Mos Nicolae a venit la restaurant Champions-Marriott! Superveselie!

TIPĂREȘTE

Restaurant Champions din Marriott-petrecere pt copii de Sf Nicolae

N.B. Review fara prea mare valoare turistica; rog, insa,aveti rabdare si ingaduinta si cititi-l,totusi.Cine stie...

La initiativa unei prietene, iata-ne cateva mamici/cupluri cu copii intre 1 si 6 ani sa-l intampinam pe Mos Nicolae, pretext pt a ne distra si noi un pic, a manca ceva bun, a chiuli de la serviciu si …copiii de la gradi.

Situat la etajul 1 al hotelului Marriott. pt cei ce nu stiu, Champions este un restaurant mai special, evidentiindu-se prin decorul cu specific sportiv, si aici ma refer nu doar la peretii captusiti practic cu poze, afise mai vechi sau mai noi, tricouri, dar chiar si cu aparate-o barna de gimnastica, un cal cu manere, un mini ring de box cu corzi si tot ce trebuie, o canoe pe perete (sau o fi fost un caiac? ca nu ma pricep) si multe altele, masa de biliard fiind chiar o banalitate, mese ca-n cafenelele americane din filme si multe-multe-multe plasme puse peste tot astfel incat sa nu-ti scape golul din nici un unghi, cunoscut fiind ca Champions este un loc in care in zilele cu transmisii sportive importante nu gasesti loc nici in picioare (aviz microbistilor!).

Meniul-tot spre american as zice, burgeri, aripioare picante, diverse steak-uri si sandwich-uri cu cartofi prajiti, salate, peste, de baut tot ce vreti, deserturi bune, dar bombe calorice, nu intru in detalii, mai multe puteti afla pe www.championsrestaurant.ro.

Ceea ce voiam sa spun este ca acest restaurant are o bogata traditie in a organiza petrecri pt copii, de ziua lor, de Halloween, Mos Nicolae, Mos Craciun, dupa cum spuneam, la cea de Mos Nicolae am participat si noi, spre deliciul fetitei mele de aproape 6 ani. Noroc cu rezervarea facuta cu vreo 10 zile inainte, pt ca in ziua respectiva nu aveai nici o speranta de gasit un loc, lume ca la Maglavit, copii -de la sugari la preadolescenti (ce, ei n-au voie sa chiuleasca, chiar daca nu mai cred in diversi Mosi?), sincer nu ma asteptam la atata lume entuziasta.

Meniul pt copii a costat 70 de roni si consta in: 2 sandwich-uri (2 triunghiuri) cu pui, salata si ce-or mai fi pus acolo, o lipie tot cu asa ceva, 4 bucatele de muslitos (picioruse de crab) pane, pe care fiica-mea le-a devorat dupa ce i-am spus ca sunt bucatele de pui, o salatica mica cu ceva bucatele de bacon crocant-f buna, ca pe-asta am mancat-o eu-, o prajitura aparent f buna, spun aparent pt ca n-am mancat-o nici eu, nici fie-mea si o chestie gen crema de zahar ars cu gem de visine pe deasupra, care a avut aceeasi trista soarta de a nu fi mancata si, deci, apreciata. Bun si proaspat, sau ma rog, semi-preparate, dar macar nu ti le aduceau reci la masa. Bineinteles, cei 70 de roni includeau si distractia copiilor cu animatorii aferenti, cadourile aduse de Mos, deci nu doar platoul cu mancare. Noi, parintii, ce ne poftea inima, aia comandam. Dupa pofte, dupa buget (renumeratie mica, monser) sau…dupa silueta: - (

Tot fun-ul zilei a constat insa in echipa de printese, motanel, spiridusi, etc, care i-a incantat pe cei mici aproape 4 ore fara sa oboseasca si fara sa se repete, greu de crezut!...

Apare intai o printesa cu parul roz, care se apropie de masa noastra, copiii o inconjura entuziasmati, redau pe scurt un fragment de dialog al ei cu fiica-mea: ”Vai, ce par ai!... Ce frumos e! Da…de ce e roz? E par de-ala cu elastic? ” (ca nu stie cum se cheama peruca) “Nu…” zice zana/printesa. ”Ia sa vad! ” zice fiice-mea si o apuca de crestet tragandu-i peruca, sa se convinga ea. Dupa un scurt moment de stupoare si ras, isi asaza fata parul la loc, dupa care iar o ia asta mica: “tu te-ai pictat? ”-adevarul e ca era tare frumos fardata; zano-printesa, crezand probabil ca se refera la pictatul pe fata pe care il face ea copiilor, zice-nu. ”Ei, zice fetita, ca doar nu te-oi fi nascut asa…”

Noroc ca i-au venit intariri, ca altfel…Intaririle constau in alta zano-printesa si un motan, Wizoo (am uitat sa spun ca prima printesa se numea Wizoolina, iar “sora” ei-nu stiu), extrem de amuzanti si bine antrenati in jocul cu copiii. Cine crede ca poate face niste copii de diferite varste, personalitati si educatie sa se distreze incontinuu timp de cateva ore fara sa se plictiseasca-ei bine, sa incerce, dar mai bine sa ma creada pe cuvant, ca nu e simplu deloc. Si ei tare bine au facut-o! A venit la un moment dat si un scamator, care i-a delectat pe astia mici cu diverse trucuri, stateau prichindeii cu gura cascata, erau tare haiosi. Nu putea lipsi nici spiridusul-spion, in fel de agent 007 al Mosului Nicolae (ca sa citez tot din tanara generatie, ca mie nu mi-ar fi dat prin cap, eu as fi spus poate Big Brother, de la George Orwell), adica cel care stie tot ce fac copiii, care e cuminte, care nu, care mananca, care nu, chestii de-astea, de-ale spiridusilor. Bineinteles ca toti au incercat sa-i zambeasca frumos, sa fie cat mai convingatori in postura de copil-model.

Nu mai stiu sa spun cu ce fel de jocuri i-au delectat pe pitaci, dar si pe parintii lor, trenuletul, Macarena, Menaito, sa prindem baloane, suflat baloane de sapun, pictat pe fata, cert este ca nu stiu daca am vazut-o pe fie-mea stand 5 minute adunate la masa.

Pentru toate astea, bravo celor de la Champions pt organizare, bravo celor de la echipa de animatori pt tot ce au facut. Ei, dar stati ca n-am terminat…pana n-a venit Mosu’.

Mosu’ de departe cel mai asteptat personaj al zilei, apare flancat de fetele lui cu parul roz, care il ajutau sa duca sacul cu daruri, in uralele copiilor entuziasmati si deloc obositi (sau da, dar n-ar fi recunoscut asta nicicum).

Mosu’incepe, cum era si normal, cu cei mici-mici de tot, tare dragalasi, unii speriati, altii nu, dar toti extrem de gatiti de mamicile lor (unele si ele gatite ca pt revelion: -)). Cadoul consta pt fiecare copil in acelasi lucru, evident, si anume o turta dulce in forma de inimioara, si o cizmulita rosie de catifea inauntrul careia erau un glob pt pom, o ciocolata Kinder Country, o portocala, cateva nuci si parca si un ou Kinder. Cum Mosu’ statea de vorba cu fiecare copil, greu sa nu-ti pierzi rabdarea pana iti venea randul. Fetita mea ii facuse un desen acasa si se tot inghesuia sa i-l dea., el tot ii spunea sa astepte, tare frustrant pt ea, pt mine a fost un alt moment f frustrant, pe care il reprosez organizatorilor si pe care o sa-l povestesc chiar acum: dupa ce s-a terminat cu copiii f mici, se aude la un moment dat o voce- “Sa vina cei doi Alexandru! ’, ciudat, ca pana atunci nu fusese chemat pe nume nici un copil anume. Si apar cei doi Alexandri, unul de vreo 5-6, altul de vreo 9, care isi spun repede ce-au de spus si primesc, pe langa cadoul standard, si ditamai sacul plin cu jucarii sau ce-o fi fost acolo, de-au ramas masca nu numai ceilalti copii, dar si noi, parintii. Comentez eu cu voce tare, ca-mi sta in fire sa fiu mai carcotasa “Nu ar fi trebuit sa permita organizatorii asa ceva” si constat ca tocmai un domn de langa mine care tot poza de zor, era cu cei doi Alexandri si-mi zice semi-tafnos: ”Am intrebat la telefon daca putem aduce si de-acasa si au zis ca da”, la care eu ii zic “Nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa intreb asa ceva, e penibil, toti avem jucarii acasa! ”, ma rog, un moment jenant, copiii au inceput sa se intrebe ei cu ce au gresit de lor nu le-a adus Mosu’ decat asa putin, ca au fost si ei cuminti, etc etc, totul pt un moment de glorie efemer mai mult de-al parintilor…

Asta a fost de altfel si singurul moment stanjenitor, petrecerea a fost f. reusita, daca la anul mai sunt amatori, ma angajez sa ma ocup de rezervare si tot ce tine de asta pt colegii din AFA cu copii, bucuresteni sau nu: -)

Si pt ca tot incadram asta la rubrica de restaurante, sa va spun si ca eu am mancat o salata de …iarba cu iarba (adica salata, rucola, baby spinach si chestii de-astea verzi, cu ulei de masline si muguri de pin, tot iarba pana la urma), sotul meu o quesadilla delicioasa, am baut 2 sau 3 cola si cea mica o apa, cu tot cu meniul fetitei ne-a costat vreo 140 sau 150 cu totul. Nu e putin, dar nu ne-am dus acolo sa mancam, asta e cert…

Servirea: f buna de obicei, acum se cunostea ca era un pic de zapaceala, e adevarat ca fiecare cerea ce voia cand il taia capul, era multa lume, in fine, baietii s-au descurcat f bine in ciuda conditiilor de munca”extreme”, atenti la tot pasul sa nu se impiedice de cate un 4x4 (adica o mica vietate taratoare) cu tava cu tot sau sa nu fie impinsi de vreun poznas (alegau pe-acolo de ziceai ca mai aveau un pic si-i lua radarul).

Un mic moment un pic stanjenitor a fost cand au venit cu nota de plata, apareau mai multi copii decat meniurile aduse, dar repede s-a elucidat misterul, baietelul de 11 luni care nu avusese stare si plecase cu mamica lui dupa jumatate de ora a fost scutit de “amenda”, iar cativa copii cerusera altceva decat meniul, pe motiv ca nu le place ce-i pe platou, raspunsul celor de la restaurant a fost ca: meniul nu cuprindea doar mancarea, ci tot-animatorii, cadoul mosului, etc, iar cei care au mancat altceva…asta e. Adevarul e ca ei tot intrebau: sa va aducem meniurile? Sa va aducem meniurile? -ca sa fie calde, nu de alta. In fine, adevarul e ca aveau dreptate. Pana la urma, parintii au platit tot si si-au luat meniurile la pachet, toata lumea fericita, pupat piata independentei etc

Poze nu am facut decat cu telefonul, nu m-am gandit sa iau aparatul, o sa incerc sa urc cateva, evident de o calitate mai slaba.

Una peste alta, o zi pierduta la job, o minunata zi castigata in familie. Multumim, Champions! Venim si la anu’!

---

VIZUALIZĂRI: 3157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI