jos.

Dupa ce am facut turul intregii Poienii, si am vazut cat de mult s-a dezvoltat, de cand nu am mai fost, sa tot fie vreu an, jumate, . Au aparut multe hoteluri, in jurul hotelului Alpin, lacul era parca mult mai curat si mai frumos, iar tarabele vanzatorilor ambulanti, erau f. atractive, mai ales persoane ca mine, greu ar fi rezistat sa nu-si achizitioneze ceva, asa ca tot plimbandu-ma, eram atrasa sa cumpar o caciulita pt. iarna, care sunt minunate, dar am zis ca mai e pana la iarna si o sa cumpar mai incolo, ca doar deabia am inceput aceste excursii, pe care ni le-am planificat, cate una in fiecare saptamana, dar pana la urma tot mi-am cumparat, papuci de casa, chiar daca si acestia sunt tot de iarna, fiind confectionati din material de cojoc, dar nu puteam amana toate cumparaturile, ca incarcam prea mult bugetul, atunci, l-am fragmentat.

Deja mi se facuse foame, tot trecand pe langa terasele, care sfaraiau mici pe gratare, asa ca la intoarcere pt. a ne pregati sa coboram, care nu se face de brasoveni, pe drumul principal, ci pe vechiul drum, amenajat pt. drumetie si unde strabati natura care nu a fost transformata, de perioada moderna, unde fiecare colt si fecare piatra are propia ei istorie, pe care o sa va invit sa o cunoasteti, alaturi de mine., am luat si noi cate 2 mici, pt. a nu saliva in continuare, drumul deabia acum incepea pt. noi.

Din statia de parcare, a Poienii Brasov, am traversat si ne-am incadrat pe drumul pietruit, care serpuieste printre brazi, acesta e vechiul drum, care ducea din Brasov in Poiana. un drum mai scurt, cu multe curbe stranse si mai abrupte, umbrit de o vegetatie deasa, in care aerul e mai racoros, si deosebit de placut, care te relaxeaza. Drumul inchis circulatiei, fiind in prezent, destinat doar circulatiei pietonale, pietruit si nu risti, sa treaca, vreo masina sau vreo motocicleta sa te umple de praf, pe margine din loc in loc, poti sa te asezi pe banci facute din trunchiuri de brad, sa-ti mai tragi sufletul, mai ales cei care urca din Brasov. Trecatorii sunt rari, dar binevoitori, bucurosi ca a mai intalnit pe cineva, si dupa un scurt schimb de cuvinte, isi continua fiecare drumul sau.

Dupa cca 20 min. drumul se lumineaza, desisul brazilor se destrama, pt. ca am ajuns in Poiana Mica, aici apar iar cateva case, mai mult cabane, private, si dupa ce treci si de casa padurarului, te afunzi din nou in padure si continui coborarea. Dupa ce ai coborat cateva curbe, incepi sa auzi susurul apei, e raul Valea cu Apa, care strabate rezervatia naturala Stejarisul Mare, scheienii ii spun acestui rau ,,raul lui Solomon “, si desparte Muntele Tampa de Stejarisul Mare, si nu departe se inalta un munte stancos, acestea sunt Pietrele lui Solomon. Legenda spune, ca, numele acestor stanci vine de la un rege maghiar Solomon, careurmarit, vrand sa scape de urmaritori, a sarit, cu calul de pe o staca pe alta, el scapand cu viata, dar urmaritorii, au cazut in vale.

In 1913, cronicarul sas J. Teutsch, a descoperit la Pietrele lui Solomon, mai sus de Valea cu Apa, unde e o pajiste, numita de scheieni ,,Intre Chietre “, o cetate dacica. Azi in acest loc s-au amenajat, cateva mase cu banci, loc pt. a face gratar, atat de turisti, dar, care mai greu ajung pe aceste locuri, in schimb brasovenii, de cate ori au un weekend cu timp frumos, umplu acest loc, iar fumul gratarelor umple padurea. Dar in acest loc in fiecare an, are loc o sarbatoare campeneasca, a Junilor Brasoveni, traditie pastrata din vechi timpuri, pana in zilele noastre si care strange multi turisti, pt. a asista la acest stravechi obicei, cu care brasovenii se mandresc. De cand a inceput, nu se stie exact, dar in 1821, se spune ca aceasta serbare, incepea de Florii, apoi continua in ziua de Pasti si urmatoarea care se incheia cu mersul, feciorilor Juni, din casa in casa, in Prund, unde erau fete, nemaritate, cu stropitul, iar seara se adunau cu totii, in poiana de la Pietrele lui Solomon.

Azi aceasta serbare se tine, in duminica Tomii, prima duminica dupa ziua de Pasti. In aceasta zi dimineata pe la ora 8, Junii Tineri, Batrani, Curcani, Rosiori, Dorobanti, Albiori, coboara calare, pe niste superbi cai, de tractiune, cu coama frumos impletita, ca de sarbatoare, din Schei, pe strazile Brasovului vechi, pana la locul unde erau portile vechii cetati, azi pana la Livada Postei, de unde se intorc, inapoi si incheie defilarea, la biserica Sf. Nicolae din Prund (adica pana in piata Unirii numele de azi, a locului). Dupa ce canta ,,Cristos a Inviat “, in curte la protopop, ies in piata, se prind in hora, numita ,,Hora Junilor “, apoi din hora se desprinde vataful, lor, isi lasa palaria pe un alt june si in mijlocul horei arunca buzduganul, de 3 ori in sus, incercand sa-l prinda, pt. a dovedi ca merita sa fie vataf, al lor. Acest buzdugat are vreo 2 kg., fiind confectionat din arama, in partea unde e maciulia, cealalta parte e din plumb, iar la mijloc e din lemn, infasurat in sarma, peste care e pusa o bucata de piele... Dupa vataf, incep sa se intreca juni mai tineri, dupa vechime, in ordinea cum sunt inscrisi, pe foaie la protopop. In tot acest timp, lautarii au cantat, apoi muzica se opreste, juni, merg cu totii la protopop, de ii saruta mana si pleaca cu lautarii la crucea din Prund, si cu toata lumea dupa ei, aici canta iar ,,Cristos a Inviat “, mai fac o hora, mai arunca buzduganul, incercand si din cei care ii insotesc, pana se face ora 16, dupa care, merge tot alaiul, la pietrele lui Solomon, unde se intind la masa pana tarziu, catre orele 12 noaptea...

Dar sa ne reluam traseul nostru, dupa ce am trecut de acest loc campenesc, drumul duce pe langa raul Scheiului, in care se varsa raul Solomon, printre casele vechi, ale scheienilor, a caror arhitectura e nealterata, insirate pe stradutele pietruite, inguste, pana ajungem pe Tocilei, straduta care ne duce pana in piata Unirii, dar inainte de a ajunge acolo, ne mai oprim putin in fata bisericii Sfanta Treime, construita din piatra in anul 1813, de vechii locuitori scheieni...

Am ajuns in Piata Unirii, unde falnic strajuieste din anul 1495 biserica Sf. Nicolae, o constructie frumoasa, la a carei realizare, a contribuit si sprijinul domnitorului Neagoe Basarab, de asemenea si boierii fugiti din Tara Romaneasc. In curtea acestei biserici, a functionat si ,,Prima Scoala Romaneasca “, azi muzeu. Piata Unirii, acum a fost renovata in totalitate, pastrandu-se arhitectura, veche si culorile care dau patina vremii.

Merita, ca atunci cand vizitezi Brasovul, intr-o primavara de duminica Tomii, sa-ti planifici si o astfel de plimbare, care te va relaxa si vei trai putin, din frumosul trecut al cetatii Kronstand

---

VIZUALIZĂRI: 3434 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI