Lidana - patru stele bine meritate!

TIPĂREȘTE

Am dat din intimplare peste impresiile lui Ronald K si am vazut ca exista la aceasta pensiune si niste ecouri mai putin pozitive. Am mai citit zilele trecute si niste impresii de-ale Adryanei, despre Austria, impresii care au stirnit niste controverse. Alina Popi spunea ca n-a vazut verde ca in Austria. Am fost si eu prin tara aia dar am vazut un verde asa de frumos pe la noi, incit l-a detronat pe cel austriac.

Desi n-am citit impresii inainte de a calatori spre acea zona, pot sa spun ca am ramas profund impresionata de conditiile oferite de acea pensiune.

Rezervarea a fost facuta telefonic cu citeva zile inainte si in momentul in care am ajuns, desi era aproape de miezul noptii, imediat au iesit in intimpinare doi baieti care ne-au luat bagajele si le-au dus in camera. Am ramas cu gura cascata. Nu mi s-a mai intimplat asta decit in Singapore, la un hotel de citeva stele. Am urmat baietii in holul de la intrare unde se afla receptia si o vitrina cu produse de vinzare. Ceva dulceturi, zacusca, miere si alte "alea" de imi venea apa in gura. Am ochit un borcan de zacusca si tocmai il studiam cind am auzit pe unul din baieti ca ne intreaba cam ce am dori sa mincam, ca sintem veniti de la drum lung. Eu intreb: "Dar mai aveti deschis restaurantul si la ora asta? ". A zimbit frumos si a zis ca da, pina ce clientii merg la somn. Daca as fi stiut eu ca e rost de mincare, nu mai atacam siragul de covrigi si punguta de cirese, tot drumul.

Am urcat in camera sa vedem daca ne place dupa care trebuia sa coborim la masa. Ei, dar cind am deschis usa am zis doar WOW!!!

Un hol mare, pe stinga o baie stalucitoare. Mare, dotata si utilata cu tot ce trebuie. Cea mai mare baie pe care am vazut-o la vreo pensiune. Ba chiar concureaza si cu unele hoteluri.

Pe dreapta un geam mare care dadea in curte. Nu prea se vedea din peisaj ca era noapte. In fata o alta usa care dadea in camera. Un pat extrem de mare, niste lenjerii extrem de curate, un televizor mare, si tot ce mai trebuia -dulap, masa, veioze. Nu m-am uitat sa vad daca au frigider. Sau nu mai retin. O sa ma uit cind o sa pun pozele. Balconul mare (scuzati-mi repetitia cuvintului "mare") si impodobit cu crengi verzi de brad. Nu stiu daca erau in cinstea cuiva, dar eu le-am luat ca fiindu-mi dedicate. Si ce frumos miroseau la ora aia...

Restaurantul mare si destul de gol. Desi era foarte tirziu se mai gaseau niste turisti, undeva intr-un fel de separeu ce dadea spre curte. Se tot agitau, dar usile fiind de sticla groasa si inchise, nu auzeam galagie. Cred ca se uitau pe la vreun meci.

A venit baiatul cu meniurile. Hm... grea incercare. Mi-era si jena sa comand ceva ce i-ar fi pus la treaba dar si gura imi saliva cind am citit ofertele. Dupa citeva minute am decis sa incerc sote de hribi cu mamaliguta.

De baut? Va spun ca nu sint bautoare si nu ma pricep la vinuri, dar ne-au fost aduse doua coferase mici, unul cu vin alb si altul roze, vin de vin. Cel mai bun vin. La plecare ne-a fost daruita o sticla. Am intrebat ce vin e, daca se gaseste la magazin si mi s-a raspuns ca e un vin facut de cineva. Deci, nu era de cumparat.

Mincarea a venit destul de repede si arata extraordinar. Am tras repede o poza ca sa nu stric decorul . Despre gust? Cel mai bun!!!

Cind a venit vorba de desert, eu care sint mare devoratoare de dulciuri, n-am vrut sa stric gustul hribilor. Aveau papanasi,clatite placinte si alte alea.Si i-am zis ospatarului ca a doua zi cind ma va vedea la micul dejun sa pregateasca oala cu sote ca n-o sa vreau altceva.

Portia mi s-a parut micuta, dar cum ma gindeam ca hribii se gasesc mai greu, am acceptat ideea. Abia am reusit sa maninc tot din farfurie, asa de satioasa ce era acea mincare.

Dimineata am plecat fara sa maninc ceva la micul dejun, desi baiatul care ne servise ma tot imbia cu una-alta. I-am zis ca nu mi-e foame. Am revenit seara pe la 4 si cind am coborit din masina l-am rugat sa puna repede de mamaliga si pina ce merg in camera sa ma schimb, sa gasesc mincarea pe masa. M-a intrebat daca nu vreau hribi cu smintina, am zis ca nu, nu vreau decit ce am mincat aseara. "Dar cu piept de pui nu doriti? " NU!!! Si smintina si piept de pui am acasa, dar mincare din aia, nu am.

Am umblat toata ziua pe coclauri, am gasit verdele minunat pe care l-am imortalizat in poze, am facut vizite la manastiri si cetati din zona.

Mi-am incarcat bateriile si duminica seara, cind am ajuns acasa, ma simteam de parca am fost in concediu si nu doar intr-un weekend.

Recomand din toata inima aceasta pensiune atit pentru conditiile de cazare, pentru amabilitatea personalului, cit si pentru modalitatile de agrement si relaxare din zona.

Si nu in ultimul rind, pentru "bunaciunea" de sote de hribi.

Vacante frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 1813 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI