Calatorie din Bucuresti spre inima Ardealului

TIPĂREȘTE

La Multi Ani! Tuturor si multe vacante frumoase sa aveti in acest an!

Stiu, fara sa mi-o spuneti, ca locul unde v-ati nascut si ati copilarit fiecare dintre voi il purtati adanc in suflet. Chiar daca sunteti departe de parinti, de cei dragi si locuiti pe alte meleaguri, macar o data pe an, de sarbatori, tot incercati sa ajungeti acolo unde v-ati nascut, unde ati copilarit, unde va sunt (inca) parintii, pe acele meleaguri dragi.

Am citit asa impresii frumoase legate de orasul Targu- Mures, orasul natal al unora dintre voi, ati povestit cu atata placere de locurile dragi, sunt impresii atat de multe si bogate in informatii turistice, incat prin ochii vostri am fost pret de o clipa si eu acolo si am reusit prin ochii vostri sa cunosc acest frumos oras.

Recunosc ca despre Salaj nu se amintesc prea multe pe AFA, am mai scris si eu cate ceva, ultima data in august 2011 cand am vizitat 2 locuri interesante despre care v-am vorbit.

Cum de sarbatori am hotarat sa stam acasa, stiindu-se trista experienta cu revelionul petrecut la Bansko anul trecut, am stabilit ca intre Craciun si Revelion sa mergem totusi undeva, sa iesim din capitala.

Asadar inca de la sfarsitul lunii octombrie 2011 va solicitasem sa imi recomandati o pensiune in zona Moeciu. Am primit multe raspunsuri de la voi, motiv pentru care am inceput sa luam pensiunile la rand. Multe nu ne primeau intre sarbatori caci gazdele nu stiau cand pleaca cei cazati de Craciun, daca vor dori sa mai prelungeasca vacanta si nici cand sosesc cei cazati pentru revelion. Totusi pana la urma am gasit si am ales. Datorita colegului @santana care este cel mai ,,vinovat’’ am ales pensiunea ,,Hanul cu Noroc’’. Am rezervat o camera pentru 3 nopti, din 27 pana in 30 dec. 2011, am dat un avans, totul era bine, eram asteptati.

De atunci din octombrie timpul a trecut. A trecut si ziua de 25 decembrie, ziua sfanta de Craciun si marti trebuia sa ne cazam la Moeciu. Va spuneam la inceput despre dorul de locurile natale. Ei, bine, am luat brusc hotararea sa nu mai mergem la Moeciu ci sa mergem spre Ardeal, unde parintii nostrii –stiam, fara sa ne-o spuna - ne asteptau. Si ce frumos era sa fim impreuna cu ei de Anul Nou. Am sunat la Moeciu, nu pierdusem banii si ramasese stabilit ca oricand in aceasta primavara sa fim bineveniti acolo, doar sa sunam dinainte, sa se stie. Ce lucru frumos. Apoi am anuntat parintii simplu, doar atat i-am intrebat: ,,ne primiti cu colinda”? - nu va spun cu ce emotie au primit vestea. Doar ajungeam la ei in a treia zi de Craciun.

Asadar marti dimineata devreme, intr-o zi cetoasa de 27 decembrie 2011, am pornit spre inima Ardealului. De-abia asteptam sa fim acasa. Am mers asadar pe traseul:

Bucuresti-Pitesti (autostrada) -Ramnicu Valcea (am mers putin aici in centru) -Valea Oltului-Sibiu (pe centura orasului) -Sebes-Alba Iulia (pe centura orasului) -Aiud-Turda- (pe autostrada A3) -Gilau -Huedin-Ciucea-Vanatori-Cizer-Horoatu Crasnei-Crasna-Varsolt-Simleul Silvaniei (Salaj).

Am facut exact 8 ore pana la poarta mamei si va spun ca pana acolo sunt 590 km facuti pe acest traseu.

Poate unii dintre voi vreti, acum la inceput de an, sa faceti alaturi de mine o plimbare virtuala spre acele locuri din Ardeal, de aceea va invit cu mult drag si va arat fotografii pe care le-am facut de-a lungul calatoriei mele. Cu aceasta ocazie veti vedea si cum se prezinta drumurile din tara, cum arata autostrada A3 pe care unii dintre voi inca nu o cunosc si de asemenea veti vedea si fotografii din localitatile prin care am trecut. Si poate cu ocazia asta veti hotara macar la vara sa faceti si voi o plimbare acolo, sau macar pe acolo sa mergeti mai departe, spre alte destinatii.

Pot sa va spun ca drumul pana acolo a fost f. bun. Chiar daca dimineata devreme pe autostrada A1 spre Pitesti am prins o ceata destul de mare, totusi unde s-a putut am ocolit orasele si ne-am bucurat atat cat s-a putut de sosele noi, de trafic mai liber.

Mie personal mi-a placut f. mult ca am trecut prin mai multe zone in care am intalnit zapada, erau localitati acoperite complet de zapada, simteam ca au trecut altfel sarbatorile acolo, caci ce frumos este Craciunul cu zapada.

Am intrat pe Valea Oltului si afara era un soare puternic, parca era vara, asa puternic soare era. Doar temperatura de afara ne mai aducea aminte ca e totusi iarna. Apoi spectacolul naturii, dupa nici 30 minute ne-a oferit altceva, caci tot pe Valea Oltului dar spre Sibiu, am intalnit zapada. Prima zapada intalnita in drum in acea zi. Interesanta e natura, nu? Ce soare puternic am intalnit atunci si am putut admira muntii aceia, ce frumos se vedeau departe, ce multa zapada aveau! Era superb acel peisaj, cum am intrat din vara in iarna brusc.

Ne apropiam incet, incet de casa si parca nu mai conta trecerea timpului. Odata ajunsi pe autostrada A3 ne-am bucurat atat cat s-a putut de cei 50 km de autostrada. Peisajul aici in cateva locuri semana cu cel din Bulgaria, autostrada serpuia la vale si lasam in partea dreapta frumosul oras Cluj - Napoca. Apoi am ajuns la Gilau, localitate unde practic se si iese de pe autostrada A3 si am mers mai departe spre Huedin, pe drumul european E60 care leaga orasul Cluj -Napoca de Oradea.

Ajunsi in Ciucea am trecut pe langa Muzeul Octavian Goga, aflat chiar langa sosea, muzeu pe care-l vizitasem candva, copil fiind. Mi-a ramas intiparit in suflet acel portret de femeie pe care, din orice colt al camerei il priveam, se uita fix in ochii mei. Interesant, stiu ca acest lucru m-a fascinat atunci….

Apoi la iesire din Ciucea am intalnit iar zapada destul de mare, soseaua urca si cobora prin paduri albe pana am ajuns la Crasna. De aici nu a trecut mult timp si am zarit barajul de acumulare de la Varsolt, baraj care alimenteaza orasul meu natal cu apa si unde pescarii isi petrec timpul liber la pescuit.

Din Varsolt am luat-o spre stanga si am zarit imediat dealurile Magura Simleului, dealuri incarcate cu culturi de vita –de- vie, pomi fructiferi, dealuri care practic inconjoara orasul. Am zarit in dreapta livezile acelea care candva erau incarcate cu meri si le culegeam pana tarziu in toamna, caci plecam cu scoala in practica la cules vrand, nevrand.

Eram linistiti acum, eram acasa si parca oboseala drumului nu o mai simteam. Si de aici, in urmatoarea zi am mers mai departe, tocmai in Maramures, ,,unde se agata harta-n cui ‘’, dar despre traseu si despre oamenii dragi pe care i-am intalnit, despre traditii si obiceiuri am sa incerc sa va scriu, cu mult drag, pentru voi, in continuare.

---

VIZUALIZĂRI: 2561 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI