Sejur la Imparatul Romanilor

TIPĂREȘTE

N-am mai postat niciun review de foarte mult timp pentru ca 2011 a fost anul reparatiilor capitale si ca atare nu am mai facut nicio calatorie. Imi doream de mult timp sa vad Sibiul dar in anul de efervescenta culturala n-am apucat asa ca am fost bucuroasa cand o agentie turistica ne-a facut oferta pentru un sejur de patru zile care cuprindea si revelionul la hotelul Imparatul Romanilor. Oferta era la un prêt mai mic cu vreo 20% decat daca am fi luat de la hotel o camera pentru patru nopti, trei mic dejunuri, trei cine bogate cu tematica si masa festiva de revelion. Prin aceasta metoda hotelul nu a ramas cu camerele neinchiriate de sarbatori iar turistul s-a bucurat de economia facuta. Prima data am vazut Sibiul in 1944 (nu, nu e greseala de tastare) cand, rusii inaintand in Moldova si americanii bombardand Bucurestiul tata si-a urcat familia si ce lucruri avea intr-un camion militar si a luat calea refugiului spre Ardeal. Am fost gazduiti intr-o clasa de scoala intunecoasa (posibil a liceului Bruckental) si ni s-a dat sa bem lapte cald de bivolita si biscuiti din faina neagra cu seminte. Am mai trecut fugitiv de doua-trei ori prin Sibiu- lucram in apropiere ca stagiara in orasul Victoria- dar nu mi-a placut, parea o ruina, sasii plecau, se stricase ordinea nemteasca si trona saracia pentru ca averile celor de origine germana fusesera confiscate iar cei cu actele depuse ramasesera pe drumuri. Mi-au ramas in minte obloanele batute in cuie si portile masive de lemn care odinioara separau familia de restul lumii si care, acolo unde sasii plecasera, isi pierdusera rostul si functia scartaind in bataia vantului.

Sejurul a trecut... La revenirea acasa, hotarandu-ma sa-mi postez impresiile pe afa, am cautat ce s-a mai scris despre acest hotel si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca nu apare nicio poza iar din cele trei review-uri, doua sunt favorabile si unul nu. Cum nici unul din autori n-ar avea de ce sa fie subiectiv, serviciile mai bune sau mai proaste depinzand in mare masura de echipa administrativa a momentului, va relatez impresiile personale despre sejurul petrecut in acest hotel.

Despre istoria hotelului a postat Creivean un extras din wikimania pe care-l reiau mai jos:

"Hotelul Împăratul Romanilor 3***, a fost fondat în anul 1773 şi este cel mai important hotel din Sibiu, fiind situat în plin centru istoric al oraşului, pe principala arteră comercială, în imediata apropiere a celor mai importante obiective turistice. Pe locul hotelului exista un han, datând din 1555, denumit "La Sultanul Turcilor", denumire care s-a schimbat de multe ori. Actuala clădire a hotelului datează din 1895 şi prezintă o faţadă cu numeroase decoraţiuni şi ornamente, provenind din stiluri diferite. Sub ferestrele de la etajul 1, sunt figuraţi mascheronii, iar deasupra intrării în restaurant, se afla figura unui împaratDe-a lungul timpului, hotelul a fost gazda unui număr impresionant de personalităţi, precum: Franz Listz, Johann Strauss, Johannes Brahms, împaratul Joseph al 2-lea al Austriei, regele Carol al 12-lea al Suediei, Mihai Eminescu, doamna Danielle Mitterand, a găzduit trei preşedinţi germani, Roman Herzog, Karl Carstens, Johannes Rau şi Printul Charles"

Hotelul, desi de trei stele, impune prin eleganta retro mai mult decat cele noi de patru stele construite fara personalitate pe baza unui proiect unic. Inca de pe strada pietonala situata in centrul orasului la 20-30 m de Piata Mare, intri in atmosfera secolelor trecute, privirea fiind atrasa de constructia opulenta cu trei etaje si de manunchiul de steaguri atarnate deasupra usii de intrare a hotelului. Din vestibul se intra in salonul de receptie mobilat cu fotolii si canapele cu tapiterie de matase in culori pale, masute cu placa groasa de marmora, cu portrete clasice pe pereti, candelabre de cristal si sfesnice de bronz... Nu garantez autenticitatea cristalului, a tablourilor si nici ca fotoliile ar fi fost cu matase chinezeasca dar impresia este de o eleganta si rafinament fara cusur. Receptia si saloanele sunt ornate cu plante decorative, brazi impodobiti si Craciunite vesele de diferite dimensiuni asezate pe masute si servante. Este un ambient superb sugerand atmosfera din Viena Mariei Tereza. Mocheta de pe jos strica nota pentru ca fiind din tesatura proasta, pe alocuri e uzata sau deslipita si culoarea rosu prafuit nu se armonizeaza cu mobilierul auriu. Din loc in loc pe mocheta e inserata sigla hotelului. Inca inainte de a ajunge la receptie, pe dreapta se deschid o serie de saloane de asteptare sau de servit o cafea aici impresionand o serie de vitralii art-nouveau al anilor ’20. Urmeaza un salon mic in care se serveste micul dejun suedez si un altul foarte mare care este restaurantul hotelului. Acesta are o capacitate de peste 170 de persoane, scaunele sunt tapitate cu catifea albastra ca si mocheta, are multe oglinzi, candelabre, aplice care te fac sa te simti ca intr-un palat. Mesele cu fete de mese si servete impecabile de olanda alba erau aranjate pentru patru, opt sau douasprezece persoane si pe fiecare dintre ele trona cate o craciunita, o adevarata pata de culoare. Aici am servit cinele sub forma de bufet cu exceptia celei de revelion care a fost servita de chelnerite. In mijlocul salonului era un pian si loc pentru orchestra. Seara de seara a fost muzica live si imprimata incepand cu valsuri vieneze si terminand cu romante trecand prim muzica moderna. Piesa de rezistenta a restaurantului este tavanul de sticla vitrata care se poate deschide partial sau total permitand aerisirea localului. Ca sa raman in sfera restaurantului, pot sa va spun ca cina- bufet era foarte asortata. In 29.12 ni s-a servit o cina traditionala sibiana cu tot felul de porcarii, sarmale cu mamaliguta si afumatura, muschi de porc, cozonac si bautura absolut la discretie. Se puteau servi tarii incepand cu whisky, vodka, gin, tuica. La capatul fiecarei mese era cate o frapiera cu vin rosu, vin alb, bere, sucuri, apa plata si minerala. In 30.12 ni s-a servit o cina mediteraniana cu mult peste, fructe de mare, creveti, etc iar pe 01.01 o cina italiana cu paste, peste si curcan. Cinele fiind organizate ca bufet nu beneficiau de cine stie ce aranjament, erau foarte multe feluri pe meniul de carton distribuit fiecaruia, impresia mea era ca nu era foarte multa mancare (platourile se umpleau pe parcursul consumului) dar pe de alta parte era imposibil sa mananci din toate felurile expuse (pe platouri erau expuse 17 feluri diferite) Pentru cina de revelion voi scrie un review separat din cauza numarului mare de poze pe care le-am facut atat pentru meniul cu totul de exceptie cat si pentru programul artistic.

Hotelul este dotat cu un lift modern in acelas stil cu ambientul, silentios dar cam incet astefel incat majoritatea turistilor preferau scarile. Camera situata la etajul intai era curata si bine incalzita, patul comod dar dulapul cu doua usi mi s-a parut destul de degradat. Dealtfel si amplasarea lui chiar la intrarea in camera era enervanta pentru ca usile nu i se inchideau. Desi camera propriuzisa era apropape normala ca dimensiuni, intrarea in ea era tare meschina: deschideai cu cartela usa, faceai doi pasi in holisor, dadeai cu nasul in dulao, il nchideai si abia apoi te puteai efila in spatiu. Mie mi-era mai usor dar sotului care e mai solid ii era destul de greu sa se strecoare. Camera era dotata cu frigider- bar si televizor doar cu cateva canale. Cameristele au golit gunoiul, au schimbat prosoapele si curatat cuveta zilnic si au avut grija sa ne atentioneze cu “ La multi ani! ” pentru ca la plecare, sa fie si ele atentionate. Este adevarat ca nu era luna ca in hotelurile moderne nemtesti sau nordice dar inafara de usile dulapului n-am avut nimic de reprosat. Hotelul are piscina, sauna, jacuzzi, o sala de conferinte si alta de protocol pe care nu le-am vizitat pentru ca am preferat sa batem orasul cu piciorul si sa intram in cateva muzee.

Din hotel faceam cativa pasi si ajungeam in Piata Mare in care se gasea Targul de Craciun. M-asi fi asteptat ca la cat de superb arata orasul, targul sa fie conceput mai cu mult gust. In primul rand n-asi fi compromis spatiul generos al pietii cu improvizatii de tarabe aruncate alandala, ci mai degraba asi fi amplasat targul fie pe stradutele laterale fie intr-o alta piata a orasului. Kitschuri de toate felurile pornind de la figurine de ipsos cu nasterea Domnului pana la margele tipatoare de sticla, pop-corn, caciuli de blana, carnati sfaraind pe gratar, vin fiert, masinute, poney de plimbat si un brad frumos impodobit langa catedrala catolica dar mascat de un esafodaj al constructorului. Pacat! Pe 30 decembrie singura zi in care am prins muzeele deschise am luat un bilet circuit cu reducere pentru pensionari si cu 1o lei am vazut muzeul Bruckental, casa Albastra, muzeul de Istorie in casa Altenberger (primaria veche) si muzeul de Stiintele Naturii de pe strada Cetatii. Nu am fotografiat, taxa de 1200000 lei vechi pararandu-mi-se prea mare pentru o ora de fotografiat fara blitz. Am luat in schimb un DVD al muzeului. Ne-am plimbat mult prin centrul istoric al orasului, am urcat si coborat scari intre orasul vechi si cel nou, am vizitat catedrala evanghelica, pe cea catolica si mitropolia ortdoxa; am admirat turnurile si cladirile medievale pe care erau batute placute “ Casa din sec. XIII”, una langa alta, una langa alta, marturii istorice ale unui oras bogat, in care breslele organizate erau la mare prêt si in care pe langa bani au inflorit artele si cultura. Nu prea sunt incantata de culorile moderne: roz, bleu, vernil cu care au fost restaurate cladirile medievale. E adevarat ca intregul centru atrage atentia prin aceste culori dar nu stiu de ce pasii nostril se indreptau mereu spre stradutele pentru care n-au mai ajuns fondurile europene si unde cladirile gemeau de greutatea secolelor care au trecut. Oricum, Sibiul e un oras splendid. Si cum o fotografie face mai mult decat o mie de cuvinte ma apuc sa selectez cateva poze dar, atentie! cireasa de pe tort o reprezinta revelionul despre care am sa scriu intr-un review separat.

---

VIZUALIZĂRI: 3211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI