Thassos – micul paradis de smarald

TIPĂREȘTE

Vineri ora 17:00

- Imi pare rau dar in 6 ore plec si nici nu am facut bagajul, am zambit.

Si am plecat. In mai putin de 5 ore aveam parte de concediul pe care il asteptasem o luna intreaga. Cum am reusit sa fac bagajul si sa fiu la Izvor pana la ora 23:00 nici eu nu imi dau seama dar cert este ca plecam spre Thassos si eram foarte fericita.

La ora 23:30 autocarul pleca catre locul despre care citisem zeci de review-uri aici pe AFA, locul in care imi doream sa ma odihnesc, sa ma bucur de soare si de mare si nu in ultimul rand de bucataria greceasca.

Fara nici un eveniment neplacut am ajuns in Keramoti la ora 12:20 de unde am luat ferry-ul catre Insula de smarald. Se spune ca prima experienta nu se uita, astfel ca eu nu uitasem imensele ferry-boat-uri care m-au dus in Corfu, felul in care masinile si autocarele dispareau in “stomacul” lor asa ca acum nu puteam decat sa ma minunez inca o data despre maretia acestor vase.

In ciuda numarului mare de turisti de pe ferry-boat erau si foarte multi localnici, “inaripati”, care ne-au amintit ca suntem intr-o tara in care oamenii (si nu numai) sunt prietenosi, ne primesc cu caldura si se bucura de prezenta noastra. Cele 45 de minute petrecute pe ferry nu au fost suficiente pentru a elucida mecanismul prin care pescarusii reuseau sa coboare in picaj pana la nivelul apei sa-i inhate pe micii gavros si apoi sa revina la altitudinea de mai devreme.

Ajunsesem in Thassos, mai repede decat ma asteptam si mai putin obosita decat credeam. Autocarul ne-a preluat pentru a ne duce pe fiecare la hotelul ales. Noi am fost cazati in Limenaria la Hotel Asterias despre care am scris un review (vezi impresii)

In prima zi, dupa ce am lasat bagajele am coborat sa mancam la taverna hotelului si apoi am facut o baie in apele marii Egee pe plaja din portul Limenaria. Nu pot spune ca mi-a placut acea plaja deoarece intrarea in apa era cam abrupta si nici pe departe atat de clara pe cat o vazusem ca este in Limenas. Inca din prima zi am rezervat un Buggy pentru a explora insula pe cont propriu.

In a doua zi am fost intr-una din excursii optionale pe care am ales sa le facem – Croaziera cu vaporasul piratilor.

In a treia zi ne-am trezit devreme pt a merge in Potos sa preluam Buggy-ul rezervat. Nestiind ca sunt 4 km am luat-o usor pe jos. Dupa foarte putin timp am obosit si am zis ca asa nu e chip. Trebuia sa facem ceva – asa ca am facut autostopul. Nici nu am apucat sa ridic degetul mare in sus prea bine ca a si oprit o masina – un grec caruia i-am dat Kalimera si l-am intrebat daca ne ia pana in Potos. Bucuros ne-a lasat sa ne inghesuim pe scaun si ne-a dus pana in Potos. La final, nu a vrut sa ia mica noastra atentie pentru efortul depus, ba chiar s-a suparat si a trebui sa ii luam inapoi. In schimb i-am zambit cu un “Efharisto” (multumesc) la care mi-a raspuns “Parakalo” (aveam sa aflu mai tarziu ca insemna “cu placere”).

Ziua incepuse bine, asa ca ne-am dus increzatori catre centrul de inchirieri unde am asteptam o ora (de la 9 la 10) pentru a putea sa luam Buggy-ul desi era in fata centrului. Bonus: atunci cand ne-a chemat ne-a intrebat de ce nu l-am luat din Limenaria?! (desi ei ne spusesera sa mergem in Potos sa il luam).

O data motorizati am plecat in aventura noastra in jurul insulei inspre coasta de est – in ciuda recomandarilor voastre pe care acum imi pare rau ca nu le-am urmat am vrut sa ajungem mai repede in Limenas iar pe aici era cel mai scurt drum.

Prima oprire a fost la Iris Gold – fabrica de bijuterii care a fost impresionanta mai ales datorita preturilor excesiv de mari pe care le practica la bijuterii. Panorama si cafeaua bauta acolo sus a meritat efortul de a urca acea rampa. De acolo am plecat catre Skala Marion, apoi Prinos, din loc in loc ne opream in popasurile de pe marginea drumului pentru a imortaliza momentul si pentru a ne mai reveni din zgomotul provocat de huruitul motorului si din vantul care ne biciuia fata. Cu toate opririle de rigoare am ajuns in Limenas (sau Thassos City) intr-o ora si jumate. Acolo ne-am plimbat prin port si pe stradutele inguste pline de magazine de suveniruri din care nu am putut sa plecam cu mana goala, astfel ca mi-am achizitionat globuletul de rigoare si respectiv magnetul ilustrand forma insulei – modele pe care nu le vazusem in Limenaria.

Dupa un Mythos rece baut chiar pe faleza am pornit catre Makryammos cu directia Marble Beach. Trebuie sa precizez ca o intrebasem cu o zi inainte pe ghida cum este drumul pana acolo si m-a asigurat ca nu are nici un rost sa merg pentru ca nu este nimic acolo. Insa, pozele postate de voi si curiozitatea mea m-au impins catre Marble Beach chiar de-ar fi fost sa ramanem fara benzina undeva in pustietate. Si iata-ne ajunsi la Marble Beach. Privelistea de sus ne-a lasat fara suflare iar atunci cand am ajuns la nivelul pe plaja filmul s-a taiat. De ce spun asta? Pentru ca acea combinatia de marmura alba si soare puternic era orbitoare, cu jumatate de ochi am reusit sa admiram cate putin din acel colt de paradis care ziceai ca nu apartinea insulei Thassos ci mai degraba era o bucatica desprinsa din insulele Maldive. Totusi am facut o rafala de poze, o baie sanatoasa, am adunat cateva bucatele de marmura si am promis ca nu vom uita niciodata ciudatul sentiment de a sta pe ceva rece in timp ce termometrul indica peste 40 de grade.

Urmatoare destinatie satul Panagia. Din nefericire am trecut prin el fara sa ne dam seama ca suntem acolo iar atunci cand am realizat era prea tarziu ca sa ne mai putem intoarce. Noroc ca am mai citit cateva review-uri pentru a compensa neatentia noastra.

Ne-am oprit apoi la Golden Beach cautand taverna Korali despre care multi dintre voi au scris numai lucruri pozitive. Aici a fost primul loc in care am vazut ca avea Stifado si cum un an intreg visasem sa mai degust aceasta delicatesa nu am ezitat in a comanda. Am fost insa dezamagita pentru ca nu era ceea ce gustasem in Corfu insa ne-am bucurat de atentia gazdei si m-am multumit cu pepenele rosu pe care ni l-a oferit. Pentru ca simptomele racelii ajunsesera la o cota maxima (afara erau 35 de grade iar eu ardeam la 40) am grabit drumul catre hotel in speranta ameliorarii cu un coldrex si un paracetamol.

In a patra zi am plecat huruind catre Giola. Dupa ce ne-am intors din drum de 3 ori am reusit sa gasim acel mic drum forestier care speram noi ne va duce catre Giola. Si pentru ca fusesem instruiti sa nu iesim cu Buggy-ul de pe astfalt am mers doar 1 km, l-am parcat si am pornit pe jos fiind convinsi ca nu poate fi departe. Dupa doua rampe care ne-au taiat rasuflarea am realizat ca nu aveam apa la noi dar am continuat sa urcam convinsi fiind ca nu poate fi departe. In concluzie, dupa un drum de 1 ora si jumatate, deshidratati total, la capatul puterilor, cu aparatul foto atarnand de o mana nu am mai reusit decat sa luam cateva cadre si sa ne dorim sa ajungem cat mai repede la primul supermarket pentru a cumpara apa.

Dupa aproape 4 ore de pierdere de vreme am decis ca am terminat cu drumurile off road in sejurul asta asa ca am pornit catre Paradise Beach pentru o baie binemeritata. Bineinteles ca si aici drumul care cobora catre plaja nu era unul adecvat mini masinutei noastre astfel ca am luat din nou drumul la pas. Aici am vazut pt prima data de cand eram pe insula un nor. Cei drept in urma cu cateva ore imi dorisem din suflet sa inceapa o ploaie din senin asa ca nu ma puteam plange. Ne-am balacit in apa aceea pana la mijloc, ne-am bucurat de nisipul fin iar in momentul in care chiotele fericite ale copiilor care reuseaua sa sara peste un val ne-au obosit am plecat catre hotel. Am admirat de la nivelul soselei plaja de la Aliki care forfotea de lume – lucru usor de observat si dupa numarul foarte mare de masini care erau parcate – si plaja de la Livadi pe care am observat ca se ajungea tot pe un drum neasfaltat. Topiti de caldura am decis ca era momentul oportun sa mergem in Theologos. Si pentru ca nu apucasem sa mancam in acea zi mi-am amintit de review-urile despre taverna lui Stelios. Asa ca am parcat aici si am avut parte de cea mai buna mancare si de cea mai calda primire. O multime de lucruri din partea casei si un miel (sau ied, inca nu stim) cum n-as fi crezut ca exista.

In a cincea zi am decis ca trebuie sa ne odihnim pentru ca asta era scopul principal al concediului iar pana acum nu il atinsesem aproape deloc. Astfel ca am avut parte de un somn odihnitor pana la ora 10:00. Am fost treziti de valuri, am luat un mic dejun copios apoi am plecat catre Metallia Beach unde ne-am petrecut restul zilei. Despre Metallia Beach nu as putea sa spun decat ca este o plaja mai retrasa, destul de putin populata (cel putin atunci cand am fost noi), cu pietre mari in apa si o intrare foarte abrupta in mare. Apa nu avea claritatea celorlalte plaje dar am observat ca asta era oarecum caracteristic plajelor din sudul insulei.

In a sasea zi am plecat in cea de-a doua excursie optionala pe care o alesesem – Offroad cu jeep-urile pe muntele Ypsarion. In ciuda asteptarilor nu a fost o excursie obositoare ci una relaxata si racoroasa. Am urcat pe muntele Ypsarion unde am vazut o alta fata a insulei, o vegetatie similara celei din jungla si niste peisaje foarte frumoase. Notabile au fost cele 2 cascade (mini-cascade comparativ cu a noastra "Urlatoarea"), lacul natural si platoul cu vegetatie alpina la nici 800m.

In a saptea zi si ultima noastra zi pe insula am facut inventarul celor 1250 de poze si filmari pe care le-am realizat si am fost multumiti. Multumiti ca am reusit sa ne si odihnim dar sa si vizitam tot ceea ce ne bifasem pe lista intocmita cu ajutorul review-urilor citite aici.

In final as putea sa spun despre Thassos ca Am Fost Acolo si ca Mi-a Placut. Este locul ideal unde te poti deconecta de la viata din marile orase ale Romaniei si o poti lua Ciga Ciga sau Incet Incet, te poti bucura de soare, de micile lucruri de care uitam atunci cand suntem prinsi intre patru pereti in fata unui monitor care parca ne arata in mod intentionat un peisaj din concediul de anul trecut.

---

VIZUALIZĂRI: 3848 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI