A fost sa fie Helsinki

TIPĂREȘTE

Helsinki mi-a ramas in minte ca un oras minunat si indepartat in care nu m-as fi gandit vreodata ca o sa ajung. Dar cum viata iti ofera uneori surprize minunate, iata ca in vara trecuta am vizitat niste prieteni din Suedia iar ei au vrut sa ne arate cat mai mult din felul cum traiesc si se distreaza acolo si ne-au propus sa vizitam Stockholm -ul si sa mergem si intr-o minicroaziera pe Marea Baltica. Am fi ales ca destinatie a croazierei Sankt Petersburgul, dar am aflat ca ne-ar trebui viza iar noi nu aveam nici macar pasapoarte; in Suedia si Danemarca, membre UE nefiind necesar. Alte destinatii unde se putea ajunge cu vaporul de la Stockholm erau Tallin si Helsinki si... a fost sa fie Helsinki.

Intr-o dupa amiaza de vineri la ora 17 am plecat din portul Stockholm cu destinatia Helsinki unde am ajuns sambata dimineata la ora locala 9, intre cele doua tari fiind o diferenta de fus orar de o ora. Calatoria cu vaporul a fost pentru mine o experienta unica si minunata (am mai scris asta in review-ul despre Stockholm) si de atunci visez in continuu la o noua croaziera: mi se pare un mod absolut perfect de a petrece o vacanta: te distrezi minunat pe vapor seara si noaptea si ai si prilejul de a vizita orase in cursul zilei.

In Helsinki am stat asadar de la ora 9 dimineata la ora 16 si, desi pare putin, a fost destul de intensa experienta vizitarii incat sa-mi formez o impresie, desigur personala asupra acestui oras primitor. Helsinki ne-a intampinat in ziua respectiva cu mult soare si o temperatura de 27 de grade asa ca s-ar putea ca cei care au stat mai mult in acest oras sa nu il perceapa cum l-am vazut eu: insorit, luminos si primitor cu miile de turisti care ajunsesera in aceea dimineata la Helsinki (acostasera cam 5 vapoare iar pe fiecare vapor erau 1000-2000 de turisti de diferite nationalitati).

Imediat ce am coborat de pe vapor am luat un tur sight-seen cu autocarul si ni s-au prezentat in decursul a 2-3 ore principalele obiective ale orasului: cele doua biserici care strajuiesc orasul: Biserica Luterana, Biserica Ortodoxa, Primaria Helsinki, Ambasada Suediei, piata cu legume, fructe si obiecte traditionale din apropierea Primariei, Stadionul Olimpic, vechiul port care era deosebit de frumos inconjurat de locuinte ce constituiau zona lor rezidentiala.

Mi-a placut modul cum ghida finlandeza si-a zugravit orasul, cu mandrie si umor. Acum nu stiu daca toti finlandezii gandesc asa, o sa va spun doar ce am inteles de la ea: Finlanda a fost sub ocupatie suedeza pana in anul 1809, suedeza fiind si acum a doua limba oficiala a Finlandei, (chiar si denumirea tarii asa cum o stim noi vine din suedeza in limba finlandeza tara numindu-se Suomi) iar din 1809 si pana in 1917 a fost sub ocupatie rusa. Ei spun ca au fost sub ocupatia Imperiului Rus, nu au prins ocupatia comunista rusa ca noi, si sunt foarte recunoscatori rusilor pentru ceea ce au facut pentru ei. In principala piata din Helsinki - Piata Senatului troneaza statuia Tarului Nikolai, piata fiind construita in stilul neoclasicismului rus. Acest tar a stabilit si capitala la Helsinki, lucru datorat apropierii pe apa de Sankt Petersburg. Rusii au adus si religia ortodoxa in Finlanda si desi acum doar 10% din populatie este ortodoxa este considerata a doua religie oficiala.

Locul care mi-a placut cel mai mult a fost Piata Senatului si Catedrala Luterana Sf. Nikolai care straluceste si uimeste prin albul deosebit cu care e pictata.

Am vizitat de asemenea Biserica in Stanca (Temppeliaukion kirkko) Cladirea inalta de 12 metri are o forma circulara realizata din blocuri de piatra si o cupola din cupru si sticla. Biserica are o exceptionala acustica si, de aceea, este folosita si ca sala de concert. Atunci cand am fost noi erau foarte multi turisti pentru ca la ora 12 incepeau nuntile private si toti turistii de pe cele 5 vapoare se ingramadisera mai devreme sa vada biserica. A fost chiar un mic incident soferul nostru de autocar a acrosat un alt autocar din cauza superaglomeratiei si a contrazis mitul din mintea mea ca finlandezii sunt excelenti conducatori auto, gen Mika Hakkinen,

Apoi am vizitat Monumentul compozitorului Jean Sibelius care a fost creat de catre sculptorita Eila Hiltunen si inaugurat in 1967. Este una dintre atractiile cele mai cunoscute din Helsinki si se afla in parcul Sibelius. Mie mi-a placut mai mult parcul, monumentul nu m-a impresionat si chiar era sa pierdem autocarul ca sa mai fac eu niste poze prin parc.

Orasul este presarat de parcuri, toate foarte frumoase iar locuitorii savureaza placerea de a sta in aer liber, mai ales ca iarna este acolo lunga si intunecoasa, ei iubesc vara si vacanta. Totusi profita de scurta perioada de vara sa mai faca si reparatii, drumurile fiind multe inchise, dupa cum spunea ghida: "Avem doua anotimpuri: iarna si anotimpul constructiilor".

Dupa amiaza am fost la plimbare la pas prin Helsinki, mi-a placut, mi s-a parut scump, moneda locala e euro si parca preturile mi s-au parut si mai mari decat cele exprimate in coroane suedeze sau daneze pe care le mai intalnisem in celelalte doua tari vizitate. Am intalnit si noi cersetorii romani, chiar si o orchestra de romi de la noi, cu tromboane gen Mambo Siria cei ai lui Dinescu, mie mi-au placut caci imi aminteau de tara.

Helsinki a ramas pentru mine o amintire frumoasa, un oras linistit nu atat de spectaculos ca Stockholm, nici atat de nonconformist cum este Copenhaga si locuitorii ei, dar primitor si bine exploatat din punct de vedere turistic, un exemplu de urmat pentru Bucuresti, de exemplu, caci Helsinki nu are mai multe locuri de vazut ca Bucurestiul si este si izolat de restul Europei, practic cel mai usor se ajunge pe calea apei, si totusi era plin de turisti.

---

VIZUALIZĂRI: 3902 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI