Jurnal din Singapore

TIPĂREȘTE

Cum am ajuns tocmai in Singapore? Sa zicem ca, cercetand globul pamantesc, mi-am dorit o destinatie exotica, departe de Romania. Sa scriu cate ceva aici.

De fapt, calatoria a inceput din Munchen, cu imbarcarea spre Singapore, intr-un Airbus al companiei Lufthansa. Inca din momentul rularii spre pista de decolare, compartimentul de bagaje de mana de deasupra scaunelor din mijloc incepe sa balangane si sa scartaie din balamale. „N-are a face! Doar e Lufthansa si apoi au fost 20.000 de zboruri spre Singapore in ultimii 7 ani, deci n-o sa pice tocmai asta. Sa speram! ” Drumul a fost foarte lung si obositor, unul dintre cele mai lungi zboruri directe operate de Lufthansa. Programul Air Show imi arata permanent unde ne localizam si timpul ramas pana la destinatie. Trecem peste Europa si Marea Neagra, Marea Caspica si tarile din Orientul Mijlociu, apoi Afganistan si Pakistan, traversam apoi India si Oceanul Indian pana de-a lungul coastelor Thailandei dupa care coboram spre Malaesya si Ecuator, ajungand in sfarsit in micul oras-stat Singapore. Nu numai minutele, ci si secundele trec greu. Nu-i chip sa pun geana pe geana si nici la filme nu pot sa ma uit. In jurul meu, cei mai multi dorm, de parca ar fi in pat la ei acasa. Din cand in cand, cate vreo turbulenta ne scutura mai mult sau mai putin vertiginos, dar... propun sa trecem peste toate astea si sa aterizam direct la Singapore, ai carui zgarie nori se profilau inca de pe hubloul avionului.

Singapore este cel mai dezvoltat stat din Asia, cu un nivel de viata foarte ridicat si totodata un important centru comercial si de afaceri, precum si cel mai mare centru bancar al Asiei. Aeroportul Changi este cel mai aglomerat de pe continent si cel mai mare hubb de Airbusuri din lume, fiind situat la un punct de rascruce. De aici, pleaca in fiecare zi zboruri directe spre Europa si America, dar si Australia si Noua Zeelanda. Dupa intalnirea cu reprezentantul hotelului si indeplinirea formalitatilor de imigrare, ma indrept spre centrul orasului. Alta lume dragii mei! Am trecut de la cele minus 5 grade nemtesti la 30 de grade plus. Inca de la inceput m-a invaluit caldura soarelui (Ah, cat iubesc vara si caldura in general) si aerul fresh, dar cam umed. Pe drumul spre centru am remarcat marea varietate de vegetatie tropicala, care da aerului un iz specific, nu-l pot descrie. Dar il respir prin toti porii. In Singapore se circula pe partea stanga, intocmai ca si in Marea Britanie. Totul e foarte disciplinat. Traversam o portiune de autostrada in lucru, pe o ruta ocolitoare. Am vazut o pancarta cu executarea unor lucrari pe care scria „Sorry for inconvenience” urmata de un emoticon zambitor  Wow, oamenii astia chiar au simtul umorului.

Am ales Hotelul Raffles, din inima orasului, pentru ca este simbolul incontestabil al Singapore. Denumirea vine de la numele englezului Sir Stamford Raffles, intemeietorul orasului modern, un nobil englez ambitios, care debarcand aici cu mai bine de 200 de ani in urma, si-a propus sa transforme acest tinut inapoiat intr-un oras prosper si modern, dat fiind localizarea sa strategica. Multi scriitori celebri, Rudyard Kipling, Joseph Conrad, Mark Twain, Pablo Neruda sau contemporani ca Sidney Sheldon au stat aici si au adus ode hotelului. De la camere pana la mancare, totul este desavarsit, hotelul este un clasic prin excelenta. Mancarea este excelenta, cu siguranta, atata doar ca mie nu-mi plac mancarurile asiatice, oricat de rafinate ar fi. Orice ai cere, ti se aduce imediat. Am cerut un laptop, l-am primit in 10 minute. Un adaptor de priza, o umbrela, un fier de calcat, toate le-am primit imediat. Apoi, gradinile interioare adapostesc nenumarate plante si oaze de verdeata, hotelul are si o galerie de magazine celebre si 18 (!!) restaurante. Pe holuri si in camere predomina un miros de santal sau artar, nu-mi dau seama. Stiu doar ca mi s-a impregnat in toate hainele. Personalul, fara cusur. (Chiar si la finalul sejurului, m-au petrecut pana la masina, facandu-mi semn la plecare cu mana, de ramas bun). Totodata, am remarcat ca sunt foarte curiosi din fire, punand-mi tot felul de intrebari despre mine, nu neaparat personale, dar dornici de cat mai multe detalii din viata mea. In jurul meu, chinezi. Sunt politicosi, au ochii mici si migdalati  si un fel de a incheia conversatia printr-o inclinare a capului, care este de altfel si salutul de ramas bun. In sfarsit, odihna. Dupa ritmul meu biologic, nu demult am luat micul dejun, ori aici este deja ora 5.00 pm.

Am descoperit Singapore, ca un oras in care mi-ar placea sa traiesc candva, precum am mai spus, dar nu foarte mult timp, minunandu-ma eu insumi ca, iata, am ajuns la 12.000 km departare de casa, intr-o lume complet straina, dar si fascinanta. In primul rand, o lume fata fite. O fire ca a mea, fiind satula de compania personajelor care se cred atat de importante, de parca lumea ar pieri odata cu ei. Nu dragii mei, si apoi sa nu uitam vorbele lui Henryk Sienkiewickz: ”Fortuna se invarte ca o roata si pe cei semeti ii umileste”. O sa scriu aici cateva din lucrurile pe care le-am descoperit, poate ar fi interesante pentru unii care si-ar dori sa calatoreasca aici.

Niciunde in lume nu am vazut atatea spatii verzi intr-o metropola. Cu toate ca esti intr-un mare oras, exista nenumarate oaze de verdeata tropicala. Chiar si in interiorul aeroportului Changi am vazut amenajate spatii verzi, cu palmieri si iazuri cu pestisori. Incredibil! E evidenta curatenia si disciplina, datorata poate celor peste o suta de ani de dominatie britanica in aceste locuri. Singapore a fost decretat ca fiind cel mai sigur oras din lume atat cat este posibil in lumea asta. Nici omul cel mai prudent nu se poate feri in fiecare clipa de caramida care cade de pe cladirea invecinata. Citez spusele soferului hotelului care m-a dus de la aeroport: ”In Singapore you are very safe, like at your home m'am”. Legile sunt inspirate dupa model britanic, dar multe valori democratice occidentale sunt respinse si pedepsele sunt foarte dure. O serie de delicte, inclusiv crima si traficul de droguri sau de persoane, sunt pedepsite cu moartea. Traficul cu guma de mestecat este infractiune, neexistand guma de mestecat in comert. Barbatii care au parul lung nu sunt lasati sa intre in tara, guvernul neadmitand nicio forma apropiata de hippiotism. Mancatul pe strada sau in mijloacele de transport in comun se amendeaza cu 100 dolari singaporezi, potrivit afiselor, ceea ce este mult. Am remarcat inca de la inceput ca nu exista chisocuri de ziare, eu fiind in cautare de tot felul de harti, brosuri sau ziare locale. La inceput m-a surprins, dar apoi am aflat ca in Singapore este dictatura, iar libertatea de exprimare subzista foarte putin spre deloc. Se considera ca libertatea cuvantului ar perturba armonia intr-un stat atat de multicultural si multi rasial cum e Singapore.

Desi marea majoritate a populatiei e formata din chinezi, toata lumea vorbeste engleza. Lumea e in general relaxata, de parca n-ar avea stres in viata, imbracata lejer. De altfel, temperatura medie anuala este de 32 de grade celsius. Ianuarie e cea mai friguroasa luna din an, temperatura fiind de numai 30 de grade, chiar si atunci cand e innorat. De fapt, cerul a fost foarte innorat, insa chiar si in absenta soarelui, tot a fost cald. In camera de hotel, aerul conditionat este enervant. Cum ies afara, ma incalzesc imediat. Am prins sezonul ploios, cu ploi marunte, dar care, din fericire, nu tin prea mult. Apoi, iese soarele din nou. Aerul este foarte umed, iar daca ai parul gras, vei constata ca ti se unge foarte repede. Chinezoaicele sunt micute si slabute, imbracate in rochite si incaltaminte lejera. Nu am vazut chinezoaice grase sau blonde. Nu prea am vazut purtandu-se tocuri inalte. Desi sunt dragute, mi se par lipsite de farmec. Vorba lui Al. Dumas, o femeie frumoasa, dar fara farmec, e ca un fruct fara savoare. Spre deosebire de europeni, fetele asiaticilor par oarecum din portelan, imobile. Nu prea poti citi mare lucru pe felele lor, pe cand noi europenii suntem mai expresivi, exprimam intr-un fel bucuria si in alt fel suferinta. La asiatici, nu prea poti vedea aceste diferente. Barbatii sunt manierati si se adreseaza femeilor, indiferent de categoria lor sociala, cu apelativul „doamna” (Yes, m'am, No m'am, Where would you like to go m'am?). La toti chinezii cu care am interactionat am remarcat acea curiozitate caracteristica firii lor. Te intreaba te miri ce. Sunt si oarecum naivi si copilarosi. Te analizeaza cu ochii lor mici, intrebandu-te de unde vii, figura ta est europeana li se pare fascinanta (nu, nu m-am facut eu brusc mai frumoasa), te intreaba cu ce business te ocupi in viata, cum e vremea acasa, daca te vad o femeie cat de cat frumoasa si singura te intreaba de ce esti singura, te intreaba cat stai in Singapore, daca le spui ca pleci curand te intreaba de ce pleci, etc. Culmea, mai toti au zis ca stiu de Romania si de gimnastele noastre faimoase. Europa li se pare la capatul celalalt al lumii. Local se vorbeste Singlish, care este un dialect al limbii engleze, in care cuvintele se pronunta mai repede si in forma prescurtata, fara ultima silaba. Din cauza asta, uneori, trebuie sa deduc ce mi se spune.

Prezenta mea la barul hotelului, pentru un cocktail local (Singapore Sling se numeste) si in general la hotelul Raffles, suscita nenumarate priviri curioase, din care deduc scenariile imaginate de cei din jurul meu, cu privire la situatia mea. Pesemne, o femeie cu trasaturi est europene, nu foarte frumoasa, dar totusi incredibil de tanara, in comparatie cu ce-i pe aici, reprezinta o apartitie mai putin obisnuita. La caracterizare, m-as opri direct la trasatura de nebuna, dat fiind ca am avut curajul sa ma aventurez pana aici. Mi-e greu sa le explic curiosilor ca siguranta mea de sine provine din faptul ca Isus ma tine permanent de mana si imi arata drumul. Toate aceste priviri curioase nu fac decat sa ma amuze in sinea mea. In jurul meu, oameni in varsta, in general. Am vazut femei occidentale, fiind adevarate lady, elegante si purtand perle. Perlele si diamantele nu arata bine decat la femeile peste 40 de ani, la 25 nu se prea potrivesc. Poate doar diamantele micute si discrete. Desi hotelul e un exponent al luxului, oamenii nu sunt deloc aroganti sau vanitosi. Deduc din atitudine. Eu intotdeauna am fost de acord asupra faptului ca, cu cat un om este mai vanitos, cu atat mai mult a fost atins in vanitatea lui. Adevarata superioritate o da modestia si respectul fata de ceilalti, in constiinta tainica a puterii tale, care iti da satisfactii incomparabil mai mari decat o dominatie fatisa. Sau poate doar ca oamenii de aici sunt mai intelepti, fiind mai batrani, nu stiu. Aroganta, in general, e o trasatura a popoarelor est europene si slave, dar si a nemtilor, care in strafundurile constiintei lor adormite, pastreaza inca un sentiment de superioritate ariana.

M-am plimbat deseori pe arterele comerciale ale orasului, uluita fiind de inaltimea cladirilor si diversitatea firmelor de magazine, dar mai ales de cate mall-uri sunt pe kilometru patrat. Nu am putut intra in toate. Cardul s-ar fi golit simtitor si apoi as fi petrecut vacanta doar in magazine. Cel mai bun lucru a fost ca orice model vestimentar mi-a placut, am gasit intotdeauna marimea mea, doar suntem printre chinezi, nu? Am remarcat multe din magazinele care se gasesc si la Milano, firme occidentale, dar si magazine care se gasesc doar in Marea Britanie, cum ar fi Dorothy Perkins, Jigsaw, Top Shop sau Warehouse, precum si firme chinezesti de calitate, ale caror denumiri nu le-am putut retine. Nu am gasit insa gelaterii, pizzeri, am vazut doar o singura trattoria italiana in tot orasul si nici librarii (doar in aeroport si toate cartile erau in engleza).

Am tocit o pereche de balerini perindand prin gradinile botanice ale orasului. National Orchid Garden si Ginger Garden se intind pe cateva hectare iar vegetatia de aici este impresionanta. Gradina de orhidee cuprinde cateva zeci de mii de specii de orhidee, aceasta fiind floarea nationala in Singapore. O adevarata minune edenica tropicala, care nu cred ca mai exista altundeva. De asemenea, multe fantani si spatii verzi de picnic, iar peste tot acelasi aer tropical, imposibil de descris. La iesire, aud limba romana si ma intersectez cu un cuplu de romani, mai in varsta. (Chiar si in Singapore!!!) De asemenea, merita vazuta Gradina Zoologica, unde animalele nu sunt tinute in custi, ci se pot misca libere, impiedicate fiind doar de obstacole naturale.

Avand in vedere multitudinea de culturi care interactioneaza in Sinagapore, orasul este impartit in cateva zone, unde traiesc indieni, arabi sau chinezi. Aici veti vedea atat moschei arabe si biserici crestine, cat si temple hinduse si budiste. Moschei am mai vazut la Istanbul, asa ca primul templu vizitat a fost Sri Mariamman Temple, cel mai vechi templu hindus din Singapore. Inca de la inceput surprinde bogatia de ornamente, foarte viu colorate si kitchoase. In primul rand, trebuie sa te descalti la intrare. Calcaiele mele sunt deja compromise. Intru in templu, cand un indian tuciuriu cu un punct rosu pe frunte ma opreste: „No m'am, you have to pay tax for the camera. ” Platesc 3 dolari singaporezi si imi continui nestingherita vizita prin templu. Hinduismul este cea mai primitiva religie din lume, politeista, venerand diferite zeitati care sunt reprezentate prin diferite forme in care acestea apar. La capatul unui lung culoar, sta pe un tron Shiva, cu o ghirlanda de flori la gat. Pe lateral, diferite statui reprezentand zeitati, in ipostaze care mai de care: cu mai multe capete, cu mai multe brate sau picioare, foarte bogat ornamentate, toate cu acelasi punct rosu pe frunte. Am vazut oameni rugandu-se, nu in genunchi, ci complet asezati pe burta, cu fata la pamant. Atmosfera e invaluita in cantece indiene, care semana mai mult cu bocete si de cealalta parte niste hindusi practicau ritualul cu mirodenii al caror fum se imprastie de jur imprejur. Femeile, imbracate in sari si cu picioarele goale, aduceau ofrande zeilor. Ador sari-ul, desi nu l-am imbracat niciodata. Conform religiei, divinitatea ne inconjoara permanent, fiecarei parti de natura ii corespunde o zeitate, pe care ei o numesc in alt fel. Astfel exista mii de zei in religia hindusa, cei mai celebrii fiind Shiva, Rama, Krisna, Surya sau zeul cel mai mare, Visnu. Zeitatile sunt infatisate intr-o sumedenie de picturi care impodobesc templele. Religia hindusa se bazeaza pe legile karmei si reincarnarii.

Dupa aceasta experienta hinduista, ma indrept spre Buddha Tooth Relic Temple din China Town. Alta experienta aici. La intrare, te intampina un fel de recipient mare, in care sunt infipte betigase care raspandesc un fel de aroma. Toti cei care intra in templu isi iau cate un betigas, pe care il aprind, il misca prin aer pentru a raspandi aroma si il alatura celorlalte. Un nene chinez ma avertizeaza ca nu pot intra in templu, ca am bratele goale si trebuie sa ma acopar. Merg in locul indicat, gasesc un sal mai de Doamne ajuta, ma acopar si intru in templu. Templul este foarte mare, inalt, iar in fata, pe o scena, troneaza Buddha si alte personaje, reprezentate prin statui complet din aur. Oamenii se roaga in genunchi, pe covor, dupa ce in prealabil s-au descaltat. Macar astia se descalta pe covor. Am observat ca unii dintre cei care se rugau aveau in mana ramurele cu flori de lotus, despre aflu ca este planta puritatii in budism. Continuand incursiunea prin templu, descopar peretii laterali, plini cu mici Buddha, dar fiecare intr-o alta pozitie, reprezentand o alta stare zen. Merg pana la capat si ajung in cealalta camera, care se reflecta in oglinda fata de precedenta, respectiv o scena mare cu o sculptura din aur imensa, o figura umana cu cate trei brate, impodobita, in fata careia se roaga credinciosii, in genunchi. Peretii laterali sunt decorati cu miniaturi de Buddha. In fapt, in budism nu exista zeitati, dar religia s-a dezvoltat treptat, ajungand la diferite curente, in diferite zone. Conform religiei, suntem guvernati de karma, ceea ce inseamna ca suntem singurii raspunzatori de destinul nostru. Credinta cea mai mare este in dreptatea universala, care reprezinta adevarul absolut. Scopul vietii este de a evolua, de a deveni un om mai bun, in armonie cu tot ceea ce ne inconjoara, detasati aspectele negative ale vietii, cum sunt ura, indvidia, rautatea, avaritia, etc. Numai un astfel de om este evoluat. Astfel, noi singuri ne pregatim destinul prin faptele si intentiile noastre. Viata noastra este o consecinta a vietii noastre trecute, astfel ca suntem rasplatiti pentru toate lucrurile bune si suntem pedepsiti pentru faptele noastre rele. Cu alte cuvinte, totul se plateste in viata, iar un copil care se naste handicapat sau cersetor in canale, se considera ca este de fapt, pedepsit. In alta maniera, bogatia este oferita ca un merit, insa doar temporar, caci ea poate fi pierduta in viata viitoare, daca nu stim sa o conservam prin fapte bune si sa ii ajutam si pe ceilalti din ceea ce ni s-a oferit noua de catre destin. In situatia in care un om nu poate evolua, nu poate depasi barierele urei si rautatii, el se va reincarna in aceeasi situatie, iar aceasta situatie se poate perpetua, totul depinde doar de el. Buddha a trasmis mesajul evoluarii omului prin intelepciune. Oamenii evoluati sunt cei care ajung in Nirvana, insemnand detasarea suprema, cand sufletul nu mai are nicio datorie karmica de platit, ori nici atunci misiunea lor nu s-a terminat, deoarece se intorc pe pamant pentru a-i ajuta pe cei mai putin evoluati. Totodata, se considera ca exista mai multe karma, atat individuala cat si colectiva, cum ar fi karma unui popor. (Ma gandeam la poporul roman care nu numai ca si-a ucis conducatorul in 1989, dar s-a si bucurat de acest lucru, e clar ca am fost pedepsiti, daca luam in considerare ca suntem pe locul 1 in Europa la decese in urma accidentelor rutiere si la cele peste 2 milioane de romani care pribegesc prin in Europa pentru un ban; in plus realitatea sociala e tot mai dramatica).

Religia budista este foarte logica, desi in opinia mea nu inlatura existenta lui Dumnezeu, ca entitate atotputernica. Isus Hristos a existat pe pamant si el trebuie privit ca Fiu al lui Dumnezeu, in sensul ca a fost un om evoluat, un om inzestrat cu har si invatatura divina, fara sa fi avut scoala, un om care a gradit adevaruri intelepte, fara ca cineva sa il fi invatat, un om pur, fara pacat, un om care a facut minuni. Acesta este sensul Fiul lui Dumnezeu, desi unii maestrii spirituali ezoteristi sustin ca Dumnezeu nu a incetat niciodata sa isi trimita Fii pe pamant.

Zonele China Town sau mica Indie sunt foarte aglomerate si pline de magazine de alimente sau tarabe cu haine si suveniruri. Nu-i nimic de luat, toate sunt extrem de kitchoase si de proasta calitate. In privinta mancarurilor, simpla vedere imi face rau, mirosul imi face greata. Unde sunt gelateriile italiene? In timpul sejurului meu am mai vizitat Sri Veeramma kaliamman Temple din Little India si un alt templu Sri Krishan, precum si Goddes of Mercy Temple, un templu sub influenta ezoterismului budist, aflat nu departe de Hotelul Raffles, in incercarea de a intelege aceste religii. Am inteles, ca fiecare religie pastreaza in fondul sau iubirea fata de aproapele si propaga dragostea fata de creator si cei din jur, precum si ajutorarea celor in nevoie. Aceasta este scriptura fiecarei religii, indiferent ca o numim crestinism, islamism, hinduism sau budism. Sa nu luam in calcul aspectele extremiste islamice, care denatureaza scrisele din Coran, din cauza unor interese particulare.

Bisericile crestine din Singapore sunt in stil neo gotic, similare cu cele din Marea Britanie. Fetele europene sunt foarte rare pe strazi, si aceia sunt de obicei englezi sau nemti. Ce bine e cand mai vezi fete mai normale, din punctul meu de vedere !

Viata de noapte in Singapore am auzit ca este fascinanta, ca la New York, dar nu o cunosc. Din totdeauna mi-a placut sa dorm noaptea, in general. Cine stie, poate data viitoare... In schimb, m-am relaxat in laguna din Sentosa, printre palmieri si apa turcoaz, ajungand in locul care este cel mai sudic punct al Asiei Continentale. Sentosa, partea sudica a orasului, insulara, este situata la numai 137 km de ecuator, iar clima este minunata. Perfecta, as spune. Nu mi s-a parut deloc prea cald. Plajele sunt superbe si deloc aglomerate. Nisipul e fin, dar nu atat de fin cat mi-as fi imaginat eu, am auzit ca plajele din Malaesya sau Thailanda sunt cu adevarat superbe. Insa aerul este magnific, sanatos, calmant.

Mai apoi am vizitat si Studiourile Universale, Siloso Beach, Marina Bay Sands, insa piscina de pe acoperis, la etajul 60, era inchisa. Marina Bay Sands este cea mai originala constructie din Singapore, adapostind un hotel si un mall imens, pe acoperis fiind Infinity Pool, cea mai mare piscina in aer liber din lume. Efectul este uluitor, in sensul ca daca stai in apa, ai pe fundal zgarie norii, iar iluzia optica este cu adevarat extraordinara. Data viitoare mi-am promis o baie in piscina, neaparat. Evident, totul e scump, foarte scump, dar merita. Mancarea la Mc Donalds e foarte accesibila pentru vacanta. Am facut turul orasului cu cele doua linii ale City Sightseeing, vizitand cam tot ce se putea. Zgarie norii sunt impresionanti si se construiesc in permanenta. Casele din zonele residentiale sunt cochete, dar preturile uluitoare, ajungand chiar la milioane. Cei mai mult locuitori ai orasului stau in blocuri de apartamente, din cate am inteles. In orice caz, orasul este printre cele mai scumpe din lume, iar 25 % din populatie sunt milionari. Singapore Flying este construita exact dupa modelul roatei London Eye.

Ce nu mi-a placut in Singapore? Mancarea. Am mancat o singura cina asiatica si aceea cat mai simplista cu putiinta, respectiv am cerut o supa de legume si am primit o pasta de mazare cu niste vietati marine semanand izbitor cu racii, dar al caror nume nu l-am putut afla, desi nu i-am cerut si orez simplu cu un pui, care ar fi fost minunat daca nu se scalda intr-un sos maro care i-a stricat tot gustul. De sosuri si condimente, nu ma pot apropia. Ospatarul e convins ca mi-a servit o cina minunata. Gata, nu mai pot. Merg si imi iau banane si ciocolata, dar mancare din asta, never ever.

M-am intors acasa, promitandu-mi mie insumi ca voi reveni curand, deoarece Singapore este un oras pe care merita sa il descoperi. Avand in vedere ca traim in secolul XXI, doresc fiecarei femei moderne, ca inainte de casatorie, sa experimenteze sentimentul de femeie libera, fara responsabilitatea ingrijirii unui barbat si a copiilor mici. Drumul este cel mai mare impediment. Dupa check in, pe cand asteptam imbarcarea, in aeroport, eram in total vreo 300 de oameni, am vazut venind pilotii si membrii echipajului. Pilotii, erau 3, unul in varsta, fiind probabil „captain” si ceilalti de vreo 35-40 de ani, barbati inalti, cu alura occidentala si vizibil seriosi, fiind copilotii sai. M-am linistit imediat, oamenii astia nu degeaba au ajuns piloti de Airbusuri. Unul dintre piloti, cel mai tanar, imi cade cu tronc instantaneu. M-as putea indragosti iremediabil... dar nu se poate. Uff... trebuie sa ma intorc acasa. Drumul de intoarcere nu l-am simtit, fiindca am dormit. :))

---

VIZUALIZĂRI: 8108 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI