De la Miskolc la stanga

TIPĂREȘTE

Am plecat pe drum pe o ploaie „sanatoasa” cu speranta ca nu v-a fi totusi a vreme asa de instabila precum s-a preconizat in media. Pe drum am avut soare frumos dar cum am intorso spre nord-vest de la Miskolc pe DN26, au si aparut muntii in zare dar si norii cenusii si negrii care la inceput au impinzit varfurile muntilor.

De ce urcam in sus, tot mai jos ne loveam de nori, pana ce pe la intrarea in Mucsony a inceput potopul. Conduceam cu grija dar si cu gandul omului batut de soarta. In partea cea mai launtrica a sufletului tot mai licarea speranta ca no sa tina ploaia asta tot weekendul. Si asa a si fost.

La Aggtelek am ajuns inca pe ploaie. Eram asa de surexcitat ca ma rugam la Domnul ca macar camera de la hotel sa fie buna. Dar nu a fost asa. Era pentru prima data cand i-am luat pe hotelieri la „dangaiala”. Inteleaga lumea ce-o vrea prin cuvantul asta.

Un hotel care de prin anii 60-70 n-a mai primit „transfuzie de sange”. Totul era impietrit de vreo 50 de ani, mai ales camerele, exceptand partea de Wellness. Mai ca as fi acceptat sa raman - ca doar aveam rezervare si echipamentul de baie la noi – dar in piscina (nu prea mare) un „autobuz de copii” se balaceau. Dupa mustruiala facuta de mine atat sefei cat si receptionerei (mai avean si curajul sa ceara 8600 Forinti/pers. = cam 60 Euro/noapte pentru 2 persoane) am urcat in masina si am plecat in comuna vecina Jósvafő la hotelul Tengerszem = Ochi de mare.

Stiam ca este frumos acolo si ca si celalat hotel, se situa exact langa una din intrarile in pestera, numai ca nu mai functiona restaurantul din ianuarie (criza bato vina). Dar mai stiam ca in comuna la „Az öreg Malom” = La Moara Veche este un restaurant care face minuni. Si asa a si fost!

Am amintit de pestera fara ca sa stiti in prealabil despre ce vorbesc. Tinta drumului nostru era: Aggtelek si/sau Jósvafő, adica zona in care se afla Pestera Baradla-Dominica care se intinde pe o distanta de 25-27 km (explorati pana in prezent) din care 5-7 km in Slovacia fiind cel mai mare sistem de pesteri din Europa. Mai multe informatii gasiti aici:

ungaria.info.ro/cultura/p ... ondial/aggtelek

speocristal.ro/raport/65/ ... tional-Aggtelek

Cea ce pot sa pronunt cu voce tare este faptul ca trebuie vizitata acesta pestera fara pereche in lume.

In partea ungara sant 3 intrari:

•Aggtelek – aici se pot vedea coloane uriase, stalacmite si stalactite mari dar in cea mai mare parte a drumului de 1 ora peretii pesterii sant destul de afumati de omul preistoric care a locuit acolo dar si de acei speologi si vizitatori ai anilor 1700-1900 cand pestera inca nu era luminata artificial. La punctul de intoarcere (drumul este in forma de potcoava), se afla o sala imensa si grandioasa unde se tin concerte de tot felul doarece are o acustica fara pereche. Mai nou si celebreaza si nunti.

•Jósvafő (unde am si locuit) are o intrare artificila dar cea ce vede omul este peste asteptari. Nefiind locuita de oameni, totul este imaculat, nou si taie rasuflarea vizitatorului. Si aci este o sala uriasa in care se vor asculta cateva melodii. Va spun pe cinste ca acustica mi s-a parut si mai de grandoare si mai curata si reconfortanta ca dincolo.

Noi am vizitat aceeste 2 parti a pesterii. Fiind cazati la hotel (6200 Ft/pers *2 =12400 Ft = 199 Ron, Azi 1 Ron = 62 Huf) am beneficiat de un discont de 50% la toate intrarile in pestera.

Pentru cei cu un buget mai mic va pot recomanda pensiunile la case (fara masa dar cu acces la bucatarie). Iata o astfel de cazare la Aggtelek:

hotelguru.ro/Alv%C3%A9g-V ... C3%A1z-Aggtelek

•Si as mai mentiona poate cea mai importanta intrare in pestera. Eu pe asta v-o recomand: intrarea in pestera Vörös-tó (Lacul Rosu) se afla la doar 3 km distanta de Aggtelek si cam tot atata de Jósvafő. Cei care intra aici vor parcurge cea mai lung traseu, cam de 1 ½ - 2 ore – din vizitele scurte – si vor vedea cele mai frumoase forme din interiorul pamantului. Iesirea le v-a fi la Jósvafő unde ii asteapta autobuzul care ii v-a duce inapoi la punctul de intrare (unde in prealabil si-au lasat masinile proprii in parcare). Cine a facut acest traseu nu mai trebuie sa intre la Jósvafő pentru ca vede si acel sector.

Acestea sant rutele scurte, pentru omul de rand. Mai exista si altele mai lungi si de durata mai mare. De acestea nu voi scrie. Gasiti pe Internet. Ax mai mentiona un fapt. Aceasta mestera uriasa are 3 nivele paralele. Vizitatorii –indiferent de intrare – vor face traseul din mijloc. Acesta este accesibil omului de rand. Al 3-lea este mai tot sub apa si numai cu barca si echipament special poate fi accesat de speologi.

Oricat de morocanos ar fi omul, dupa ce iese de acolo din buricul pamantului, va vedea lumea mult mai colorat si toata ziua va fi mai senin. Nu mai spun ca sambata la iesirea din Pestera ne-a asteptat o vreme splendida cu soare plin si cu un aer foarte curat dupa ploaia tropicala. Ne-am schimbat repede de hainele mai groase si am si plecat inca inainte de masa de prinz la o plimbare prin padure. Un drum frumos care incepe din fata hotelului Tengerszem si coboara pana la un mic lac, si inapoi printre paraie de munte.

Venind oara mesei am apasat de vreo 2-3 ori pe acceleratie si am si ajuns in Jósvafő. Cum intri in comuna la prima curba mare la drepta, tu faci stanga pe langa o alimentara ABC si trecand podul peste paraul Jósvafő, vezi o casa mare galbena care este restaurantul La moara veche. Aci se mananca bine de tot. Ma uitam la ce bucate duceau la mese si ma gandeam de cei care nu au ce pune pe masa. Noi am cerut - sotia fiind vegetariana – 2 portii de supa crema de ustoroi cu crutoane si cascaval ras iar felul doi peste: Sotia a primit ditamai pastravul iar eu o bucata sanatoasa de salmon la gratar cu sos de garizi. Desertul, desi era deja greu de dedigerat, a fost un foetaj cu umplutura de mac cu dovlecei facut la vatra cu sos de visine si ruzincini. Trai pe vatrai, neica. Multumesc-ti tie Doamne!

Dupa asa o masa copioasa era nevoie de miscare, asa ca o luaram la pas si facuram comuna de la un capat la altul. La iesirea din comuna am mai fotografiat cateva caprite frumusele. Pe drumul de intoarcere am facut un ocol la dreapta unde cateva case vechi taranesti ne-au iesit in cale iar pe partea stanga a ulitei l susura la vale paraul. Ceva splendid, un loc unde pacea si linistea este la ea acasa. Fara sa vrem, am ajuns langa restaurantul unde am servit masa. Vizavi de el este o casa muzeu care merita vizitat. Cateva poze va vor arata de ce sustin acest lucru.

Era deja 17:30 cand am pornit in comuna vecina Szinpetri cu 282 de locuitori. Chiar la intrarea in comuna pe partea dreapta se afla un conac unic in lume, unic dearece aici se afla cea mai mare carte tiparita din lume! In 2010 a fost recunoscuta de catre Guinness World Records ca fiind cea mai mare carte din lume, care prezinta comorile naturale ale Parcului National Aggtelek.

Pana acum, Guinness Book are în top la acest capitol cartea cu înalțimea de 4,18 metri, lațimea de 3,77 metri si greutatea de 1420 de kilograme. Domnul Varga Bela, detinatorul recordului Guinness, se gandeste sa tiparesca si Biblia. http://oradecluj. oradestiri.ro/cea-mai-mare-carte-din-lume-va-avea-o-tona-si-jumatate/mondo/2011/08/21/

Am ajuns cam tarziu iar gazda tocmai calauzea ultimul grup al zilei asa ca am decis ca duminica dupa vizitarea partii de pestera cu intrarea in Aggtelek vom reveni. Totusi am facut cateva poze din afara curtii a cladirilor apartinand de conac. Un spatele conacului se afla acel deal fermecator pe care tot acest om de cisnte a facut o Salamandra uriasa, salamandra care este stema rezervatiei naturale Aggtelek. Tot pe deal vezi pascand acei cai Hucul = Hutul (ca in Bucovina) care se spune ca genetic sant cel mai aproape de caii cu care maghiarii au venit de pe stepele mongoliei.

Trecand pe langa deal am urcat cu masina pe un drum asfaltat dar ingust care duce intrun satuc infundat: Tornakápolna. Un peisaj ca de vis avea sa ne rasplateasca oboseala de a fi venit aici. De sus se vad adevarati munti si vai si nici nu zici ca esti in Ungaria ci mai degraba in Maramures. Satucul este mic dar foarte ospitalier si atragator. Ce idee buna am avut sa mergem pana acolo!

Duminica dimineata la 10 am intrat in pestera de la Aggtelek. Dupa Jósvafő numai ultima parte a pesterii, cam 40% ne-a mai putut face sa scoatem din noi sunete de genul: ahhhhhh, ohhhhh, uuhhh, etc.

Dupa 12:00 eram deja in curtea conacului. Pretul intrarii este mai de nimic: 500 Huf = 8 Ron. Pret care este mai mult simbolic si nici pe departe nu acopera macar nici macar costurile de maintenace a lucrurilor de acolo. Aer conditionat, umiditate stabila si eficace. Cartea este „Uriasa” asa cum am descriso mai inainte. Are peste 350 de pagini si este plina cu poze colorate si text despre pesterile din zona. O data pe ani se si rasfoieste. Au facut si o copie cam de 1 metru pe 60 cm, care va fi rasfoit de proprietar astfel se poate vedea si continutul ei.

Dupa vizitarea cartii esti invitat la o cafea foarte buna/contra cost si vizita continua cu o alta aripa a conacului, loc in care vei vedea copii ale tiparului lui Gutenberg + masa de scris si masa care detinea literele de tipar. Domnul Varga a fost in Germania la cele 3 muzee care detin cate o piesa apartinund lui Gutenberg si avand aprobarea lor a facut copia exacta a acestora. Asa se face ca micul muzeu din Szinpetri este singurul loc din lume unde cele 3 obiecte de nepretuit (desi copii) pot fi vazute laolalta.

Multe alte piese, masini manuale si automate de tipografie pot fi vazute in colectie dansului. Ba mai mult, paraul Jósvafő trece prin spatele casei si invarte o roata uriasa care nu este moara de apa ci moara de hartie. Miscarea rotativa este transformata in miscari succesive de ciocane uriase, ciocane care nu fac altceva decat bat „hartia” inca primitiva facuta de dansul in cazi uriase, astfel se preseaza apa din ele si face ca foaia sa devina mai subtire. Ceva asemanator se poate vedea in Maramures, unde dupa ce, cerga este spalata, se duce sub acele ciocane care preseaza apa din ele.

youtube

youtube

Am parasit nordul Ungariei satisfacut si plin de entuziazm. Am vizitat o regiune deosebita, am vazut lucruri unice in lume, e drep ca acesta regiune este saraca dar autentica si purtoatoare a tezaurului cultural maghiar. Sant sigur ca ma voi intoarce.

In drum spre casa m-am abatut de la drumul initial si am trecut prin inima unei alte regiuni deosebit de frumoase si pitoresti: Parkul National Bükk din apropierea orasului Eger.

Ne-am oprit la Szilvasvarad pe valea Szalajka, un loc unde turistul v-a fi total satisfacut, Este mult mai cunoscuta ca locul de unde venim (exceptand pestera Aggtelek) si mult mai vizitata de turistii interni si straini. Este o vale lunga care poate fi parcursa pe jos, cu trenuletul, cu trasura sau bicicleta (de inchiriat). La intrarea pe vale sant sute de terase, restaurante care te indeamna la o masa gurmanda cu specificile mancaruri unguresti. Noi ne-am oprit la terasa Csobogó = Susur, pe partea stanga, unde se face un pastrav proaspat la gratar ca nicaieri in lume! . Ce bunatateee...

O plimbare de o ora – fara sa ajungem la capatul de sus a vaii – ne-a fost de ajuns ca sa ne umplem plamanii de aer oxigenat de munte. Am fotografiat si cateva caprioare care sant tinute in semi-captivitate + una din crescatoriile de patravi.

La ora 20 am ajuns acasa (1h 30 m) de la Szilvásvárad, trecand prin pitorescul oras Eger si intrand pe autostada spre Budapesta. Am dormit ca un bustean.

Nu ezitati sa faceti pasul acesta. Merita vazut.

---

VIZUALIZĂRI: 2557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI