Mormantul lui Mihai Viteazul - locul unde voievodul 'a cazut ca un copaciu'

TIPĂREȘTE

Preambul

Intr-una dintre zilele trecute am pornit cu mare nerabdare intr-o excursie de o zi pe ruta Alba Iulia - Aiud – Turda, avand in minte sa bifam cateva obiective despre care auzisem si pe care nu le vazusem, si altele vazute sa le revedem! E un traseu aproape de casa pt. noi, dar extrem de interesant, pe care il recomand cu drag tuturor celor ce ajung in zona.

Am vizitat la Aiud Muzeul de Stiintele Naturii (clic aici) si Rapa Robilor despre care sper sa apuc sa scriu cate ceva cat mai curand. Am pornit apoi spre Salina Turda. La iesire, rupti de foame si noi, dar mai ales copiii, am alergat intr-un suflet spre Castelul Printul Vanator despre care am citit un review inspirator al Alinei Morar (clic aici), pt. care ii multumesc. La plecare picura deja marunt, dar noi, fara teama de mult trambitatul cod galben de vijelie si furtuna, am decis sa facem un popas de suflet la iesirea din Turda spre a petrece cateva momente in locul numit Mormantul lui Mihai Viteazul si manastirea aferenta. Si bine am facut!

Localizare

Nu e dificil de ajuns, exista peste tot indicatoare. De pe soseaua principala am virat la stanga si pe un drum de poveste strajuit de stejari si tei cu coroane falnice unite spectaculos deasupra soselei am ajuns in cateva minute la intrarea in parcul secular ce adaposteste Monumentul si Manastirea... Caci despre asa ceva este vorba. Nu se stie cu exactitate locul de veci al marelui Om. Capul este ingropat la Manastirea Dealu. Unii cercetatori sustin ideea potrivit careia trupul Viteazului isi are odihna de veci in Alba Iulia in curtea Bisericii Memoriale Mihai Viteazul despre care voi scrie in curand, nefiind prezenta pe site, desi este superba si cu o poveste lunga!

Dar sa revin! Cert este un singur lucru, locul numit acum Mormantul lui Mihai Viteazul de langa Turda este locul unde acest „print atroce” cum l-a numit regele Rudolf al II-lea a fost ucis. Am coborat nu fara emotie din masina, mai ales ca pe obeliscul ridicat la locul supliciului trona o coroana superba de flori in culorile rosu-galben-albastru, iar in dreapta lui se ridica spre cer impunatoare, Manastirea Necropola. De jur imprejur copaci batrani si vigurosi, un rondou mare de flori, cateva bancute razlete.

File de istorie... pentru reamintire

In primavara anului 1600, Mihai Viteazul a reusit sa reuneasca cele 3 Principate Romanesti, insa momentul este efemer. Pana toamna va pierde Moldova – cucerita de polonezi, va pierde Transilvania fiind invins la Miraslau in judetul, Alba, va pierde si Tara Romanesca – cucerita tot de polonezi. Disperat, merge la Praga, la curtea imparatului Rudolf al II-lea pentru a cere ajutor. Acesta ii ordona generalului Basta sa se alieze cu Mihai Viteazul pentru a recuceri Transilvania de la unguri. Pe 3 august 1601, la Goraslau, langa Turda cei doi sunt invingatori. Cateva zile mai tarziu, pe 19 august, generalul albanez Basta – un mercenar – il cheama pe roman in cortul sau, unde acesta este ucis miseleste de catre mercenari valoni. Mihai se apara, dar este decapitat cu propria sabie, iar trupul ii este jupuit. Capul ii este dus pe cai ascunse in Tara Romaneasca de catre Radu Florescu, un boier credincios care e posibil sa-i fi fost si frate vitreg. Ceea ce s-a petrecut cu trupul nu e clar.

In memoriam

Pentru a cinsti memoria domnitorului – desi potrivit cronicilor din epoca, acesta ii fusese profund infidel, supunand-o adesea la umilinte cumplite – sotia sa, doamna Stanca ridica pe acest loc, in anul 1613 o capela in stil bizantin sub forma unei troite. Troita a fost distrusa intentionat de catre nationalisti unguri fanatici.

In anul 1923, Societatea Femeilor Ortodoxe din Turda, la cererea expresa a regelui Ferdinand I a ridicat in locul fostei capele o troita de lemn in stil romanesc care din anul 1977 se pastreaza la Muzeul de Istorie din Turda.

Actualul monument, un obelisc a fost inaugurat in 8 mai 1977. Obeliscul de la Mormant este simplu, impunator si emotionanat. Lucrat din beton armat, placat cu travertin, are forma unei sabii. Inalt de 1601 cm – anul stingerii sale, are 3 laturi reprezentand cele 3 tari unite in anul 1601. La baza, confectionate din marmura alba sunt 3 placi avand pe ele stemele celor 3 Principate Romanesti.

In partea din fata a obeliscului se afla efigia din bronz cu chipul viteazului domn. I

n dreapta, acoperit cu o lespede de marmura alba pe care au fost cioplite cuvintele: “Mihai Vodă, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei” se afla mormantul domnitorului.Pe el este reprezentata in basorelief stema Tarilor Romane unite.

De jur imprejurul lui sunt sculptate numele localitatilor in care au luptat romanii condusi de Mihai viteazul: Vidin, Giurgiu, selimbar, etc.

M-a emotionat imaginea monumentului inalt si solitar inconjurat de arbori si flancat de patru drapele. Salcami infloriti parfumau divin aerul umed si m-am gandit ca Mihai Viteazul nu e singur. Are alaturi cerul, copacii, gandurile celor care poposesc in acest loc si se infioara gandind ca pasesc poate peste picaturi de sange scurs din trupul sau maret... Si mai ales, are alaturi Manastirea Mihai Voda cu hramul Sf. Mihail si Gavriil.

Manastirea Mihai Voda

Piatra de temelie a manastirii a fost pusa in anul 2002 la initiativa mitropolitului Bartolomeu Anania. Manastirea este o copie arhitecturala a Manastirii Mihai Voda din Bucuresti ridicata sub obladuirea lui Mihai Viteazul pe vremea cand acesta era ban al Craiovei.

Pe sub o cupola aflata inca in constructie am intrat in curtea manastirii, iar in fata ochilor mi-a aparut in toata splendoarea manastirea alba, lucrata in stil bizantin, cu borduri de caramida si acoperita cu foita de cupru. O imagine a veacurilor trecute.

Deaupra usii de la intrare un mozaic o reprezinta pe Maica Domnului si Sfinţii Arhangheli.

La stanga si la dreapta sunt acareturi si chilii, unele terminate si impodobite cu rosul muscatelor inflorite, altele nefinalizate...

Ploua incetisor, lacrimile ploii le simteam ca pe o imputare a faptului ca stiu atat de putine lucruri despre acest maret om si voievod, ca am trecut de sute de ori prin apropierea acestui loc si nu am gasit timp pt. a poposi cateva minute macar si a aprinde o lumanare...

Infiorata, am pasit in manastire... O maicuta cu haine cernite intona cuvinte tanguioase undeva in partea dreapta a altarului... M-am oprit, o ascutam si simteam ceva straniu, ceva nedeslusit... dupa cateva momente mi-am dat seama ce mi-a produs aceasta stare de nemaivazut... interiorul bisericii... Parea ca am intrat intr-un cavou si nu intr-o manastire. Peretii sunt doar tencuiti, lipsiti de picturi, austeri, reci si tristi. Doar pe locul in care va fi altarul este o masuta pe care palpaie o candela si doua lumanari inconjurand un Christ rastignit... Mihai Viteazul tarait prin tarana, Mihai Viteazul lasat prada cainilor, Mihai Viteazul cel fara de cap jupuit, cu pielea luata ca ofranda, asemenea capelor de balaur din povestile noastre ancestrale... Am strivit o lacrima in coltul pleoapei si m-am inchinat si eu.

As fi vrut sa cumpar lumanari, dar maicuta nu oprea rugaciunea, am asteptat ceva timp, apoi a venit o alta maicuta, stareta cred, mai tanara decat mine, a carei fata s-a luminat ingereste in clipa in care baietelul meu a salutat-o: Christos a inviat! I-a oferit un pliant informativ, singurul pe care il avea si ne-a spus ca in acest locas de cult rugaciunea nu conteneste niuciodata. A fost dorinta mitropolitului Bartolomeu si se respecta cu sfintenie... Crima a fost iertata, poata si uitarea noastra, a tuturor e iertata si acceptata, atata timp, cat cineva, zi si noapte pomeneste numele acestui "barbat ales si vestit si laudat" - cum l-a numit Balcescu - un alt zbor frant- care isi doarme si el somnul de veci nestiut, undeva prin cimitirul saracilor din Palermo....

Am plecat infiorati spre casa, povestind despre ceea ce a fost si nu mai e, despre eroi si despre recunoastere, despre indolenta, nepasare si uitare. Am inchiriat filmul Mihai Viteazul si am ramas pana tarziu, in noapte cu imaginea lui Amza Pelea intruchipand domnitorul... Destine curmate, nedrept. Oameni zdrobiti de viata si circumstante.

Acum cand scriu ascult Imnul Lui Mihai Viteazul, pe care neaparat trebuie dat click in momentul citirii acestor randuri...

„Capul lui Mihai Viteazul de la Torda se ridică

Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară? ” (Adrian Paunescu)

---

VIZUALIZĂRI: 4759 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI