O oaza de vis in Maramures

TIPĂREȘTE

Pentru prima data anul asta am ajuns si pe plaiurile Maramuresene. De mult ne planuiseram o incursiune in Maramures despre care toata lumea vorbeste atat de frumos si are numai cuvinte de lauda.

Initial am vrut sa ne cazam pe Valea Izei, dar in luna Iulie cand am sunat pentru a rezerva o camera pentru o saptamana pentru jumatatea lunii August, nu am gasit nici o pensiune libera. Ca urmare ne-am reorientat si am ales o pensiune din Viseu de Sus, pensiunea Magnolia (coordonate GPS: N 47.69718; E 24.43931).

Am gasit-o pe Internet si mi-au placut pozele si review-urile facute de catre turistii care au stat acolo (inclusiv cele facute pe booking.com). Am sunat si am rezervat in perioada 18-24 August o camera dubla si cu un pat suplimentar pentru copil, in tariful de 146 RON/noapte, cu mic dejun inclus.

Am ajuns la pensiune venind dinspre Ardeal (jud. Alba), pe traseul Turda-Cluj Napoca-Dej-Becelan-Nasaud-Viseu de Sus, un traseu de 197 km.

Problema in Maramures sunt drumurile. De fapt cum am parasit E576 la Beclean si am intrat pe DN 17D si apoi DN 17C, s-a vazut diferenta. Drumurile sunt intr-o stare foarte proasta, cu asfaltul mancat si ros in foarte multe locuri si ajungi sa mergi cu viteza a 3-a si sa faci slalom pe sosea. Pacat de zonele care sunt de o frumustete rara si care merita intr-adevar vazute. Dar probabil ca o faci o singura data si iti e de ajuns, din cauza starii drumurilor. Eu unul nu m-as mai intoarce in Maramures din aceasta cauza!

Am ajuns la pensiune pe la ora 17 si am fost intampinati de d-na Ioana, proprietara pensiunii care impreuna cu cei doi fii, cu fiica dansei si cu socrii au grija de pensiune si de afacerea familiei. Jos palaria pentru ei si pentru ceea ce au reusit sa faca acolo si sa atraga turistii fara a avea nici un fel de sprijin din partea autoritatilor locale in promovarea pensiunii!

Am servit masa de seara fiind flamanzi de pe drum si am avut surpriza foarte placuta de a fi serviti cu preparate facute in casa de catre d-na Ioana, toate traditionale si natural. Trebuie mentionat aici si palinca servita din partea casei la fiecare masa de seara, delicioasa! Nu exista un meniu din care sa-ti alegi ce vrei, d-na Ioana prepara mancarea si se serveste ceea ce se gateste in ziua respectiva. Insa nu va faceti griji, va puteti lasa fara probleme pe mana d-nei Ioana in ceea ce priveste mancarea, totul fiind foarte gustos si bun si ceea ce este mai important, fiind preparat din produsele micro-fermei proprii situate in incinta pensiunii.

In pretul camerei, dupa cum am mai spus, este inclus micul dejun iar cealalta masa care se mai serveste la pensiune este masa de seara. Pranzul nu se serveste deoarece turistii sunt plecati ziua iar dupa micul dejun (servit intre orele 07:30 – 08:30), d-na Ioana se apuca si pregateste masa de seara si face si curatenie in pensiune. Aici ar fi un mic inconvenient pentru cei care nu se pot trezi chiar atat de devreme pt. a servi micul dejun, dar se poate rezolva discutand cu d-na Ioana. La urma urmei cand vii in vacanta nu vrei sa te trezesti la fel de devreme ca atunci cand mergi la serviciu, nu?

Pensiunea are 4 camere destinate turistilor, toate aflate la etaj. Camerele sunt foarte frumos mobilate si sunt f. curate, baile sunt si ele OK, cu cabina de dus cu hidromasaj, care chiar functioneaza.

La parter se afla bucataria si camerele in care locuiesc proprietarii pensiunii precum sis ala in care se ia dimineata micul dejun (orele de mi dejun fiind atat de devreme, este frig ca sa il iei pe terasa).

O mica terasa este construita lipita de pensiune, in care sunt 4 mese cu bancute de lemn unde seara se serveste cina (30 RON/persoana, doua feluri + desert + palinca din partea casei).

La cativa pasi de terasa este si un foisor din lemn, foarte frumos construit, in care se poate lua si masa daca se doreste.

Curtea este foarte mare si foarte curata si ingrijita, multa verdeata, pomi, un balansoar de lemn langa foisor, un fileu de badminton sau volei, dupa preferinte…

Pensiunea este situate pe un deal in Viseu de Sus, cam la 1 km de oras. Drumul de acces spre pensiune este insa foarte prost, practic este un drum care urca in stanga din DN18 cam 1 km, fiind drum cu pamant si pietris pus recent. Iti cam sar dintii din gura cand mergi cu masina pe el iar daca ai norocul sa ai o garda joasa la masina, e nashpa. Nu stiu cum se ajunge cu o masina “normala” iarna la pensiune, deoarece pe langa faptul ca drumul de acces este foarte prost, este si in panta si este foarte ingust. Doar o masina poate avea acces pe el iar daca se intampla ca o masina sa urce si una sa coboare, una din ele va trebui sa se dea inapoi pana unde gaseste un loc ca sa se dea la o parte.

Cam atat in vorbe despre pensiune; va las a vedeti pozele care spun mai multe decat pot eu descrie in cuvinte.

A doua zi dupa ce am ajuns la pensiune, fiind duminica, am auzit de festivalul popular “Hora de la Prislop”, care se intampla in fiecare prima duminica dupa Sfanta Maria (15 August), in pasul Prislop, unde vin formatii de dansuri si cantareti populari din trei judete: Maramures, Suceava si Bistrita Nasaud. Am plecat dimineata pe la ora 10, luand-o pe DN18 spre Borsa si pasul Prislop. Ce sa va spun, drumul este intr-o stare foarte, foarte proasta! N-am vazut de mult un drum intr-o stare atat de proasta in Romania. In special in localitatea Borsa, prin care am trecut, este dezastru! Pacat de locurile astea minunate din Maramures, pt. ca ar putea fi vizitate de mult mai multa lume, dar din cauza drumurilor foarte proaste, probabil multi nu vor sa-si faca masina praf intr-un concediu ca sa bage apoi o groaza de bani in ea ca sa o repare.

Am iesit din Borsa cu chiu cu vai si am ajuns la complexul turistic Borsa unde este un telescaun cu care poti urca o diferenta de nivel de cca. 500m, pe un traseu de o lungime de 2030 metri. De sus de la telescaun se pot face doua trasee: unul de cca. doua ore dus – doua ore intors, spre lacul Vinderel si cca. o ora spre Cascada Izvorul Cailor - 97 metri înălţime. Apa rezultată din topirea zăpezii şi din ploi se adună într-un circ glaciar şi de acolo se prăvăleşte în jos formând cascada în mai multe trepte. Va recomand cu caldura sa faceti acest traseu; este foarte frumos si cel putin cel spre cascada Izvorul Cailor se poate face si cu copii mici. Telescaunul costa 20 ron/adult dus-intors si 10 lei/copil sub 12 ani, dus-intors. Privelistea oferita este pur si simplu superba. Noi am fost doar la cascada Izvorul Cailor si toata distractia asta, drumul cu teleferic cu tot, cu opriri si poze si filmari, ne-a luat cca. doua ore, avand si fetita de 7 ani cu noi.

Am plecat de acolo spre pasul Prislop ca sa vedem evenimentul “Hora de la Prislop”, cea de-a 44-a editie. Am ajuns acolo relative repede de la complexul turistic Borsa, cca. 30-40 de minute, dar nu va spun cat de prost este drumul (DN 18) …

Acolo foarte multa lume, masini lasate pe ambele parti carosabile ale drumului chiar si la 2 km. distanta de locatia efectiva a evenimentului. Politie cat cuprinde si foarte mare agitatie. Practic este ca un mare targ/obor/talcioc in mijlocul naturii, cu f. multi “tarabagii” vanzand de toate pentru toti, cativa mesteri populari care isi expuneau spre vanzare produsele lor, terase amenajate ad-hoc pt. mancatorii de mici, gratare si bautorii de bere. Festivalul popular in sine ocupa un spatiu f. mic, pe o mica scena amenajata acolo. Am stat vre-o ora cat am vizionat diverse foramtii de dansuri si diversi artisiti populari cantand dupa care am plecat, strabatand cu greu aglomeratia de tarabe ca sa ajungem la masina. Din pacate nu am mai avut timp si vlaga sa mai vizitam si manastirea Prislop care era peste drum.

La intoarcere a trebuit sa induram atat noi cat si masina drumul DN18 foarte, foarte prost, iar in Borsa extrem-extrem de prost. Bomboana pe tort a fost ca fiind duminica, am prins f. multe nunti iar aici in Maramures, la o nunta participa tot satul. Am prins coloane de masini de nuntasi care blocau soseaua pe 1 km, daca nu mai mult.

Ziua a treia am folosit-o ca sa ne odihnim, nu am plecat de la pensiune, ne-am trezit f. tarziu (la ora 11) si am vb. cu d-na Ioana sa ne serveasca micul dejun la acea ora, fiind doar noi ramasi in pensiune. Am lenevit si ne-am relaxat toata ziua in pensiune.

In ziua a patra am facut un tur de forta, vizitand manastirea Barsana, cautand locul dintre Budesti si Cavnic (DJ 109F, coordinate GPS N 47.70503, E 23.91794) unde in panta masina urca singura, pe care l-am si gasit si am experimentat personal aceasta ciudatenie (filmuletele sunt postate pe YouTube: youtube, youtube).

De acolo am poposit la Sighetul Marmatiei unde am vizitat Memorialul Victimelor Comunismului, iar de acolo am mers la Sapanta unde am vizitat Cimitirul Vesel.

In ziua a cincea am fost cu mocanita pe valea Vaser-ului, o experienta pe care am re-trait-o cand in copilarie mergeam cu mocanita de la Campia Turzii spre Campeni-Abrud.

Ziua a sasea am petrecuto loco, in Viseu de Sus, la un complex cu piscina in aer liber, “Mirage”, situat vis-à-vis de hotelul Gabriela (3*).

Una peste alta o prima experienta a Maramuresului foarte interesanta si placuta, umbrita insa de starea FOARTE PROASTA a drumurilor din Maramures.

Cat despre pensiunea Magnolia din Viseu de Sus, numai cuvinte de lauda; v-o recomand si voua cu caldura daca pensiunile de pe valea Izei vor fi ocupate toate cand veti vrea sa faceti rezervarea. Este localizata aproape de o benzinarie Petrom si este un loc de campare ideal pentru drumetiile pe care le veti face prin Maramures, daca va incumetati sa va bagati masina pe drumurile de aici. Localizarea ei pe un deal o face ideala pentru cei doritori de liniste, deoarece desi apare ca fiind in Viseu de Sus, ea nu este de fapt in oras.

Acum am sa las pozele sa vorbeasca.

---

VIZUALIZĂRI: 7770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI