Ora 6 dimineata, in Vinerea Mare inaintea Pastelui.
Parasim "Bucurestiul iubit" cu gandul la acea insula fabuloasa despre care foarte multi useri au scris atat de cuprinzator si frumos incat ma intreb ce as mai putea spune eu. Dar cum fiecare are perceptia proprie, ma incumet totusi.
Am scos documentatii despre drum si pentru asta trebuie sa multumesc tuturor celor care au scris recomandarile pentru ruta cea mai buna si in special lui Ionescunic si Aqvilei.
Zic, plecam si ne gandim ca fiind aprilie, ferry boat-urile sunt mai putine decat in timpul verii si trebuie se mergem conservatori si mai putin aventurieri ca la prima tinerete, deh..., . pe drumul stiut si parcurs de mai multe ori adica Bucuresti-Sofia-Kulata...
La Giurgiu dupa cum stiti din pacate arata inca deplorabil, podul pe partea romaneasca nereparat, taxele de rigoare. In fata noastra cateva masini trec civilizat.
Ne oprim la prima benzinarie in Russe sa luam vigneta. Deja la intersectia catre drumul spre Veliko Tarnovo putinele masini de pe sosea se raresc. Pana la Sofia nimic spectaculoas. Dar ce a fost vreodata ceva de luat in seama in afara masinilor de politie? Pana la intrarea pe centura Sofiei am numatat 5 radare.
Centura Sofiei este lucrata in ciuda iernii dificile, caci in ianuarie trecusem pe acolo in drum spre Bansko, dar fiind zapada nu prea ne-am dat seama de starea drumului.
Dupa Sofia o scurta oprire le benzinaria si MCDonald care se afla pe dreapta, la cca 20 km, avand avantajul ca se poate plati cu cardul nu numai la alimentare ci si pentru o cafea. Deja erau aliniate masinile bulgaresti si cateva romanesti care de la Blagoevgrad s-au rarit substantial. Pana la iesirea din Bulgaria an numarat inca 4 radare. In total 9.
Intram in Grecia si am senzatia ca timpul sta in loc. Parca eram singuri pe lume.
Conform indicatiilor date de colegii AFA de la Serres (nu se intra in oras) ne indreptam spre Drama. Mergem spre munte si vremea se schimba, nori amenintatori vin suparati spre noi ca deranjam linistea soselei. Intalnim un indicator de Kavala Port la cca 40 km de Serres. Intram in dreapta pe o sosea judeteana trecand pe langa o localitate mica parca Angitis, pe a carei colina se arata o biserica mare, impunatoare, discordanta cu dimensiunile localitatii.
Ne intrebam oare nu ne-am ratacit putin, vom pierde ferry boat. ?? La stanga indicatorul ne arata Drama. Nu intram in oras, caci dupa cativa km se face la drepta semn spre Kavala. Din sosea se vede la un moment dat la poalele muntilor manastirea Kossifirissas. Ajungem la intersectia cu Elifteroupoli iar semnul ne indruma la stanga spre Kavala. Rasuflam usurati.
In fata noastra se infatiseaza in sfarsit Kavala.
Inainte de a pleca din tara pe www.thassos-ferries. gr. am consultat programul ferry-boat pentru luna aprilie pe zile pare si impare. Nu intrebati de ce... Pentru lunile de vara programul ferry este diferit, sunt foarte multe dar in luna aprilie de pilda, din Kavala sunt numai 2 pe zi, ceva mai multe din Keramoti.
Ora 16,45 la care am ajuns nu ne mai permitea sa prindem ferry de 17,15 din Keramoti, caci cei aproximativ 40 km nu stiam in ce conditii i-am fi putut strabate.
Asa incat am hotarat sa ramanem pentru ferry de 19,30 in Kavala.
In Kavala deja devin neinteresata de ferry pentru ca orasul ma nauceste. Este o bijuterie. Dar trebuie sa cautam portul de imbarcare care nu poate fi decat undeva pe malul marii nu? Dar unde? La un semafor, in paralel cu masina noastra se afla o alta masina cu 2 doamne venerabile la bord.
Deschid geamul la un stop si intreb de ferry. Imi raspunde intr-o perfecta limba a lui Goethe, pe care eu nu o prea cunosc si vazand ca nu reactionez ferm, imi face semn sa mergem dupe ele. Coboram stradutele spre port si doamna vorbitoare de germana se da jos din masina si ne arata portul. Vad insa numai vase mici de croaziera si intreb ferry for Thassos???
Atunci realizeaza ce cautam si ne spune in aceeasi germana perfecta sa mergem in continuare dupa ele. Dupa cum stiti portul pentru traversari este exact langa cel pentru vasele mici de croaziera. La mintea cocosului... sau a gainii. Rusinos, le multumesc si parcam pentru a merge la ferry gandindu-ne la proverbul romanesc cu barza chioara caruia ii face Dumnezeu cuib.
In sala de asteptare si casa de bilete, curat, ceva calatori, luam bilete pentru traversarea de la ora 19,30. Total 44 Eur - masina si 4 persoane. Parcam si plecam imediat sa vizitam Kavala. Deja imi incoltise in cap ideea de a pierde ferry, atat de mult imi placea orasul, cel mai important port maritim din Macedonia estica, capitala a prefecturii Kavala.
Fondat initial de colonistii din Paros in sec. VII- idH l-au numit Neapolis (noul oras). Minele de aur de pe colinele Pangaion l-au facut prosper. A devenit oras roman in 168 idH si a fost baza pentru Brutus si Cassius in 42 idH, inainte de infrangerea lor in batalia de la Philippi.
Asezate pe coline, casele si stradutele stramte ma fascineaza. Orasul fremata de viata, se faceau ultimile cumparaturi, doar era Vinerea Mare. La ferry primisem o brosura cu prezentarea prefecturii Kavala si incercam sa ne administram bine timpul pentru a vizita cat mai mult.
Vis-a-vis de port se afla biserica Sf. Nicolae. Am intrat. Era luminata si pregatita pentru slujba. Un grup de romani, probabil veniti cu autocarul pentru ca erau multi, admiratu biserica luminata, curata si ingrijita. Vizitam biserica impodobita de sarbatoare si constat ca seamana ca forma a constructiei - rotunde, dar la dimensiuni mai generoase cu Biserica Dna Ghica Tei din Bucuresti, singura din tara construita cu aceasta forma. Biserica sf. Nicolae din Kavala nu are pereti pictati, are icoane frumoase si candelabru impresionant.
In spatele bisericii in toata splendoarea lui se afla majestos apeductul roman si in lateral dreapta, fortareata. Am vizitat, mai bine spus am vazut apeductul si am calculat timpul pentru vizitarea fortaretei. Din pacate la intrare nu am mai putut patrunde in interior, caci deja se facuse ora 18 si se inchisese. Vederea inspre port si oras este fascinanta. Oraselul cu cca. 64000 de locuitori are de asemenea in parcul din fata portului statuia lui Mehmet Ali Pasa, fondatorul Egiptului modern.
Pe stradutele din spatele parcului urcam spre casele vechi ale orasului, impanzite de magazine cu produse de cofetarie si patiserie specifice zonei, cu mici taverne si cafenele Imi zic, aici e de mine, patiserie... Ne oprim la o cafea si admiram vederea panoramica spre mare si Thassos. Incepe usor sa ploua. Deja urma sa mergem spre ferry.
N-as mai fi plecat de acolo si intorcandu-ne spre port am intrat intr-unul din hotelurile de pe faleza si am aflat ca aveau o camera libera, fara balcon cu 50 Eur/noapte. Ce as fi ramas acolo...
Cand ne-am suit pe ferry, eram singurii rataciti, in rest 14 masini de greci, intarziatii.
Am lasat Kavala in urma pentru a ne indrepta spre Thassos, pe ploaie.
Drumul a durat o ora si 15 minute. Cand am ajuns in Prinos era deja intuneric.
Intrebam care este directia spre Skala Potamia, primim amabile indicatii si plecam. Drumul ni s-a parut lung, cu toate ca nu sunt mai mult de 35 de km, dar era intuneric, ploua si nici urma de masini pe sosea. Munte in stanga soselei, marea nu se vedea si singuri pe drum...
Ajungem in Skala Potamia dar greu sa depistam pe intuneric destinatia noastra studio Aithrion 2. vezi impresii. Tragem pe dreapta in parcarea unei statii de autobuz si in spate se opreste o masina. Soferul se da jos si vine spre noi, intrebandu-ne intr-o limba romaneasca relativa, ce cautam. Ii spunem, pune mana pe propriul telefon, il suna pe Gregory, gazda noastra, care apare in cateva minute si ne preia. Pana atunci insa soferul grec are timp sa ne spuna cu mandrie ca este casatorit cu o romanca din Craiova. Era asa de incantat ca a fost util incat l-am coplesit cu multumiri. A doua oara in acea zi ni s-a dovedit ca eram printre prieteni.
Vreau numai sa va spun acum ruta de intoarcere, in speranta ca poate fi de ajutor celor care vor merge in vara aceasta in Thassos.
Am plecat dimineata la ora 8,15 din Thassos, am traversat 40 minute cu ferry pana in Keramoti. Drumul prin Grecia: Keramoti - Hrissoupoli-Xanthi-Komotini-Alexandropupoli-Soufli-Orestiada (atentie aici drumul trebuie tinut spre Bulgaria, in apropiere este granita cu Turcia).
Acest drum este mult mai convenabil deoarece se parcurg prin Grecia cca 350 km pe autostrada, care este absolut libera si minunata. Am iesit din Grecia in cca 3 ore si jumatate cu o oprire de 10 minute. Peisajul este frumos, litoralul ramanand pe mana dreapta, iar pe stanga se vad minarete ale familiilor turce din zona.
Prin Bulgaria am urmat Svilengrad-Harmanli-Haskovo-Stara Zagora (atentie nu prin Nova Zagora, care este un drum foarte, foarte prost) - Veliko Tarnovo-Russe), drum parcurs in 5 ore datorita faptului ca in zona Veliko era ceata, ploaie si un accident cu un TIR rasturnat.
Consum motorina cca 2-3 plinuri, depinde catre deplasari faci pe insula. Preturile la carburant sunt ceva mai mari in Grecia de aceea este recomandabil sa alimentati in Bulgaria.
Despre excursiile in Thassos, voi scrie alta data pentru a nu va plictisi acum prea mult.