Balcic - istorie si flori la tarmul marii

TIPĂREȘTE

Prin imaginile pe care le atasez, cat si prin aceste cateva randuri, incerc sa conving pe cei care inca nu sunt convinsi, ca Balcic este un loc cu totul special. Pentru frumusetea tarmului privit de pe o terasa inundata de flori, pentru mirosul ametitor de trandafiri la inceput de iunie, pentru castelul plin cu amintiri nostalgice pe care il gazduieste, pentru povestile nemuritoare pe care le aflam plimbandu-ne pe aleile umbrite, Balcic ramane un loc de neuitat.

Pana la Varna - destinatia finala a primei zile a circuitului nostru in Bulgaria, mai erau doar 42 km. Dar cum puteam trece in goana masinii pe langa una dintre cele mai importante atractii de pe tarmul Marii Negre? Asezat in nord-estul Bulgariei, candva (1913 - 1940) Balcic a apartinut Romaniei, iar farmecul deosebit al locului a facut ca Regina Maria sa-l indrageasca atat de mult incat sa-si doreasca o resedinta de vara aici. Castelul Reginei Maria de la Balcic si renumitele sale gradini aflate in prezent in grija Universitatii "Sf. Kliment Ohridski" din Sofia, pot fi vizitate de oricine.

Denumirea de Balcic, mentionata in documente oficiale inca din sec. XVI, provine de la Balik, numele unui conducator feudal. Istoria asezarii este foarte veche si zbuciumata, cu urme din perioada romana, greceasca, turceasca, Balcic trecand consecutiv prin mai multe stapaniri. La inceputul sec. XX era un mic orasel comercial, port la Marea Neagra, cu strazi inguste si cladiri de piatra. Pe terase, in locul in care se afla acum Castelul Reginei Maria si vestitele sale gradini, functionau cateva mori de apa.

In urma celui de-al doilea razboi balcanic, in 1913, odata cu includerea in hotarele Regatului Romaniei, Balcic va deveni tot mai cunoscut si frecventat de elita artistica si politica a vremii.

Cu un bilet de 10 leva/pers. dupa ce am trecut de intrarea securizata si prin Ghereta santinelei - de fapt o cladire cu un gang arcuit in care stateau garzile - am coborat o alee in panta si ne-am afundat intr-o gradina linistita, cu vegetatie abundenta. Mirific!

La stanga, pe langa Fantana de argint in care fiecare banut aruncat inseamna o dorinta in gandul cuiva, se ajunge la Gradina lui Allah. In urma cu mai multi ani, aici am ramas muta de uimire in fata unei colectii de cactusi uriasi crescuti in aer liber, infloriti din plin in luna august. Acum, surpriza nu a mai fost tot atat de mare. Intre timp am mai calatorit, am mai vazut, dar tot am apreciat cea mai mare colectie de acest gen din sud - estul Europei.

Am continuat sa coboram fara nici un scop anume, plimbandu-ne si savurand peisajul. In grup, ascultand istorisirile ghidului, citind inscriptii inclusiv in limba romana, am trecut pe langa Vila Moara cu usa sa de lemn, arcuita, cu frumoase decoratiuni metalice, cumparata de la un castel vechi din Orientul Indepartat. Am inteles ca aceasta vila situata in apropiere de cascada, este amenajata si poate gazdui turisti si chiar anumite evenimente.

Puntea Suspinelor - un mic pod care trece peste suvoiul de apa care vine in cascada, este situat pe vechiul drum al carutelor care mergeau la moara. In partea vestica a podului se afla cladiri de locuit, bucataria, sala de mese, morile transformate in vile, casa modistei regale, vila Cuibul Linistit, salonul pentru fumatori si Aleea Secolelor (formata din 20 de pietre de moara, fiecare simbolizand un secol din istoria omenirii), iar in partea estica se afla gradinile, Curtea Englezeasca, Templul Apei si Capela Stella Maris. Micul pod desparte sau mai degraba leaga simbolic doua lumi: cea care da liniste trupului si cea care incarca sufletul. Trecerea de la una la cealalta nu se face prea usor, de aceea a fost numita Puntea Suspinelor. Cum in fiecare loc trebuie sa existe cel putin o legenda, o superstitie, se spune ca cine trece puntea cu ochii inchisi si cu o dorinta in gand, aceasta se va indeplini. Dar, eu va spun ca s-ar putea ca in loc de dorinte implinite, sa va alegeti cu vanatai pentru ca aleea pe punte este destul de denivelata, iar daca mergeti cu ochii inchisi si cu gandul la dorinta secreta…

Apele care curg de la inaltime se aduna si trec prin zidul gros al Templului Apei (Nimfeum). Este foarte frumos acest zid cu caderi de apa si napadit de iedera si trandafiri agatatori. De aici se vede in stanga capela Stella Maris si intreaga gradina Valul Albastru invecinata cu tarmul. Trecem pe Aleea cu crini regali, floarea preferata a Reginei Maria, pe care ea insasi se straduia sa o cultive. Se pare ca la Balcic i-a reusit cel mai bine. Regina Maria marturisea in scrierile ei: "Destul de tarziu au aparut si succesele. Destul de departe… In Balcic, pe terasele cu vedere la Marea Neagra. Aici, spre bucuria mea, crinii au intrecut si cele mai indraznete asteptari ale mele si au inflorit extraordinar. In ciuda timpului trecut intre crinii de pe aceasta alee din indepartata Dobroge si primii crini pe care i-am vazut in gradina micuta a tatalui meu, aroma lor ma intoarce mereu in copilarie, insula mea insorita printre iernile vietii".

Acum, pe Aleea cu crini regali sunt infloriti doar cativa. Sunt frumosi, cu miros imbatator, dar nu sunt atat de inalti ca cei descrisi de regina in amintirile sale.

Pe sub coloanele inalte invaluite de plante cataratoare, se zareste Capela Stella Maris. Spre ea ne indreptam si noi. Urcand cateva trepte de piatra, aleea ne conduce la o capela foarte mica, construita din piatra si pictata in intregime pe zidurile interioare. Intram pe rand pentru ca spatiul in interior nu permite mai mult. Restul grupului asteapta afara, intr-o curte mica, cu fantana, in susurul unui izvor. Regina Maria si-a exprimat dorinta ca inima sa-i fie ingropata aici chiar din vremea construirii capelei.

In fata capelei grupul s-a disipat. Fiecare a hotarat cum sa-si petreaca cele doua ore libere, la buna noastra dispozitie.

Eu am mai ramas un timp printre trandafirii nespus de frumosi, privind marea de langa zidurile gradinii, dupa care, trecand din nou pe Puntea Suspinelor, pe langa cascada si micul magazin cu suveniruri, m-am indreptat spre Castelul Reginei Maria. I se mai spune Vila "Cuibul linistit". De pe Aleea Vinului unde mi-am lasat colegii de grup degustand si cumparand soiuri laudate de vinuri, am trecut printr-o poarta de fier forjat si am urcat treptele spre intrarea principala a vilei. N-as spune ca m-au deranjat alti turisti. Tovarasii mei se imprastiasera in cautare de hrana si suveniruri, iar eu m-am plimbat pe indelete prin toate incaperile reginei, inclusiv prin camerele de baie si de rugaciune, am studiat simplitatea constructiei, scarile, semineul, fotografiile si putinele obiecte care se mai afla in interior (dulapuri sculptate si pictate, oglinzi, scaune).

Nu aveam nici un ghid, nici o harta, asa incat am pornit la intamplare pe aleile cu flori, fotografiind si citind toate inscriptiile de pe panouri. Am ajuns la Tronul Reginei Maria un fotoliu cu o masuta din piatra aflate la umbra unui pom. Cred ca era unul dintre locurile preferate ale reginei deoarece in castel am vazut multe fotografii care o prezinta in acest cadru.

Despre Mormantul Reginei Maria care exista la Balcic, stiam, dar nefiind ghidata de nimic, nu nadajduiam sa-l gasesc. S-a intamplat insa sa trec pe langa o cruce de piatra incrustata cu litere slavone. La baza ei stanca se adanceste ca un mormant. Este un colt retras, totusi aproape de centrul ansamblului regal, urcand doar cateva trepte de la Castel si poate de aceea nu l-am ratat. Mormantul este de fapt un cavou, locul ales de regina pentru eternitate. Redau in continuare spicuiri din informatiile inscrise la Mormantul Mariei: "Regina Maria a murit in seara zilei de 18 iulie 1938 la Sinaia. Inima reginei, conform dorintei sale speciale, a fost depusa intr-un mic cosciug din aur cu stema Romaniei pentru a fi adusa in gradinile de la Balcic. 7 septembrie 1940. Cadrilaterul este returnat Bulgariei. 8 septembrie 1940. Cosciugul cu inima Reginei Maria este scos din capela Stella Maris din Castelul de la Balcic si predat aghiotantului reginei pentru a fi dus in Romania".

Asadar, trupul Reginei Maria este inmormantat in biserica Manastirii Curtea de Arges alaturi de familia regala, iar inima - pana in 1940 - a fost pastrata la resedinta de la Balcic. Adusa la Bran, a doua resedinta de suflet a Reginei Maria, inima a fost scoasa in mod abuziv din sarcofagul de marmura (1968). Caseta a fost trecuta in Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei se pare ca zace pe undeva prin subsolurile Muzeului National de Istorie, intr-o cutie de plastic.

Dar, sa revin la Balcic!

Balcic nu inseamna doar Castelul Reginei Maria. De altfel, chiar de la inceput, prin cele doua bilete distincte pe care le primesc, turistii sunt instiintati ca intrand pe domeniile de la Balcic, vor vizita atat Castelul Reginei Maria cat si Gradina Botanica fondata in 1955 de renumitul botanist bulgar Prof. Dr. Daki Iordanov, profesor de botanica la Universitatea din Sofia in perioada 1951 - 1970 si director al Gradinii Botanice de la Balcic pana la moartea sa (1978). In prezent Gradina Botanica adaposteste peste 3.000 de specii de plante, unele dintre ele rare, precum si o impresionanta colectie de cactusi (aprox. 250), una dintre cele mai mari din Europa. De o parte si de alta a fiecarei alei sunt semnalizate pe tablite multe specii de plante, catalogate si cu denumiri stiintifice. Nu sunt priceputa in domeniu asa incat va rog sa-mi permiteti sa trec repede peste acest aspect. De retinut doar ca aici se pot vedea multe plante deosebite, bine ingrijite, iar plimbarea pe langa ele este ca o binecuvantare.

Am coborat treptele de la mormantul gol al Reginei Maria si am trecut pe langa mostrele de vinuri expuse pentru degustare pe Aleea Vinurilor, pe langa Restaurantul Coroana pustiu la acea ora, dupa care m-am alaturat grupului pentru ca eram asteptati la masa.

Inca de la coborarea din autocar, in centrul oraselului, pana sa vizitam castelul si gradinile, ospatarii de la terase ne asteptau si ne imbiau cu bunatatile lor. Au invatat romaneste, vorbesc si chiar isi scriu meniul zilei la intrare in romaneste. Intr-o terasa rustica, decorata cu tesaturi si cusaturi, la mese lungi, am servit mult laudata tocanita bulgareasca in farfurii de ceramica artizanala.

P.S. Multe dintre detaliile redate in text sunt preluate din informatiile de pe panourile amplasate peste tot in gradini, scrise si in limba romana, pe care le-am fotografiat.

---

VIZUALIZĂRI: 5245 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI