Obiective turistice în Funchal

TIPĂREȘTE

Pentru început: sunt destul de multe obiective distribuite cam peste tot în oraș, aproape toate ușor accesibile cu transportul public sau mergând pe jos din centru. Muzeele clasice sunt destul de limitate ca suprafață și ca număr de exponate în schimb grădinile sunt extrem de generoase ca suprafață și ca amenajări. Din păcate prin „grădini” se înțeleg de fapt adevărate parcuri dendrologice întinse pe câte o coastă montană iar explorarea lor se va traduce într-un efort fizic destul de semnificativ. De aceea nici nu aș recomanda o călătorie în Madeira persoanelor cu probleme de mobilitate sau cu rezistență redusă la efort. Iar ca să fiu și un pic cinic, nu aș recomanda o astfel de vacanță persoanelor mai tinere de 30 de ani, mai în vârstă de 60 sau cu copii mici (de vârstă preșcolară).

Orele de vizitare sunt în general pentru muzee 9-12:30,14-18 (pauză de siesta la prânz) iar pentru grădini 9-17 (fără siesta însă ultimul client e primit puțin după ora 16 sau chiar mai devreme). De asemenea din cauza transportului public se poate pierde destul de mult timp (închirierea unei mașini ajută însă intervin alte probleme). Nu recomand vizitarea a mai mult de o grădină pe zi; efortul în sine e deosebit iar dorința de a comprima multe lucruri într-o vacanță scurtă pur și simplu nu va funcționa aici; asta este Madeira și trebuie să o luăm ca atare.

Să trecem deci la obiective (doar la cele vizitate de mine personal):

Catedrala din Funchal (Sé): nu e deschisă permanent, e impunătoare prin mărime și dă bine la poze. Este una dintre primele construcții ridicate pe insulă în timpul colonizării și funcționează în continuare ca biserică – cu tot ceea ce presupune asta. Locația este perfect centrală și este bine să fie vizitată din prima zi pentru a stabili un punct de referință (nu că zona centrală din Funchal ar fi atât de mare încât să te pierzi prin ea).

Muzeul de Artă Sacră: nu te-ai aștepta să găsești artă flamandă de secol 15-17 pe o insulă din Atlantic însă comerțul cu zahăr și ulterior cu vin au facilitat și astfel de schimburi culturale. Muzeul în sine arată destul de prăfuit însă exponatele sunt de o valoare inestimabilă și pe lângă valoarea culturală ni se deschide și o fereastră către perioada colonizării; e posibil ca în tablouri să apară și unii dintre primii coloniști ai insulei. Localizare: în centru, lângă primărie.

Vinoteca Blandy’s: mai mult decât un magazin de vinuri; este o clădire care datează (parțial) de la colonizarea insulei, renovată în secolul 19 și utilizată încă de atunci pentru întreg procesul de la „strugure” până la „vin”. Sunt ustensile istorice, există un muzeu cu registre contabile și sticle de 200 de ani, de asemenea butoaiele de la etajele superioare conțin vin supus procedeului specific de învechire la temperaturi ridicate. De câteva ori pe zi se organizează tururi complete cu ghid (altfel e greu să înțelegi despre ce e vorba acolo) și nici măcar nu e scump (câțiva euro de persoană). La parter se pot degusta sortimente de vin și de asemenea poți pleca acasă cu „suvenirul” dorit (pentru consum propriu sau pentru cadouri). Bine, sper că e clar pentru toată lumea că nu e vorba de vin de masă aici. Localizare: lângă catedrală, vis-a-vis de fortul st. Lawrence.

Quinta das Cruzes: casa guvernatorului insulei (chiar casa lui Zarco, aparent), reconstruită în stilul caselor coloniale de secol 18-19. E, se poate spune, casa colonială din filme, cu camere mari și mobilier scump adus cu mari eforturi din metropolă. Aproape că te aștepți să apară servitorii de culoare care să te servească sau să te ajute cu ce probleme ai avea în momentul respectiv. Evident că nu există toaletă sau apă curentă; în acele vremuri totul se rezolva în camera de noapte, posibil fără hârtie și cu mult parfum. Localizare: la capătul unei urcări destul de abrupte cale de 2-300m pornind din zona primăriei – casele nobilimii din acele vremuri se construiau pe dealuri pentru a avea o perspectivă largă asupra portului și a oceanului. Vorba aia, pirați, detalii...

Mercado dos Lavradores: piața centrală a orașului și principalul loc de interacțiune socială al locuitorilor, între timp transformată și într-un mic „tourist trap” (după gusturi). Jumătate este piața de pește, jumătate piața de fructe și suveniruri mai ieftine sau mai scumpe. Arhitectura – inclusiv cea interioară – este deosebită, clădirea fiind o mică operă de artă. Localizarea: în centrul vechi, aproape de ocean, lângă terminalul de telegondolă (către Monte).

Grădina Botanică: un parc dendrologic imens pe o coastă montană din partea de nord-est a orașului, relativ aproape de centru. Există o grădină de cactuși, una de plante medicinale, una de plante economice (gen cacao, cafea, trestie de zahăr) precum și amenajări cu arbuști „sculptați” în diverse forme. În partea sudică (inferioară) există o mică grădină zoologică – papagali colorați și broaște țestoase de uscat. În grădină mai există o clădire cu rol de muzeu de istorie naturală (nu am vizitat) precum și o terasă unde se pot servi sucuri și gustări. În partea superioară a grădinii, la capătul unei urcări abrupte, se află stația de telegondolă către Monte. Acces cu transport public: în timpul săptămânii autobuzele 31 si 31A, în weekend doar 31A.

Quinta do Palheiro Ferreiro (grădinile lui Blandy): un parc englezesc tipic la periferia estică a orașului, departe de centru. Nu tot parcul este accesibil public (e administrat privat, o parte este utilizat doar de proprietari iar altă secțiune e accesibilă doar clienților unui hotel de lux din vecinătate). De asemenea o parte din parc a fost afectată de incendiile de vegetație din acest an, peisajul fiind destul de sinistru. Din fericire zona centrală arată, se poate spune, ca în poze, cu tot cu iazurile cu nuferi, pești și amfibieni. La capătul inferior al parcului există o mică terasă unde se pot servi sucuri și prăjituri (foarte bune, de altfel). Acces cu transportul public: autobuzele 36A si 37, circulă doar de câteva ori pe zi; verificați orarul în centru, la intrarea în parc e de asemenea o listă cu orele autobuzelor de întoarcere (în week-end sunt doar 3 autobuze, toată ziua!).

Monte (în general): inițial un refugiu de lux al nobilimii din Funchal (la 500m altitudine sunt câteva grade Celsius în minus, nu multe dar semnificativ). Obiectivul principal al zonei este parcul însă turistul își poate clăti ochii și cu alte lucruri – biserica aceea cu 2 turnuri, fosta stație a funicularului (acum o cafenea), fântânile istorice frumos amenajate sau se poate da cu toboganul la vale (parcă 15eur de persoană, nu am practicat acest sport). Localizare: în nordul orașului, „sub munte”. Cu transportul public se poate ajunge acolo cu telegondola – una urcă direct de la ocean, alta de la grădina botanică – sau cu autobuzul. Sunt 2 stații de autobuz, de asemenea autobuzele urcă și coboară pe trasee complementare deci se pot lua de pe ambele părți ale străzii. Liniile sunt 20, 21 si 21A (stația principală, în general la 30 de minute) și 22 (stația secundară, la 1 oră).

Monte (parcul): 10 hectare de grădini amenajate pe o coastă montană; intrarea și ieșirea sunt prin punctul cel mai înalt, terasa este în punctul inferior. Lângă intrare sunt niște măslini transplantați din Portugalia continentală despre care se spune că ar avea deja 2000 de ani și că ar fi fost plantați inițial de către romani. Tot în zona intrării există un mic muzeu pe 3 niveluri cu artă africană și flori de mină. Mai jos în grădină există o secțiune chinezească, una japoneză, bazine cu crapi japonezi colorați, un lac cu lebede și cu o cascadă precum și o grădină de orhidee. Nu aș recomanda vizitarea acestui parc din prima zi; efortul de explorare este deosebit iar febra musculară s-ar putea să limiteze ulterior vacanța sau să ruineze complet „experiența Madeira”. Intrarea principală în parc este chiar lângă stația de telegondolă din direcția centru.

Grădina de Orhidee: o seră privată în zona grădinii botanice, pe o terasă montană un pic mai jos (altimetric) față de aceasta. E vorba de proiectul pe câteva generații al unei familii din Austria; sunt aclimatizate acolo toate soiurile posibile (și poate imposibile) de orhidee și practic permanent sunt câteva zeci de plante înflorite. De acolo se pot cumpăra orhidee pentru acasă (plante mici în pungi sigilate, plante mai mari, semințe sau bulbi); am cumpărat și eu, să vedem cum se vor simți în apartament în România. Acces cu transportul public: autobuzele care merg la grădina botanică, se coboară cam cu 1 stație înainte de aceasta, practic imediat după ce se vede din autobuz al 2-lea semn cu „Jardim Orchidea” (cine coboară la primul va avea vreo 200m de deal de urcat).

Muzeul militar: 2 sau 3 camere în fortul st. Lawrence cu arme istorice sau moderne și cu prezentări legate de participarea soldaților născuți în Madeira la diverse operațiuni militare portugheze din epoca Salazar sau mai recent sub formă de căști albastre prin Angola. Nu foarte interesant dar nici scump.

Cam atât am vizitat în zona Funchal; obiective ar mai fi fost dar cine știe, poate va exista și o „data viitoare”.

---

VIZUALIZĂRI: 11411 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI