Muzeul de Stiinte ale Naturii Aiud - cel mai vechi muzeu de profil din tara

TIPĂREȘTE

Pentru călătorul care străbate depresiunea Mureşului, Aiud este un orăşel pe care nu îl poate evita, deoarece şoseaua naţională care duce spre Cluj sau Oradea trece chiar prin centrul oraşului…Aerul de vechime pe care îl inspiră e neobişnuit de plăcut, centrul oraşului e înflorit, însă istoria acestui oraş e sângeroasă şi cruntă. Aflat la aprox. 25 km de Alba Iulia, l-am străbătut de sute de ori, i-am admirat din alunecarea maşinii impunătoarea Cetate Medievală – una dintre puţinele ansambluri medievale care s-a păstrat în aceeaşi formă din Evul Mediu - ştiam că aici traieşte sora lui Liviu Rebreanu, fusesem, de câteva ori aici la teatru, căci Aiudul are teatru, pe când municipiul Alba Iulia, ba, m-am înfiorat de câteva ori la Râpa Robilor – despre care voi scrie un review separat - şi cam atât! Cam atâta ştiam despre acest oraş. De curând am aflat că Aiudul găzduişte Muzeul de Ştiinţele Naturii, cel mai vechi muzeu de profil din ţară. Nicăieri nu e niciun panou informativ pe tot cuprinsul oraşului, gradul de promovare al obiectivului fiind zero! Intâmplator am aflat de existenţa lui, am aflat că deţine fosile de dinozauri, aşa că duminică dis-de-dimineaţă - cum le stă bine călătorilor - am decis să facem o excursie de o zi, care să îl cuprindă.

Nu e greu de reperat, imediat ce virezi spre stânga, pe şoseaua principală, vis-a- vis de Cetatea Aiudului, pe o straduţă lăturalnică, tot pe stânga e Colegiul Bethlen Gabor. În incinta colegiului se află Muzeul de Ştiinţele Naturii.

Am pătruns în clădirea colegiului, veche şi austeră,dar impunătoare imediat venindu-mi în minte versurile lugubre ale lui Bacovia: “liceu cimitir al tinereţii mele”... Cam aşa arată colegiul, cei care sunt trecuţi binişor de 30 de ani ştiu despre ce vorbesc, despre aspectul şcolilor din epoca comunistă, cu pereţii de un alb murdar, indefinit, cu podele vopsite sau spălate cu motorină, emanând un miros inconfundabil de şcoală veche! De pe scările sumbre, am pătruns intr-un hol al cărui aspect era oarecum îndulcit de o expoziţie ce cuprindea lucrări realizate de copii şi dedicate zilei de 1 aprilie, Ziua Păsărilor!

Muzeul are patru săli, care adăpostesc o colecţie impresionantă de exponate, cca. 35000 de piese, unele autohtone, altele culese din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, păstrate cu sfinţenie în splendida la exterior clădire a Colegiului Bethlen Gabor.

Scurt istoric

Data oficială a înfiinţării muzeului este anul 1796, cu denumirea Raritatum et rerum naturalium museum - Muzeul rarităţilor şi lucrurilor rare, dar informaţii despre existenţa colecţiilor datează din 1720. Franciscus Benko, naturalist renumit al timpului este cel căruia i se datorează organizarea iniţială a muzeului. În cele trei secole de existenţă, muzeul a trecut şi prin perioade nefaste. În timpul revoluţiei de la 1848 a fost devastat, iar în 1948 multe piese s-au mistuit într-un incendiu.

Anul 1951, constituie renaşterea sa, au fost reorganizate colecţiile existente, de atunci fiind deschis spre vizitare. Aspectul sălilor, mobilierul şi vitrinele te poartă înapoi in timp, în mijlocul anilor 50, însă exponatele impresionează. Exoticul şi uimitorul sunt cuvintele prin care poţi descrie ceea ce admiri. Strabaterea sălilor de muzeu oferă o panoramă complexă a vieţii animale din epocile străvechi până în zilele noastre.

Atracţii

Aşa cum am mai scris, există patru săli deschise spre vizitare.

Prima sală cuprinde colecţiile de mineralogie, de paleontologie şi de zoologie. Am admirat în stare pură pietre semipreţioase care îmi plac atât de mult şi pe care, şlefuite mi-e drag să le port la gât sau pe mâini: diferite feluri de cuarţ, jasp, calcedonie, rodonit si sute de alte pietre semipreţioase lipsite de strălucirea lustruirii, dar încântătoare prin naturalul lor. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult aici, în zona dedicată paleontologiei - despre care am aflat că arată trecutul geologic al unei zone – au fost fosilele uriaşe de melci marini şi frunza de palmier fosilizată descoperită în comuna Vinţu de Jos, vecină cu Alba Iulia. M-am gandit încă o dată la ciclicitatea lumii, la faptul că în urmă cu milioane de ani pe pământul pe care zburdă copiii mei era mare şi mai apoi junglă sau cine ştie ce tărâmuri fierbinţi!

Am admirat în voie fosile de dinozauri, măsele şi oase de mamut, despre care am aflat că păpa 700 kg de vegetaţie pe zi! Vă închipuiţi cât de încântat a fost fiul meu vazând şi auzind informaţii despre toate aceste lucruri.

Din sala a doua începe prezentarea animalelor din fauna actuală a globului. Exponatele sunt aranjate în ordine sistematică, începând cu nevertebratele: viermi, bureţi, moluşte şi continuând cu primele grupe de vertebrate: peşti, şerpi, reptile.Borcănele şi borcănaşe cu tot felul de viermi scârboşi etalate de-a lungul pereţilor... Există un aligator în mărime naturală, lung de vreo 2 metri şi ceva, alături de ouşorul său nu mai mare decât un ou de găină. Aici cel mai tare m-a marcat evoluţia puiului de om în burtica mamei, se poate vedea mărimea unui embrion uman la 10 zile de la concepţie, la 6 săptămîni, la 3 luni şi apoi la 4 luni, când omuleţul din burtică are tot ce îi trebuie, aratând ca o păpuşică. Tot aici m-am înfiorat văzând formolizaţi aşa numiţii “monştrii”: animale şi fetuşi umani cu malformaţii. Am văzut un pui de găină în mărime naturală cu 4 picioare, purcei cu 6 şi cu 8 picioare, purcel cu două capete şi alte ciudăţenii ale hazardului! Colecţia de fluturi e impresionantă, cei mai mulţi sunt aduşi din Panama de către un colecţionar local, un profesor, care la începutul secolului 20 a călătorit pe jos până la Bucureşti, pentru a găsi , de aici o cale de a ajunge în Panama. Am aflat şi am văzut fenomenul mimetismului la insecte, probabil că învăţasem despre el în şcoală, dar sigur l-am uitat!

Pentru fiul meu cel mare, cea de-a treia sală a fost de departe cea mai atractivă. A admirat în voie şi mult timp păsări răpitoare, pasărea paradisului nu mai mare decât un ou de prepeliţă şi cuibuşorul ei minuscul, păsări mari răpitoare: vulturul pleşuv impozant prin imensitatea aripilor sale, acvila, etc. Apoi mamifere mari: lupi, urşi, râşi,pisica sălbatică sau animăluţe drăguţe: canguri, veveriţe, dihori,etc. E plin de animale mari şi mici, cu ochişori sclipitori de parcă ar fi vii!

Ultima sală ilustrează evoluţia scheletului la vertebrate culminând cu scheletul uman. Se spune că portarul muzeului şi-a donat propriul schelet pentru a putea fi studiat şi apoi privit de către turişti! Tot aici se pot vedea cuiburi de păsări diverse cu ouă gata pentru clocit! :) Scheletul delfinului pare al unui dinosaur, iar puiul de găină in format scheletic mi-a cam tăiat apetitul în prima parte a zilei. Scheletul şarpelui boa, una dintre atracţii pare un şirag imens de mărgele lunguieţe. Există deasemenea o expoziţie de mulaje reprezentţnd diferitele rase care trăiesc pe glob.

Per total mi-a plăcut tot ce am vazut, iar fiul meu cel mare a fost de-a dreptul siderat.

Preţul unui bilet e modic 4 lei pentru adulţi, 2 lei pentru copii, iar un pliant informativ foarte sumar, e drept costă doar 1 leu! Custodele muzeului, o doamnă foarte drăguţă îndeplinşte şi rol de ghid răbdător, răspunzand la fiecare întrebare nastruşnică a celor mici si curioşi. Astfel am aflat că în viitorul nu prea îndepărtat muzeul va intra în renovare. Care e mai mult decât necesară.

Totuşi, aşa cum este, bătrân şi prăfuit Muzeul de Ştiinţele Naturii Aiud îşi aşteaptă răbdător şi plin de comori turiştii care, cu siguranţă îl vor purta mult timp în gândurile lor după vizitare!

Adresa exactă:

Str. Bethlen Gabor, Nr. 1, Et.1, Aiud, Jud. Alba

Program:

Zilnic: 8 -16

Sâmbăta, duminica: 9 -13

Luni - închis

---

VIZUALIZĂRI: 6645 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI