Rabat – cel mai nou oras imperial din Maroc

TIPĂREȘTE

Continuare review: Casablanca - Allah isi are tronul pe apa

In Rabat am ajuns pe inserat, dupa un drum bun, dar sub permanenta amenintare a ploii. Am fost condusi direct la hotel urmand ca a doua zi dimineata sa incepem programul de vizite.

Situat in centrul orasului, in apropierea medinei, la intersectia Bulevardului Hassan II cu Strada Nador, Hotelul Bouregreg ofera camere cu aer conditionat, pardosite cu gresie. Camerele au vedere spre strada sau spre terasa cu fantana in stil marocan si sunt dotate cu TV prin satelit, telefon, baie cu cada, minibar si balcon. Hotelul are doua restaurante, unul servind preparate din bucataria internationala, iar celalalt servind specialitati marocane. Bineinteles, noi am fost repartizati la restaurantul cu specialitati internationale, placerea de a savura specialitatile locale ramanand a fiecaruia.

Fata de Fes, Meknes sau Marrakech, Rabat – cel mai nou oras imperial din Maroc – are mai putine de oferit turistilor amatori de moschei si medrese stravechi. Atractiile principale ale orasului Rabat, capitala politica a tarii, sunt medina, kashbah si Turnul Hassan, important monument islamic din nordul Africii, unul dintre cele trei minarete construite de dinastia almohada.

Orasul intemeiat in sec. X pe coasta Oceanului Atlantic, la gura estuarului raului Bou Regreg, trecut prin mai multe stapaniri, a cunoscut de-a lungul timpului perioade de ascensiune si regres ajungand astazi un oras cu o zona noua, cu cartiere moderne, ridicate in timpul protectoratului francez. Aceasta este si perioada in care capitala tarii a fost mutata de la Fes la Rabat prin decizia administratorul francez care nu vedea sigur orasul Fes din cauza rebelilor. Dupa dobandirea independentei, Mohammed V, regele de atunci al Marocului, a hotarat ca resedinta regala sa ramana in continuare la Rabat.

Ca orice mare oras marocan, capitala are zone rezidentiale, frumoase, un Ville Nouvelle, dar si zone sarace ascunse vederii prin ziduri denumite simbolic "zidurile rusinii".

Turnul Hassan este principala relicva almohada din Rabat. Este minaretul neterminat al moscheei construita de Yacoub el Mansour. La moartea sa (1199) lucrarile au incetat, iar mult mai tarziu (1755) la un mare cutremur, cupola s-a prabusit. In prezent locul moscheei este un spatiu larg deschis avand de o parte mausoleul regal, iar de cealalta parte Turnul Hassan.

Autocarul ne-a adus in cartierul foarte ingrijit, cu strazi largi, cu vile frumoase si multa vegetatie, in care se aflau si primele obiective programate pentru acea zi. In fata portii de acces strajuiau solemne, elegante si imobile garzile calare. Invesmantat in alb, cu acoperamant verde, calaretul sprijinea cu mana dreapta o lance cu varful indreptat spre cer. Dincolo de poarta, in spatiul imens, Turnul Hassan aflat in dreapta, proiectat de acelasi arhitect ca si Minaretul Koutoubia din Marakech si Giralda din Sevilla, isi asteapta vizitatorii inconjurat de ruine.

In partea stanga a intrarii se afla o cladire de marmura alba, minutios lucrata, Mausoleul lui Mohammed al V-lea si Hassan al II-lea. S-a vehiculat ideea ca este o constructie prea costisitoare, neinspirata si cu un stil al decoratiei care nu s-a schimbat de sute de ani, dar cum ar fi trebuit sa fie mausoleul regilor unei tari cu traditie recunoscuta in arhitectura? Daca era prea simplu, era criticat tocmai pentru acest lucru, nu? Urcand scarile inalte, am patruns tacuti in mausoleu.

Garzile de la fiecare usa, geam sau colt de incapere, impresioneza prin rigurozitate, eleganta si imobilitate. De la nivelul la care ne aflam, ne deplasam incet pe langa zid privind din toate unghiurile subsolul minutios decorat, locul unde sunt expuse sicriele de marmura in care odihnesc regii Marocului. La funeraliile regelui Hassan al II-lea (1999), se spune ca 2 milioane de musulmani si-au plans conducatorul, spatiul imens de langa turn, intre coloane, umplandu-se de credinciosi. Am remarcat ca regele Hassan al II-lea, tatal actualului rege al Marocului, are un mormant mult mai modest decat predecesorul sau, Mohammed al V-lea.

Continuand de-a lungul raului Bou Regreg, lasand in urma Podul Hassan II care face legatura cu oraselul Sale, aproape de estuar, ajungem la Kasbah Oudayas. Construita de Yacoub el Mansour, cetatea – un mic orasel vechi, fortificat – adapostea resedinta sultanului. In sec. XVII, in perioada statului corsar denumit si Republica Bou Regreg, locuitorii de aici traiau numai din piraterie. Republica piratilor berberi a dainuit 200 de ani folosind atat Rabat cat si Sale (aflat de cealalta parte a estuarului) ca porturi de plecare la atacurile maritime. Chiar si dupa prabusirea Republicii Bou Regreg pirateria in zona a continuat.

In prezent, datorita colmatarii, albia raului Bou Regreg – candva de 1 km latime – nu are mai mult de 50 metri. Aluviunile aduse de rau au facut portul Rabat impracticabil, necesitand mari investitii pentru reamenajare.

Principala poarta de acces in cetatea piratilor are o arcada deosebit de frumoasa, cu multe motive geometrice. In cetate, pe strada principala se afla moscheea, iar ceva mai departe, in dreapta, Muzeul Oudayas – fosta resedinta regala, cu curte interioara si multe ornamente – care gazduieste o impresionanta colectie de covoare, bijuterii si costume de epoca.

In interiorul zidurilor fortificate, am poposit la o cafenea cu terasa inspre ocean, apoi am cumparat ilustrate. Am incercat sa cumpar un ghid al Marocului pentru ca vazusem undeva unul superb ilustrat, cu portile celebre, dar nu am gasit. Pentru cei interesati de asa ceva, mentionez ca in Maroc, destul de rar si doar in locuri foarte frecventate de turisti puteti gasi un album ilustrat, un ghid sau un DVD.

Palatul regal din Rabat strajuit de garzi, a fost vizitat doar exterior. Fara a fi foarte spectaculoasa, resedinta regala din Rabat este intinsa si bineinteles, are o poarta traditionala, lucrata in zellige. Curtea, cladirile anexe, gradinile interioare, alcatuiesc un oras in oras, aici traind si lucrand aprox. 2000 de persoane: familia regala, servitori, un regiment de garda si cavaleria. Aici exista palatul, cabinetul primului ministru, Ministerul Religiei si bineinteles o moschee in care regele conduce rugaciunea de vineri atunci cand se afla in Rabat. Se stie ca regele are cate o resedinta in fiecare oras important al tarii. Strada care duce la Palat trece printr-o poarta, este larga si impecabil asfaltata. De o parte si de alta sunt resedinte selecte, aerisite, cu gradini, nimic din saracia si gunoaiele vazute prin alte parti.

In oras, peste tot circulatia era oprita pentru a inlesni trecerea grupului nostru. Ahmed, ghidul nostru marocan, cunostea toti politistii de strada pe care ii saluta si ii pupa. Poate ca este aici locul sa amintesc faptul ca am vazut in Maroc, in special in Rabat si Casablanca, multe autoturisme Dacia Logan. In general parcul de masini din Maroc mi s-a parut intinerit fata de cel din alte tari africane.

Cand am terminat vizitele, am fost adusi la hotel si am avut timp liber pana la cina. Cum Hotelul Bouregreg se afla in apropierea medinei, am hotarat sa dau o raita, singura, in Medina, sa vad cum arata partea veche a orasului Rabat.

In sec. XVII, dupa expulzarea refugiatilor musulmani din Spania, multi s-au asezat in vechile fortificatii de aici, construind niste ziduri de inspiratie spaniola "zidurile andaluze", iar interiorul lor, actuala medina, a primit de asemenea influente arhitectonice spaniole. In timpul protectoratului francez, prin interzicerea extinderii medinei, construind Ville Nouvelle, orasul traditional a ramas intact. Pe principalele strazi ale medinei, am gasit aceleasi mici magazine cu bijuterii, babouche, pielarie si covoare, aceeasi aglomerare de marfuri, oameni si animale impovarate. Vanzatorii ambulanti de carne, mirodenii, feronerie, lenjerie, casete muzicale (piratate, evident) se intersecteaza cu cumparatori sau simpli privitori intr-un du-te vino ametitor. Am parasit curand medina si am hotarat sa-mi revin din buimaceala vizitand magazinele elegante spre care m-a indrumat receptionera de la hotel. Librariile si magazinele de confectii in care am intrat, nu sunt cu nimic deosebite de cele mai elegante magazine de la noi. Bine iluminate, cu spatii largi si marfa expusa dupa standardele comertului modern, acestea vand produse de calitate, mai scumpe si la preturi fixe.

In incheiere ar trebui sa mai amintesc faptul ca in Maroc, in magazin sau bazar, totul se plateste in dirhami. Doar la terasele din Marrakech se accepta euro, cu restul primit in moneda marocana, la cursul de schimb agreat de cel care serveste. Pentru simplificare, am facut schimb valutar la ghidul marocan (atunci 1 euro = 10 dirhami). Cum nu este permis a scoate moneda marocana din tara, la sfarsitul circuitului am schimbat restul din nou la Ahmed, cu aceeasi rata de schimb.

De la Rabat, urmand linia coastei nord-vestice, am revenit in Tanger unde ne-am imbarcat pe ferryboat pentru Tarifa.

Aici se incheie aventura noastra pe pamantul african, aici imi inchei si eu relatarile despre Maroc. Am dorit sa prezint cat mai realist viata marocanilor vazuta prin ochii mei de turist. Stiu ca cele vazute reprezinta doar putin din tot ceea ce poate oferi Marocul vizitatorilor sai. Daca acest "putin" va va ajuta cat de cat in planificarea vacantelor voastre viitoare, ma bucur!

---

VIZUALIZĂRI: 7194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI