Pensiunea Daniela - un loc simplu intr-o oaza de verdeata

TIPĂREȘTE

Adresa si localizare GPS : str. Valea Popii nr. 50, Moieciu de Sus

Coordonate GPS: N 45,43704 E 25,32637

De la acel pod din centru, de langa Caminul Cultural se merge in partea dreapta.

Cand am reinceput sa scriu pot acum sa va spun ca am avut cateva motive care m-au coplesit si m-au determinat sa o iau de la inceput, deoarece am vrut neaparat sa va ,,arat‘’ceva, sa va fac sa iubiti viata mai mult, asa cum este ea si cum o avem fiecare, asa ca acum nu va spun mai multe, va las pe voi sa ghiciti, sunt convinsa ca multi care ma veti citi in continuare veti intelege si veti ,,vedea''.

Am avut placuta ocazie ca in acest an dar doar incepand din luna mai 2012 sa descopar Moeciu de Sus, sa imi placa atat de mult toata aceasta zona incat sa ma determine sa ma reintorc din nou aici.

In plimbarile mele atunci cand am venit pentru prima data la Moieciu de Sus, in mai 2012, am avut ocazia sa retin cateva pensiuni dragute din care sa ne alegem una unde sa putem veni sa ne cazam si sa stam din nou in mijlocul naturii. Si ne-am reintors aici cu mare drag.

Fiind cazati atunci la pensiunea Vraja Muntelui 3, chiar langa acel gater galagios, ne-am plimbat mult in acele 3 zile, dar prima data am coborat in dreapta spre centrul localitatii si asa imediat cum am iesit in strada am avut placerea sa vedem, aproape de noi, o pensiune.

http://youtu.be/9i08FaYA6Mo

Ne-am oprit in fata portii, fiind atrasi in primul rand de curte, care inca de la poarta mi s-a parut f. mare. Dar nu asta conta pentru noi, ca era mare, ci mi-a placut ca avea multa verdeata, flori, o mica livada si paseai efectiv pe iarba. Am vazut in zona destule pensiuni cu ciment in curte, fara pamant si iarba. Este pacat, ce folos cand vii la munte, eu una nu ma simt acolo in mijlocul naturii.

Atunci asadar, in luna mai 2012 cand am vizitat pensiunea am facut si cateva fotografii cu camerele, cu parterul, fotografii care ne-au convins apoi si dupa o luna, in iunie 2012, ne-am cazat aici, la pensiunea Daniela. M-am bucurat si mai mult cand la telefon doamna ne-a recunoscut pe noi, cei care doar vizitasem si ,,admirasem ‘’in urma cu o luna pensiunea.

Facilitati de cazare:

Chiar daca pensiunea arata mai mult cu o casa obisnuita nu cu o cabana, mi-a placut ca avea o curte in cea mai mare parte cu multa iarba, flori, 2 balansoare cu umbrar si unul simplu pt. copii, un mic tobogan, 2 sezlonguri, o terasa mare si incapatoare cu mese si scaune si 2 locuri de facut gratar. Ti se pun la dispozitie lemne iar carbuni ne-am adus de acasa. In curte mai erau si cativa pomi fructiferi si totul era destul de simplu.Totusi aceasta curte m-a atras ca un magnet.

Am observat ca doar in locul de parcare, destul de mare si acesta (incap 15 masini, e verificat) este ciment, in toata partea stanga, in rest flori, multe flori...

Eram in strada, asadar am cutezat sa intram sfiosi si sa facem cunostinta cu gazda, d-na Clinciu Daniela, o femeie miniona dar cu un suflet mare si de o bunatate cum rar am intalnit, un om deosebit, o femeie harnica atat ea cat si sotul ei, niste oameni cu mult bun simt.

I-am spus imediat ca am intrat la dansa pt. ca ne-a placut mult curtea si dansa amabila s-a oferit atunci sa ne arate toata pensiunea, de sus de la etaj si pana jos.

Sus la etajul 2 este un apartament mansardat cu 2 camere, ambele mochetate, singurul apartament dealtfel (aici dupa o luna ne-am cazat noi, 4 persoane). Apoi atat la etajul 1 cat si la etajul 2 mai sunt in total 7 camere duble matrimoniale si 4 camere triple. Toate camerele au baie si balcon propriu, TV, wireless, incalzire centrala. Peste tot este f. simplu dar si f. curat si te simti cu adevarat aici ca si la tara.

Fiindca totul este din lemn, fumatul este interzis in camere si pe hol.

Am aflat ca din fostele apartamente mai mici cu 2 camere, dupa ce pensiunea a ars (am sa va povestesc mai tarziu), proprietarii au modificat singuri structura peretilor , este doar munca lor si astfel una dintre camere au transformat-o in baie, asadar baile de aici de la pensiune sunt un pic mai ,,interesante’’ si cu totul originale.

La parter se afla o bucatarie unde turistii au acces la farfurii, tacamuri, frigider, chiuveta, aragaz, cuptor cu microunde. Toate lucrurile de acolo le poate folosi oricine se cazeaza aici. Noi cum ne-am adus de acasa mancare si vesela, ne-am descurcat singuri, am tinut mancarea la frigider, ne-am prajit seara carne la gratar in curte, am fost multumiti si am stat 2 zile intr-un decor de poveste.

Din aceasta bucatarie se intra intr-un living unde exista cateva masute, un alt frigider si un TV pe perete. Tot aici in living se afla si un bar dragut facut tot de proprietari, este cu totul original, fiind facut numai din lemn. Langa bar sunt expuse cateva diplome si cupe ale doamnei. Am sa va spun povestea imediat.

Din living se intra intr-o sala de mese destul de incapatoare, unde in colt exista tot o lucrare originala, o arteziana draguta care acum nu functiona. Langa pensiune tot in curte exista o alta cladire mai mica unde gazda pregateste mancarea pentru turisti. Masa se poate lua si afara la terasa, este frumos sa mananci afara la umbra intre flori.

Apoi am aflat si povestea trista a acestui loc. Mai demult pensiunea a fost cuprinsa de incendiu, a ars totul si ei, sotii Clinciu, doar ei, au luat-o de la inceput cu fortele lor proprii. Fiindca sunt oameni deosebit de simpli, gospodari si se pricep la multe lucruri, ei cu mana lor au facut si zidarie si instalatiile sanitare si decoratiunile, totul. S-a investit in acest loc asadar multa munca si sudoare si numai cine nu stie cum este sa o iei de la zero, de la inceput nu ma poate intelege.

In partea din spate, spre deal, mai exista o aripa a cladirii care inca nu este gata, este in santier, dar asta nu ne-a deranjat, oricum se lucreaza incet si la aceasta parte a cladirii si vor fi date in folosinta alte camere noi.

Chiar si asa este frumos, toate camerele dinspre strada sunt relativ noi, aranjate si decorate de gazde mai mult in stil rustic, f. simplu. Nu exista telefon, frigider in camere, aer conditionat, uscator de par, sampon si alte rasfaturi. In baie noi am avut doar mici sapunuri si hartie. Prosoapele nu erau noi dar erau curate si aranjate pe pat in camera, sub forma de lebada. Lenjeria de pat a fost si ea f. curata.

Oricum si asa, pentru cei mult prea pretentiosi sigur acesta nu este locul de venit la munte, numai daca iubiti simplitatea si natura mult si conteaza mai mult natura si nu cazarea.

Deoarece camerele sunt destul de modeste, nefiind lux, pot sa spun ca m-am simtit mult mai aproape de natura, de munte, de toti acesti oameni.

Camerele am observat ca sunt numai din lemn, atat peretii cat si podelele iar unii mai carcotasi ar spune ca peretii sunt subtiri si se ,,aude dincolo’’ si ca podeaua scartaie. Da, asa este, fiind lemn, dar pe noi nu ne-a deranjat, veneam seara tarziu in camera, doar la culcare, in rest stateam doar afara si respiram aerul acela rece si curat, ascultam greierii din gradina, un sunet cand si cand de talanga, mugetul unei vaci de sus de pe deal, sunetul raului care curge in apropiere. Pentru asta eu personal vin la munte. Si ca sa facem drumetii, sa ne plimbam, sa ne distram, sa ne simtim bine. Am avut iar ocazia sa ne dam cu ATV-ul, cu bicicletele si avem niste amintiri vii inca si f. frumoase.

O zi la pensiune

Aici la pensiune gazdele muncesc incontinuu. Dimineata devreme inainte de ora 7 proprietarul aduce cu ATV-ul din dotare bidoanele cu lapte proaspat de la grajdul lor, care am aflat ca este in alta parte. Apoi se hranesc animalele, se uda gradina, se fac cumparaturile necesare, se taie vitei periodic, se taie porci si pasari din gospodaria proprie, se pregateste micul dejun pentru turisti, se ia comanda pentru pranz, se face ciorba, felul doi si se pregateste si un desert - ori o prajitura, ori clatite, etc. Nimic nu se cumpara, ma refer la ciorbe, prajituri, felul doi, totul se gateste acolo. Un ajutor de nadejde este si fiica lor a carei casa este invecinata. Ea ajuta si la servirea turistilor la mese.

Pot sa va spun acum ca gazda este o bucatareasa desavarsita si este deosebit de apreciata in zona. Cei care se reintorc aici la pensiunea Daniela, (asa cum veti citi ca si mine si alte impresii) o fac nu neaparat pt. conditiile de cazare ci pentru faptul ca aici pot gusta mancaruri traditionale si exista un anume fel de mancare preferat care aici intotdeauna iese ,,mai bine decat acasa’’.

Am avut ocazia deosebita ca sa admir cateva diplome de merit si pot chiar sa va spun ca doamna Clinciu Daniela a castigat consecutiv premiul 2 cu cele mai gustoase sarmale la ,,Festivalul International al Sarmalelor’’ care s-a tinut la Praid in anul 2010 si 2011.

Daca doriti niste preturi, aflati ca se poate alege atat demipensiune cat si pensiune completa si in acest caz mesele, cum am aflat de la gazda costa 20 / 30 / 20 Ron respectiv pentru mic dejun / pranz / cina.

Si pot sa va mai spun ca aici, chiar daca pentru multi este un loc prea simplu, am avut mare noroc sa prindem o camera, chiar sunand cu o saptamana inainte. Dupa noi, tot in acea zi pensiunea s-a ocupat in totalitate si am numarat in curte nu mai putin de 15 masini, alineate pana la poarta.

In ziua plecarii de la pensiune, am dorit mult de tot sa nu plec de acolo pana nu urc si eu pe dealul din spate, sa vad si eu cum este sa fii localnic, sa urci de nevoie acel deal. Si asa am ajuns tocmai sus aproape de varf. Cu multa grija si mai ales cu mare atentie (oare cum or putea localnicii sa urce zilnic acel deal?) am trecut pe langa ferma gazdelor unde am vazut multi purcei mici, pasari si apoi urcand incet si mai mult in zig-zag, traversand o portiune de iarba proaspat cosita, f. parfumata dar si f. alunecoasa si neuitandu-ma deloc in urma mea ca sa nu ma ia cu ameteala am trecut si de un mic gardulet si asa am ajuns intr-o poiana superba plina cu margarete salbatice. Pasarile cantau in jurul meu, se auzeau si cocosii, cate o talanga a unei vaci ratacite sus pe celalalt deal, m-am jucat cu fluturii si am privit in zare pana departe.

Pensiunea si toata acea vale se zarea undeva jos de tot. De aici de sus se vedea f. bine celalalt versant, abrupt si el. Am stat pe iarba intre flori si nu ma mai saturam de tot ce vedeam in jurul meu, am mirosit iarba cosita, am cules multe margarete salbatice si astfel am facut un buchet mare si frumos pe care vi-l trimit virtual tuturor, ca o invitatie la munte, la natura.

---

VIZUALIZĂRI: 4611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI