Salina Unirea din Slanic-Prahova

TIPĂREȘTE

Mi-am adus aminte cu drag de excursia facuta la Slanic Prahova si de vizitarea salinei. Sunt multe de impartasit, iar eu n-am sa fiu niciodata egoista in privinta asta.

Sa incepem cu inceputul.

Ne-am adunat intr-un grup de 18-20 de persoane- fara a socoti copiii- si am pornit din Bucuresti, cu masinile, sa revedem salina si... sa jucam un fotbal in interior! (S-o revedem, caci fiecare mai fusese cu clasa, in generala sau in liceu- adica acum... muuulti ani!)

Din Bucuresti pana in Slanic sunt cam 100 km, deci am ajuns chiar foarte repede. N-are rost sa mai spun ceva despre imaginea generala a orasului... Un singur cuvant - dezolant.

Cand ne-am apropiat de salina (sunt indicatoare pe strada principala), a inceput sa se cunoasca faptul ca suntem langa un obiectiv turistic: tarabe si vanzatori ambulanti care ofereau produse din cele mai diverse- incepand de la strachini, stergare, linguri de lemn (hand made- cu motive populare), fel de fel de chinezarii (jucarii, brelocuri, etc.) dar si turta dulce, sugiuc, s.a. .

Am trecut cu auto pe langa acestia si am intrat in parcarea cu plata (4lei/auto) din fata salinei. Aceasta parea destul de incapatoare pana sa intram noi (erau doar cateva locuri ocupate), dar nu prea a facut fata... Acum sa nu va asteptati la ceva foarte amenajat- erau trase niste borduri de delimitare si atat. De jur imprejur era un teren viran plin de gunoaie provenite din constructii.

De fapt si in lateralele intrarii in salina erau montate schele si parea ca se fac lucrari de amenajare. De afara nu arata sub nici o forma a obiectiv turistic- totul era cenusiu si vechi, chiar si intrarea parea ca duce catre ceva nefolosit de mult, lasat in paragina.

In sfarsit- parcam cu totii, ne luam bilete (14 lei / adult, 7 lei/copil>3ani, student) si ne asezam la coada pe 3 randuri din fata intrarii. De fapt coada era la lift- caci era unul singur care cobora si avea o capacitate de 10-12 persoane. Pot spune ca n-am asteptat prea mult fata de ce am auzit la altii. In 15 min ne-a venit randul (am incaput doar o parte din noi). Responsabilul cu aceasta "calatorie" ne-a cantarit pe fiecare din ochi, apoi ne-a inchis usile si a apasat un buton pentru pornire. Liftul nu are insotitor, in schimb exista un buton interior de alarma.

Ca sa nu se sperie copiii de trepidatiile liftului, le-am facut o pregatire mult mai dura inainte, astfel ca nu le-a fost frica deloc. In plus, i-am asezat pe ei in mijloc iar noi ne-am pus pe margine.

Cand am ajuns jos, la peste 200 m adancime, (in aproximativ 2 minute- stiu ca oficial se spune ca in 90 de sec), ne-am minunat de noua lume deschisa in fata noastra! Nu stiu daca am mai intrat vreodata in vreo "incapere" atat de inalta si de asemenea anvergura! In informarile afisate, spatiul escavat are 2,9 milioane de metri cubi!!! Ce este si mai impresionant este faptul ca salina a fost data circuitului turistic in 1970- deci toate acestea au fost realizate inainte de acest an, cand aici functiona Mina Unirea.

Am ramas un timp in zona lifturilor, pentru a astepta coborarea intregului grup. A fost destul pentru a observa si coada care se formase la urcare (la fel de mare ca cea de la coborare), dar si vechiul put al liftului- pe peretii caruia siroia apa. (Ar trebui acoperit, cumva. Arata destul de infricosator si te face sa te gandesti daca vei iesi in siguranta!) Apropo de siguranta- am inteles ca se lucreaza la un put nou pentru evacuare, care sa fuctioneze in paralel cu liftul, pentru situatiile de urgenta. (Ar fi si cazul, dupa ce au ramas cei 50 de copii blocati aici in anul 2011- dupa ce liftul de urcare-UNICUL- nu a mai functionat!) Daca n-am facut precizarea pana acum- exista un singur lift de urcare si altul de coborare.

Revin. A coborat tot grupul si ne-am indreptat catre terenul de fotbal.

Pentru orientare, spatiul de vizitat arata ca un dreptunghi. Noi am facut stanga cand am coborat din lift si, cu putin inainte de a vedea Sala genezei, am vazut o alta coada- la toalete! Atentie! In salina sunt 12-13 grade, deci asigurati macar copiii din punctul asta de vedere! :))

Sala genezei este un spatiu delimitat, in care sunt expuse busturile lui Traian si Decebal, sculpturile fiind facute in sare de catre Iustin Nastase. In apopierea acestei sali, pe partea opusa, se afla un spatiu de joaca pentru copiii, dotat cu gonflabile. Pretul era 100 lei/5 minute, iar copiii intrau doar descaltati. Ai nostri nu au intrat- pe jos era FOARTE rece si nici n-am vrut sa ii tin transpirati de la inceput.

Am mai tras ceva aerosoli in piept (foarte buni, de altfel, pentru toate afectiunile aparatului respirator) si am ajuns la un magazin care comercializa atat suveniruri cat si produse alimentare. In apropierea lui se aflau mesele de ping-pong (de la magazin puteai inchiria atat dotarea necesara cat si masa de joc). Tot in acest spatiu erau amplasate cateva masute cu scaune, unde te puteai aseza pentru odihna sau servitul unei gustari.

Pe peretele de vizavi de magazin erau expuse- in vitrine speciale- diferite flori de mina si ambre. Vitrinele erau bine luminate. Era nevoie sa precizez acest lucru, pentru ca spatiul salinei nu beneficia decat de o lumina difuza.

In cele din urma am ajuns la terenul de fotbal. Domnii si-au pus echipamentul si s-au apucat de treaba. Doamnele au preferat scandarile din galerie, plimbarile prin salina si alergatul dupa odrasle. In apropierea terenului se aflau cateva leagane pentru copii- (3-4 fiare reci) - de care acestia s-au bucurat foarte mult.

La un moment dat, fotbalistilor le-a cazut mingea in bazinul de vizavi si fost nevoie sa se urce cineva pe o pluta (de 1m X 2m) ca sa o recupereze!

Per total a fost o iesire foarte reusita!

Am stat inauntru aproximativ 3 ore si poate ar fi fost chiar mai multe daca nu ni se facea foame.

Cu revenirea la sol n-au fost probleme.

Afara ne-a izbit in ochi lumina puternica a zilei.

Parea ca tocmai ne-am intors din alta lume!

P. S. Am mancat super bine in prima locatie gasita - pe terasa restaurantului din capatul strazii (nu-i stiu numele), unde iesim in principala.

---

VIZUALIZĂRI: 3703 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI