De Madrid al cielo, y desde el cielo… un agujerito para verlo – plimbare prin centrul capitalei Spaniei

TIPĂREȘTE

“De la Madrid la cer, si din cer, o gaura pentru a-l putea vedea”, asa spune proverbul. Si da, vrea sa zica exact ceea ce intelegeti: ca de la Madrid puteti sa mergeti in cer, inseamna ca ati vazut totul. Daca exagereaza sau nu, ramane la latitudinea fiecaruia. Madrilenii, ca mai toti spaniolii, sunt foarte mandri de orasul lor.

Am tot ezitat pana acum sa scriu despre capitala Spaniei, sunt atatea si atatea lucruri de spus ca nici nu stiu cu ce sa incep de fapt. Sa nu credeti ca, stand aici, stiu pe de rost orasul. Poate dac-as locui acolo, alta ar fi situatia. Insa, in afara de drumul Valladolid-Barajas, pe care-l stiu cu ochii inchisi :), in Madrid, ca si turist, am fost doar de cateva ori, din pacate. De fiecare data mi se pare prea putin. O capitala de anvergura Madridului ar merita cu siguranta cateva weekenduri pe an, pentru oferta culturala bogata si nu numai. Profit si eu cat pot atunci cand merg, daca nu de un muzical sau o piesa de teatru, macar de o plimbare pe Gran Vía sau prin Retiro. Ultima mea vizita aici, prilejuita de o seara de relax in Hammam Al Andalus, de pe strada Atocha, m-a determinat sa incerc, daca nu sa schitez un plan al principalelor obiective turistice din oras, macar sa va descriu, pe bucati si de-a lungul timpului, ceea ce am reusit sa vad. Grea misiune, stiu. Insa… incercarea moarte n-are.

Inainte de toate, pentru ca tot sunt… filoloaga :) la origini, si pentru ca tot am fost la Hammam Al Andalus sau Medina Mayrit, as vrea sa va spun doua vorbe despre toponimie: primul nume documentat al Madridului vine din epoca al-andaluz – Magrit, care a dus in spaniola veche la Magerit. Pe aceasta origine s-au dezvoltat numeroase teorii de-a lungul timpului, iar concluzia personala este ca un hibrid arab-roman, foarte frecvent in epoca mai sus amintita, este cea mai potrivita pentru a descrie semnificatia toponimului (ori “albie de rau” ori “fantana”). In ziua de astazi, in limbaj colcvial, ne referim la Madrid cu numele – la plural – de “Los Madriles”.

Ultima mea vizita in capitala Spaniei.

Dupa cum va spuneam recent, am “bananait” cam vreo ora jumate pana sa reusim sa parcam. Gps nu prea folosesc si, drept sa va zic, de fiecare data cand am condus in Madrid, am cam avut noroc. Ma bazez pe “las’ ca intreb un taximetrist la un semafor” si mi-a mers mai mereu. Plus ca de obicei nu ma ratacesc intrand prind nordul orasului. De data asta, insa, s-a intamplat. Atatea pasaje, tunele, etc…. incat in zona Arcului de Triumf, am luat-o in directie gresita. Plus ca surioara mea voia sa ma duca sa parchez pe langa Palatul Regal si pana sa-mi dau eu seama… Nu mi-a fost niciodata teama de mers pe jos, dimpotriva, insa erau cu noi prichindelul si mama, si nu aveam chef de maraiala ca “mai e mult? ” Asa ca, dupa ce am ocolit Puerta de Toledo de vreo 3-4 ori, Palatul Regal de alte 3-4…... am reusit sa ajungem undeva in spatele Garii Atocha. Parcare in zona verde, adica cu plata, insa era duminica, deci 0 euro. Zona verde (in Valladolid este albastra) este delimitata cu o dunga verde si include, de obicei, zonele centrale si semi centrale. Nu stiu exact care este situatia in Madrid, presupun ca seamana peste tot, insa in Valladolid poti lasa masina un maxim de doua ore intr-o asemenea parcare (pe strada, in fond). Scoti un ticket dintr-un aparat pe care il vei intalni fara probleme in apropiere si il asezi frumos pe parbriz (in interior, evident, ca sa nu ti-l ia nimeni). Daca ajungi mai tarziu la masina si ora de pe ticket a trecut, insa intarzierea nu este mai mare de o jumatate de ora, ai posibilitatea sa anulezi amenda pe care o vei gasi frumos asezata in stergatoare. Te va costa cativa euro. Daca ai depasit cele doua ore, este posibil ca la intoarcere sa nu mai gasesti masina, aceasta fiindu-ti ridicata de catre organele administratiei locale. “Eliberarea” acesteia te va ustura la buzunar (80-100€). Evident, aveam posibilitatea unei parcari private, insa fiind duminica, am hotarat sa nu dam bani aiurea, acestea din urma fiind destul de scumpe, cu preturi ca in orice capitala europeana.

Traseul propus era simplu. Am intrat intai in Gara Atocha (sau Gara Pranzului – “del mediodía”), un obiectiv mai atipic, firesc, insa chiar aveam chef sa o vad. De atatea ori trecusem pe langa ea… Evident, ceea ce a facut-o faimoasa a fost atentatul din martie 2004. De atunci este inclusa pe lista obiectivelor turstice din Madrid. Am inca pe retina imaginea macabra a tragediei, si miile de flori si lumanari aprinse in imprejurimi in zilele si saptamanile de dupa acel fatidic 11 martie.

Am dat o tura prin partea de jos, unde impresioneaza “gradina botanica” cu palmieri si un lac plin de broscute testoase, de langa care cel mic nu voia sa se mai dezlipeasca. In tumultul de oameni specific unei gari, multi dintre ei erau asezati acolo, in acea oaza, sa-si manance un sandvich sau pur si simplu sa astepte ora de plecare/sosire a trenului. De acolo am urcat la etaj si am avut surpriza sa constatam ca multi dintre angajatii garii habar nu au unde se afla monumentul celor disparuti in mod tragic in atentat. Nu era deschis micul “muzeu”, asa ca nu am putut vedea decat, prin geam, numele lor, printre care si al unei romance venita in cautarea unei vieti mai bune si care nu s-a mai putut intoarce niciodata acasa. Ne-a sarit imediat in ochi.

Bun. Continuam. Trecem strada si intram pe Paseo del Prado. Un bulevard care mie mi-a placut intodeauna. Amplu, cu cateva benzi pe fiecare sens, despartite pe mijloc de o fasie cu copaci inalti si verzi, ca si pe trotuare, de altfel. In nebunia Madridului, mai ales vara, cand canícula te sufoca, efectiv, si madrilenii fug care mai de care la tara, la munte, la mare, o plimbare pe Paseo del Prado poate fi o binecuvantare.

Acest bulevard leaga Plaza del Emperador Carlos V (cunoscuta acum ca Glorieta de Atocha) cu Plaza de Cibeles. Impreuna cu Paseo de la Castellana si Recoletos, constituie una dintre principalele axe ale Madridului.

La Plaza de Cibeles am ajuns (pe jos) ultima data acum doi ani. Cred ca stiti deja ca este locul unde se strang “los madridistas”, adica fanii Real Madridului canda acesta castiga vreun trofeu. Este la moda baia in fantana arteziana si catararea pe statuie… Sper ca urmatoarea mea “data viitoare” sa fie pe 1 iulie, daca Spania castiga campionatul european. Evenimente de acest gen nu se pot rata. Si daca am iesit eu alalteri, cu cel mic, sa sarbatorim ca Pucela (Real Valladolid) este din nou in prima divizie, cum sa nu sarbatorim victoriile echipei lor nationale?

Revenind la Paseo del Prado, pe teren cultural, acesta este unul dintre cele mai importante centre muzeistice din tara. Se vorbeste de Paseo sau Triángulo del Arte: acolo puteti vizita Museo del Prado, Muzeul Tyssen-Borsemisza (baronesa Tyssen este mai mereu in centrul atentiei, datorita polemicilor cu fiul ei, insa colectia de arta din muzeul ce-i poarta numele sotului decedat, este impresionanta) si Centro de Arte Reina Sofía.

De data asta nu am mers mai departe de Museo del Prado, aflat in Edificio Villanueva, insa despre Velázquez, El Greco, Goya s. a. sper sa va pot povesti in amanunt intr-un viitor nu foarte indepartat. Vecina cu muzeul este Gradina Botanica, pe care am vizitat-o pentru prima data in duminica aceea, si despre care v-am povestit aici: vezi impresii

Cumva in spatele Gradinii Botanice se afla El Retiro, faimosul parc madrilean unde e musai sa va plimbati macar un pic. Nu veti reusi sa parcurgeti cele 118 hectare asa usor, insa va recomand sa ajungeti macar pe Paseo de las Estatuas (cum mai este numit Paseo de la Argentina del Retiro), unde veti vedea statuile multor regi spanioli, dupa ce ati intrat in Retiro prin Puerta de España, din strada Alfonso XII. Sa vedeti La Rosaleda, plina de trandafiri, dupa cum insusi numele arata; monumentul lui Alfonso XII, situat in centrul parcului, in imediata apropiere a lacului unde va puteti plimba cu barca daca doriti; Palatul de Cristal si numeroase fantani arteziene… In cea mai completa plimbare a mea in Retiro (de-acum doi ani; sper sa gasesc pozele) am avut timp sa si stam pe iarba, sa ne descaltam si sa ne odihnim, pur si simplu. In weekend sau zile de sarbatoare, parcul este plin de madrileni si nu numai. Iti trebuie o paturica, o sticla de apa si un sanvich, si eventual o carte daca mergi singur. Atata. Este una dintre oazele de relax ale capitalei.

De acolo ne-am intors in Glorieta Atocha si unchiul meu, cu care ne-am intalnit acolo, ne-a dus cu masina, pe strada Atocha, care merge de la gara pana la epicentrul Fuente el Sol, pana la nr. 14. Este o strada foarte lunga, probabil pe jos am fi facut 40-45 de minute (depinde, evident, si de ritmul cu care mergi). Dupa ce am localizat hammam-ul unde trebuia sa fim seara, am purces cu sora mea la o plimbare prin centru. Am ajuns intai in Plaza Mayor, ale carei origini ne duc in secolul al XVI-lea, cand confluenta drumurilor (astazi strazi) Toledo si Atocha, in afara orasului medieval, se producea in acest loc, numit pe atunci Plaza del Arrabal, si fiind principala piata a orasului. Nu o sa va dau detalii istorice greoaie. De mentionat doar ca a trecut prin trei mari incendii, ceea ce nu a impiedicat, insa, ca Plaza Mayor, sa ramana un punct de referinta in capitala hispanica.

El Arco de los Cuchilleros (Arcul Cutitarilor) este cea mai faimoasa dintre cele noua intrari in Piata si este opera a aceluiasi Juan Villanueva, atat de prezent in arhitectura Madridului. In zona sud-estica unde se afla Arcul si, iesind din piata, strada care-i da numele, se afla numeroase baruri si restaurante tipice, printre care remarcam restaurantul Sobrino de Botín (Nepotul lui Botín), care figureaza in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai vechi restaurant din lume, infiintat in 1725.

Plaza Mayor este dreptunghiulara si are 129m lungime si 94m latime si este flancata de blocuri de locuinte, cu trei etaje toate, si cu aproape trei sute de balcoane care dau spre piata.

In partea nordica a acesteia se afla “Casa de la Panadería” (casa Brutariei), iar in sud, exact in fata, “Casa de la Carnicería” (Casa Macelariei). Locurile de sub blocuri sunt pline de restaurante si de magazine, mai ales de numismatica si filatelie. In fiecare duminica se poate face schimb de timbre si monede in Plaza Mayor.

Statuia ecvestra a regelui Filip al III-lea se afla in centrul pietei, si a fost adusa aici in 1848 la ordinul reginei Isabel II, din Casa de Campo.

Ca orice piata centrala, Plaza Mayor din Madrid este gazda multor festivale si evenimente organizate de-a lungul anului. Eu am fost o singura data la “mercado navideño”, de Craciun, in iarna lui 2006. O nebunie, ca in orice targ de sarbatori.

Evident, este un loc ce nu poate fi ratat intr-o vizita in acest oras. Insa eu prefer Plaza Mayor din Salamanca, mult mai boema si mai atragatoare… “Para gustos los colores”, zic spaniolii. Oricum ati vizitat/veti vizita acest loc daca ati ajuns/veti ajunge la Madrid.

Din Piata Mare ne indreptam spre Fuente el Sol, epicentrul orasului sau km. 0 din 1950 (exista o placuta care aminteste acest lucru). Lume puhoi, ca intotdeauna in centrul Madridului, si deja incep sa-si faca aparitia artistii strazii, si parca nu stii unde sa te opresti mai intai.

Cea mai veche cladire din Fuente el Sol este edificiul Postei. Evident, admiram ceasul din turn, construit in sec. al XIX-lea, si de unde, an de an, se transmit in direct, pe 31 decembrie, ultimele 12 batai ale ceasului, in vreme ce milioane de spanioli (si nu numai) incearca sa inghita la timp cele 12 boabe de struguri (fara sa se inece, daca e posibil :) sa nu credeti ca-i usor deloc).

Putem vedea, de asemenea, statuia ecvestra a lui Carlos III, adusa aici abia in 1994.

Este un loc extrem de pitoresc. Cred ca nu exista in Madrid un alt loc cu un amestesc atat de… bogat de oameni de tot felul (ba da, mint, cartierul Lavapiés, dar nu e atat de turistic). Multi fac poze, altii se odihnesc langa fantana arteziana, si multi altii se opresc in fata numerosilor artisti care-ti incanta privirile, auzul, etc. si care-ti dau o stare de bine impresionanta. Am zabovit o jumatate de ora cel putin, uitandu-ne in stanga si-n dreapta, in fata si-n spate… fara sa ne saturam.

Pe vestita Calle Preciados nu am mers foarte mult, pentru ca trebuia deja sa ne intoarcem. Cred ca stiti, insa, ca este una dintre cele mai comerciale strazi din lume, si a cincea ca si pret la chirii (tot din lume). Aici magazinele nu inchid niciodata, lucru caruia eu ii duc lipsa in Valladolid. Ca si florareselor de pe strada, de altfel, care imi amintesc de acasa si de care-mi e atata dor… Strada isi datoreaza numele unor frati “almotacenes”, adica inspectori de piete, care locuiau acolo in secolul trecut. Mai tarziu, pe la 1940 si ceva, vestitul om de afaceri Pepín Fernández a creat “Galerías Preciado”, de care stie toata lumea, de la mic la mare.

Un alt must-see este Gran Vía, pe care eu m-am plimbat de cateva ori de-a lungul aceptor ani. Arhitectura frumoasa la orice colt, plin de teatre si cinematografe, desi multe din acestea din urma au fost inchise in ultimii ani, sau transformate in teatre unde la moda sunt musicall-urile (unul singur am vazut si eu, din pacate, acum ceva ani de zile). De aceea, partea cuprinsa intre Plaza de Callao si Plaza España mai este cunoscuta si ca “Brodway Madrileño”. Tot acolo am vazut in 2006 si “Don Quijote” intr-o versiune super originala al marelui nostru Dan Puric care a ridicat spanioli, romani si alte natii in picioare (si-acum mi se face pielea gaina cand imi amintesc :)). Partea dintre San Luis si Callao este plina de magazine de marci internationale, in caz ca aveti chef de shopping. Va recomand lunile ianuarie-februarie si iulie-august, cand reducerile va pot surprinde intr-un mod foarte, foarte placut.

Cam atat pentru o prima incursiune in capitala Spaniei. Sunt atatea de vazut, asa cum bine stiti, incat probabil abia dac-as sta o saptamana acolo as reusi sa vad/vizitez totul. Cum nu cred ca e viabil acest lucru, din cand in cand sper sa pot reveni cu “fragmente” din acest oras care are atatea de oferit…

¡¡De Madrid al cielo!!

Webmaster, va rog frumos, atasati “Madrid, Madrid, Madrid”, al lui Agustín Lara: Multumesc frumos!!

---

VIZUALIZĂRI: 2859 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI