Litoral in extrasezon: Larnaca. Frangiorgio vs Lordos Beach.

TIPĂREȘTE

Ideea de a calatori in Cipru in luna octombrie nu a venit intamplator. Nici din punct de vedere al destinatiei, si nici (mai ales) al perioadei de vizitare.

Programarea vacantei intr-o zona maritima se asociaza instinctiv cu perioada iulie – august, iunie si septembrie fiind doar un compromis de semisezon. Nicidecum cu octombrie, cand la noi se simte gustul toamnei, al mustului si al muraturilor proaspete, caloriferele inspira deja senzatia de cald si umbrela e mult mai utila decat costumul de baie.

Dilema a survenit atunci cand mi-am propus sa-mi finantez vacanta la mare si am constatat ca timpul ramas este foarte scurt si pe lista de prioritati aceasta iesire nu se afla pe locurile privilegiate. Mi-a fost clar ca se impune o amanare.

In acest stadiu al prioiectului meu estival mi-a venit in ajutor experienta acumuata in timpul indelungatei mele sederi in Israel, intr-o anumita etapa a vietii. Mi-am amintit de verile lungi si sufocante si de iernile blande, dar intunecate si ploioase. Intre aceste sezoane deprimante, exista un adevarat colac de salvare: luna octombrie. In aceasta perioada ai exact ce-ti doresti cand mergi la mare: caldura suportabila, apa Mediteranei exact la temperatura la care nu-ti mai vine sa iesi din ea, cer senin, lipsa aglomeratiei. Sa merg tot in Israel? Era neinteresant pentru mine. Asa a aparut Ciprul.

Dupa consumarea acestei prime etape de conceptie, am trecut la partea practica. Nefiind un fan al pachetelor turistice organizate, m-am orientat spre ofertele companiilor de zbor low-cost. Aflandu-ma cu suficient timp inaintea datei pe care mi-am propus-o pentru plecare, am reusit sa gasesc bilete pentru Larnaca la pret de maxi-taxi.

Tentatia inchirierii unei masini mi-a disparut imediat ce am constatat ca circulatia se desfasoara pe partea stanga, cu volanul pe dreapta. Mai fusesem in trecut in locuri cu circulatia “pe invers” si cu toate ca am folosit doar transportul public, la fiecare viraj aveam senzatia ca intru pe contra-sens. Ocolirea sensului giratoriu prin stanga mi se parea chiar hazlie. Ca sa nu mai vorbim ca si pieton fiind poti avea surprize dintre cele mai neplacute daca te uiti instinctiv in stanga atunci cand traversezi strada. Dar statutul de pieton, spre deosebire de cel de sofer, nu e optional.

Prima varianta de cazare pe care am luat-o in calcul: un apartament complet utilat situat intr-un hotel de 3 stele, ultracentral, in sistem self-catering, la un pret accesibil pentru orice muritor. A doua: intr-un hotel dotat cu o stea in plus fata de primul, plaja privata, demipensiune, piscina interioara si exterioara, jacuzzi, cam de 3 ori mai scump si la 8 km de faleza centrala. Strict financiar, ar fi trebuit sa aleg prima varianta fara ezitare. Dar cum de multe ori ceea ce pare ieftin e scump (si viceversa), am meditat ceva mai mult pana la luarea deciziei. Si am ales a doua varianta, cea aparent scumpa. Dar nu si pentru prima noapte, in care check-in-ul urma sa se produca in jurul orei 22, ora la care nu mai puteam beneficia de masa de seara si nu aveam nevoie nici de piscina, nici de jacuzzi. Ci doar de o plimbare la malul marii, o cina specifica locului urmata de un pahar de vin (sau mai multe), un dus si un pat confortabil. Astfel am decis petrecerea primei nopti la “Frangiorgio” si a urmatoarelor 6 la “Lordos Beach Hotel”. A mai existat un motiv pentru care am parasit “Frangiorgio” dupa prima noapte, motiv ce va fi divulgat imediat.

Despartindu-ma de atmosfera mizera de la Baneasa, care dadea senzatia unei autogari de provincie, in doar 2 ore si un sfert am luat cunostinta cu un aeroport adevarat, cel de la Larnaca, demn intr-adevar de un oras european.

Dupa ce am pus bagajele in port-bagajul taxiului, am vrut sa ma asez pe locul din dreapta, dar am constatat ca era deja ocupat de sofer. Inadaptarea mea la sistemul de circulatie britanic deja se manifestase. Am trecut in spate. Distanta de la aeroport (situat in sudul orasului) pana la centru nu e mare si in 10 minute eram la hotel.

“Finikoudes”, adica promenada palmierilor este atractia principala a orasului: restaurante, ambianta mediteraneana, muzica greceasca, plaja, hoteluri, golful, avioanele care aterizeaza in departare, bancile de pe faleza, castelul, digul, viata de noapte, zgomotul valurilor…

Tot aici se afla si statia centrala de autobuze care fac legatura cu principalele atractii ale insulei. Distantele sunt mici si biletele ieftine, o calatorie dureaza cam o ora. De aici am facut excursii de o zi la Aya Napa, Nicosia si Limasol.

Indepartandu-te de faleza, te poti plimba in voie pe stradutele pline cu magazine. Totusi, spre multumirea mea, Larnaca nu e un paradis al shopingului, activitate care imi displace profund. Orasul e mic, nu ai nevoie de transport in comun si nu ai cum sa te ratacesti.

Imobilul in care e situat hotelul “Frangiorgio” are deschidere atat la strada principala, cea care duce spre “Promenada palmierilor” cat si la cea perpendiculara pe ea, intrarea in hotel fiind prin straduta secundara. Chiar pe colt se afla un miminarket non-stop care face parte din hotel. El este deservit de receptionerul hotelului, care este avertizat de un clopotel atunci cand intra un client in magazin. La acest semnal, daca se afla la receptie, se intoarce si dupa cativa cativa pasi se afla in fata casei de marcat a magazinului. Acest aranjament este foarte avantajos, deoarece permite aprovizionarea rapid si convenabil. Daca totusi diversitatea de produse nu e satisfacatoare, exista varianta unui supermarket din reteaua “Ophfanidis”. Acesta se afla la vreo 4 strazi de hotel, mergand spre stanga (str. Sf. Elena). Mergand spre dreapta, in maxim 10 minute te afli pe faleza principala. Amplasarea e, deci, aproape perfecta.

Apartamentul e spatios si comod. Dotarile sunt la inaltime: frigider mare, plita electrica, vesela. Curatenia e desavarsita. In living exista TV cu plasma. Daca vrei, poti iesi pe balcon.

In ciuda celor descrise, acest hotel detine un mare potential de ratare a sejurului. Zgomotul strazii este infernal. Strada este ingusta, in fata hotelului se afla cladiri care se transforma intr-o adevarata cutie de rezonanta. Zgomotul produs de motociclistii care zburda toata noaptea este astfel amplificat. Ai senzatia ca te afli in strada. Asadar, pentru cei care nu sunt obisnuiti cu zgomotul stradal in timpul noptii, acest hotel nu este indicat. Eu am luat in calcul acest aspect.

“Lordos Beach Hotel” este situat chiar pe plaja. Sezlongurile, umbrelele si prosoapele sunt la discretie si gratuite. Piscinele de asemenea. Micul dejun tip bufet este foarte variat si de buna calitate. Cina are in fiecare seara alt specific. Camerele sunt curate si confortabie, dotate cu balcon cu vedere la mare. Distanta fata de sosea este suficient de mare ca sa atenueze zgomotul stradal. Statia de autobuz se afla chiar in fata hotelului si calatoria pana in centru dureaza cam 15 minute. La receptie se afla programul de circulatie al autobuzelor. Peste drum se afla restaurante si magazine de unde se poate face aprovizionarea comod si ieftin. Foarte indicat pentru cine vrea sa se relaxeze si sa aibe in acelasi timp si posibilitatea de a calatori.

A fost frumos din toate punctele de vedere. Si totusi in cele cateva ore petrecute la Aya Napa, aceasta statiune mi s-a parut locul ideal pentru a petrece un sejur minunat. Poate cu alta ocazie…

---

VIZUALIZĂRI: 4749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI