Hotel Rif - daca poti sa alegi, alege altul :)

TIPĂREȘTE

Am stat doua nopti la acest hotel anul trecut, la sfarsitul lui aprilie. Mai fusesem la Meknes in urma cu 3 ani, si atunci am stat la Transatlantique. Era prima data cand ma aflam in Maroc, asa ca, dupa cum v-am spus si in review-ul respectiv, am trecut destul de usor peste cele cateva incoveniente.

Per ansamblu, sederea acolo a fost ok acolo, insa pentru urmatorul sejur in Meknes hotarasem sa caut eu hotelul pe cont propriu, datorita faptului ca agentia noastra nu avea o lista foarte bogata si tot pe acesta incercau sa mi-l bage pe gat. Problema este ca m-am trezit cam tarziu, perioada aceea fiind foarte solicitata datorita targului organizat in oras. Asa ca pana la urma, dupa ce de la cele doua hoteluri foarte bune mi s-a comunicat ca nu mai sunt camere libere, am mai ramas cu inca vreo trei pe lista. La sfatul “omologilor” mei autohtoni, si dupa ce am studiat site-urile hotelurilor, m-am decis sa merg la Hotel Rif, de 4 stele. Pozele de pe net aratau bine si ma gandeam ca o sa am arhitectura maura, care-mi place atat de mult, imbinata cu confortul unui hotel de patru stele. Pe site-ul lor (www.hotel-rif.com) se vorbeste de lux oriental, de un restaurant menit sa-ti rasfete papilele gustative, de o terasa si o piscina extraordinare, de niste vederi asupra medinei minunate… Din pacate nu a fost asa.

Am inceput cu stangul. Cand am ajuns la hotel, seara, dupa prima zi de munca, mi s-a spus ca nu mai au camere libere. Ma cam treceau naduselile, pentru ca un coleg italian a ramas fara camera la un riad, in aceeasi zi, cu rezervare facuta din timp (insa neplatita). Nu era prima data cand mi se intampla asa ceva, desi in cazul meu camera se platise cu vreo doua-trei luni inainte. Probabil asteptau un bacsis ceva. Nu l-au primit insa :) Receptionerii erau doi barbati de vreo cincizeci si ceva de ani, foarte respingatori si antipatici. Numai ca eu eram insotita de unul dintre colegi, asa ca, dupa un scurt schimb de vorbe intre ei, in araba din care eu nu intelegeam mai nimic, mi s-a dat cheia unei camere.

Arhitectura maura am avut din plin!! Hall-ul de la receptie nu era foarte mare, cu niste canapele si fotolii din piele, destul de vechi, dar in stil autohton totusi. Camera… tragea cam spre doua stele. Dubla, dar cu doua paturi individuale, baie destul de curatica si wc separat. Din pacate, am doar doua instantanee facute cu ce se vedea din balcon, in spatele hotelului, cu o imagine destul de trista: blocuri de un alb murdar, cu antene peste tot si destula mizerie. Insa cum stilul este foarte asemanator la ambele hoteluri, daca vedeti pozele de la Transatlantique, va veti face o idee si despre Rif. Fara a dori sa ranesc spirite, probabil ca, daca as fi fost barbat, as fi primit o camera cu vedere asupra medinei. A trebuit, insa, sa ma multumesc cu o imagine de cartier (desi plin centru) mai… anosta. Din fericire am petrecut foarte putin timp in hotel.

Colac peste pupaza, locul era curatel. Baia era dotata cu tot ce trebuia, desi prosoapele cam lasau de dorit.

In camera era mocheta pe jos, dar am folosit papuci :)

Un plus i l-a dat hotelului semnalul wifi foarte bun. M-am putut conecta fara probleme si dimineata si seara, desi n-am folosit calculatorul mare lucru.

Micul dejun l-am luat intr-o singura dimineata la restaurantul hotelului: a fost destul de saracacios. Un suc de dozator de calitate proasta (pacat, la ce sucuri bune se fac acolo, in general), cateva prajiturele tipice dupa care nu ma prea omor, si o cafea, nici ea nu prea grozava). In ultima zi am plecat foarte devreme, dis-de-dimineata, si, desi in alte parti as fi cerut o mica gustare la pachet in locul micului dejun, aici nu am facut-o. Receptionerii erau foarte antipatici, asa ca am renuntat Sunt persoane carora nu le plac deloc femeile care calatoresc singure, insa cu asta sunt obisnuita cand merg… spre sud. Cand am coborat la receptie sa las cheia si sa platesc consumatia din mini-bar era 4-5 dimineata. Cu mine in lift a coborat o pereche de marocani, tineri si joviali, care m-au salutat euforici (si el si ea erau in halat de baie :)). Iar jos, la receptie, am dat de doua fete, nu tocmai bine inzestrate, care cred ca profesau cea mai veche meserie din lume. Receptionerul de serviciu le-a fulgerat cu privirea, dupa care le-a inapoiat dispretuitor buletinele ramase la el in timpul petrecut de fete in hotel.

Un avantaj al hotelului Rif fata de Transatlantique este situarea lui in centrul orasului, pe strada Zenkat Accra. Ceea ce-i da, totusi, si un dezavantaj: parcarea imposibila aproape. Tre’ sa te cam grabesti sa dai jos bagajele din taxi si sa platesti. Cu toate astea, am fost la doi pasi de piata centrala, Istiqlal, unde cu 3 ani in urma reusisem sa vad un spectacol de dansuri populare marocane. De acolo, intr-una dintre dimineti, am pornit pe jos spre targul aflat in apropierea Palatului Regal. Imi plac la nebunie plimbarile agale prin orasele pline de viata ale Marocului.

Oricum, daca data viitoare tot nu reusesc sa trag la alt hotel mai bun, o sa aleg Transatlanticul in defavoarea Rif-ului. Primul este mult mai mare si terasa aceea face totul.

---

VIZUALIZĂRI: 2913 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI