Taipei - episodul 3

TIPĂREȘTE

Taipei Episodul 2

Desi mai este pana se face seara (ca o adevarata Sheherezada ce sunt), nu rezist sa va tin in suspans. S-a maritat, nu s-a maritat cu barbatul visurilor ei? :)))) Gata, glumitza asta imi ramasese pe stoc de saptamana trecuta si de altfel nu puteam s-o dezamagesc pe dna Mariana Olaru care tocmai ce m-a laudat pt stilul meu sugubat. Si spontan.Multumesc.

Sa incep deci:

A treia zi a periplului Taipanez (si nu, nu este greseala) :), fiind sambata, adica toata ziua libera ca sa pot face ce doresc, m-am inscris intr-o excursie de 4 ore, pe tarmul nordic al Taiwanului care includea si vizitarea unei cascade „de aur” cat si a unui satuc construit de minerii din minele de aur. Am constatat ca toti cei din grup gandisera la fel, ceea ce demonstreaza inca odata ca „great minds think alike”. La ora 9 fara un sfert autocarul era in fata hotelului. Dupa ce am platit 1100 NTD (adica aproape 40 USD) ne-am urcat si am plecat. Am nimerit in spatele autocarului, unde toata lumea care a fost intr-o excursie in liceu, stie ca este cea mai mare distractie. Asa a fost.

1. Excursia pe coasta nordica si Jiufen/Chiufen village

Vremea era extrem de ploioasa (nu mergeti niciodata in Taiwan in lunile noiembrie-martie) si vantoasa. Eheee, copiii mosului, cat de frumos ar fi fost daca ar fi fost soare, dar nu ma plang.

Dupa 40 minute de mers cu autocarul, am ajuns pe coasta nordica a oceanului nord Pacific (desi la Taipei este marea de est a Chinei). Am iesit sa admiram stancile care aveau culori superbe, aka” stancile in doua culori”, capul pisicii sau Pitou cape, marea care la mal avea culoarea galbuie a aurului, datorita aluviunilor aduse de la minele de aur. Norocul nostru a fost ca ne luasem radacinile cu noi :), altfel ne zbura vantul de pe creste. Stati linistiti, am facut o mie de poze, o sa le vedeti. Nu pe toate, nu dati!

Dupa ce am schimbat autocarul, cu unul putin mai mic, ne-am mirat noi, dar va voi spune de ce mai tarziu oleaca, am pornit spre cascada de aur, vedeti poza.

Si am inceput urcusul pe serpentine catre satul minier. Am fost cu totii uimiti de maiestria soferului, abia aveau loc doi magarusi unul pe langa altul, dar un autocar si o masina. Si ca sa cresc suspansul in partea dreapta era prapastia la 1 m de marginea drumului. Dar am ajuns intregi in satuc, unde ghida ne-a lasat 2 ore timp liber. Ploaia „ploua” :) napraznic. Si ce daca? Cele 2 ore le-am petrecut la shoppingeala, la negociat cu localnicii (fimea imi spusese ca nu ma primeste acasa fara carcase pt Iphoneul ei). Am gasit la un domn, la kilogram. Am luat 5 pe care am dat 300 NTD (10 USD). Vanzatorul era f haios, am negociat dur cu el, plangeam, puneam botu’, jucam teatru, se stransese lumea ca la circ. Ajunsesem deja o vedeta locala, ma arata lumea cu degetul, pe urma. Sper ca vorbeau de bine :). Am facut o poza cu el si pana la urma i-am dat pretul intreg – 300NTD – si nu cel la care ajunsesem cu negocierea – 200NTD – pentru ca a fost f simpatic. Mi-a multumit pana la iesire.

In rest am vorbit cu oamenii, spre deosebire de Beijing, aici stiau engleza, am facut poze si asa a trecut timpul.

Ajunsi la hotel, toata lumea s-a raspandit ca potarnichile la shopping. Eu, care probabil in toate vietile mele anterioare am fost barbat, pt ca altfel nu-mi explic de ce nu-mi place la cumparaturi, am plecat la muzeu. De data aceasta, nu am reusit sa mai conving sa vina cu mine, pe nimeni.

Pentru ca la ora 16 trebuia sa fiu inapoi la hotel, fiind deja ora 14, am apasat pe acceleratie si am luat un taxi (am mers cca 10 min si 6 km si m-a costat 3USD). Asa am ajuns la Muzeul de Jad

2- Museum of jade art (MOJA)

Intrarea destul de scumpa fata de restul muzeelor, 250 NTD (8USD), fiind un muzeu particular. Eram pregatita sufleteste de acasa, ca sa sufar in taina, datorita faptului ca nu puteam sa fac poze. Pentru mine este valabila zicala inventata de catre mine: „n-am poze, n-am fost”. Am platit, am intrat si o lume de vis s-a deschis in fata mea. Erau doar cca 10 scuplturi de jad, dar ce zic eu sculpturi, opere literare/muzicale/toate artele intr-un cuvant. O minune. Paza era extrem de stricta (CIA, FBI mici copii), fiecare sculptura era pazita de 4 camere supraveghere. Ca orice roman curios care se respecta, am intrebat unul dintre supraveghetori de ce asa „fereala”. Raspunsul a fost: pentru ca fiecare sculptura valora cel putin 1 mil de USD. Ha? Va rog sa va uitati pe www.museumofjadeart.com si n-o sa va para rau, mergeti la exhibition, virtual tour, Soofeen Hu: the art of jadeite work. O sa va placa. Trust me!

In aceeasi cladire cu Muzeul de jad, la subsol este si Muzeul miniaturilor

3- Museum of Miniatures of Taiwan (MMOT)

Nu va spun decat ca a fost minunat, am vazut camere miniaturizare la maxim, cu detalii extrem de bine realizate, m-am simtit copil din nou, mi-a parut rau ca nu am avut aparatul foto DSLR a lu’fi’mea, dar m-am descurcat si cu al meu. Tot aici am vazut si cel mai mic televizor functional din lume, ceva gen 3/2 cm. Vedeti pozele.

Mai puteti? Ca eu mai poc! :))

4 - National Palace Museum npm.gov.tw/en/home.htm

Daca ar fi sa aleg un singur muzeu din tot Taipeiu’ acesta ar fi NPM. Am vizitat o parte din el in cca 2 ore. Nu era voie nici aici sa facem poze, dar... mi-am cumparat o carte, cu toate colectiile (nu spui cat am dat pe ea), pe care am devorat-o la intoarcere, pe avion. Minunat, cred ca este nevoie de cel putin o saptamana sa poti vizita intreg muzeul.

Dupa vizita minunata de la muzeu (poze facute doar afara, by night), am mers sa mancam la:

5- Silk's Palace.

Abia aici, dupa cele cateva zile de stat in Taipei, am mancat specialitati taiwaneze. Foarte bune. In schimb prajiturile lor sunt groaznice, facute cu faina de orez, parca ai manca creta indulcita. Cred ca din cauza asta sunt toti asa de slabi.

Vedeti poze cu meniul si alte fleacuri.

Si uite asa s-a terminat si penultima zi.

Maine plecam, dar nu inainte sa facem o calatorie cu gondola cu podea de sticla, sa vedem piata de flori, si Taipei 101, a doua mare cladire ca inaltime din lume, in „Taipei – episodul 4”.

Pe curand

C

---

VIZUALIZĂRI: 3614 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI