Nicosia – Orasul impartit

TIPĂREȘTE

Pentru a vizita Lefkosa (Nicosia) aflata la 45 km pe autostrada, am avut programata si inclusa in pretul sejurului in Cipru o excursie de jumatate de zi. (vezi „Cu seniorii in vacanta”).

Cand grupul a fost adunat, am pornit din fata Hotelului Lordos Beach - Larnakaspre autostrada, apoi am continuat pana la Lefkosa (Nicosia). Steagul turcesc pictat pe coasta muntelui, imens, cu culorile inversate pentru a fi mai bine vazut de la distanta, era o priveliste cunoscuta deoarece o mai vazusem cu o zi inainte cand - spre Troodos - am strabatut aceeasi portiune de drum.

Tot din autocar am vazut zidul orasului vechi si Poarta Famagusta. Impresionantele ziduri circulare ale Nicosiei (ce mi-au starnit uimirea la prima privire a hartii din cauza conturului lor perfect si a reprezentarii in forma de inima a portilor), au fost construite de venetieni cu 11 bastioane, puncte de observatie in caz de invazie. Zidurile care inconjurau orasul vechi s-au pastrat in mare parte intacte. Poarta Famagusta, candva cea mai importanta intrare in oras, s-a pastrat cel mai bine. Poarta Paphos este deteriorata, iar Poarta Girne este distrusa. Santul de aparare care inconjura fortificatia, a suferit in timp multe transformari, fiind inglobat in gradini, terase, parcari.

Prima oprire in Nicosia a fost la Monumentul Libertatii, o lucrare de arta foarte frumoasa si sugestiva in opinia mea. Grupul statuar are la nivelul superior Statuia Libertatii, iar la urmatorul nivel doi soldati care ridica portile unei simbolice inchisori. Prin deschidere - la nivelul de baza, plin cu busuioc inflorit - apar oamenii sloboziti apartinand celor mai diverse categorii sociale: femei, copii, batrani, preoti, muncitori. Cu ochii spre cer si inchinandu-se, ei multumesc pentru libertatea dobandita. In mod sugestiv, grilajul portii nu este ridicat in totalitate sugerandu-se prin acesta ca libertatea nu este inca deplina. Am fost impresionata de simbolistica acestui grup statuar caruia i-am dat ocol incercand sa-l fotografiez cat mai bine, dar pozitia soarelui la acea ora nu m-a avantajat.

Pietonal, am mers la Palatul Arhiepiscopal, cladire frumoasa si nu prea inalta, care inca pastreaza urme ale gloantelor de la atentatul asupra presedintelui Makarios. In prezent, in locul unei statui comemorative gigant (mutata in 2008 aproape de mormant, la Manastirea Kykkos), se afla o statuie de marmura alba, reprezentandu-l pe Makarios in marime naturala.

Catedrala Sf. Ioan, aflata in imediata vecinatate, construita in timpul stapanirii otomane (aprox. anul 1600), nu are turle, ci doar o clopotnita. Foarte frumos pictata pe peretii interiori si pe tavan, biserica are un altar mai mic decat alte biserici vizitate, dar foarte pretios, aurit, sculptat si pictat cu mult talent.

Pana aproape de Piata Eleftherias - piata centrala a capitalei cipriote – am mers cu autocarul. In aceasta zona moderna a Nicosiei ni s-au acordat doua ore pentru plimbare pe "Laiki Yeitonia", pentru shopping sau pentru o vizita la Muzeul Leventis care prezinta intreaga istorie a orasului. Paradoxal, pentru vizita la muzeu nu a fost niciun amator. Grupul de turisti seniori a preferat o gustare, shopping si panorama orasului vazuta de pe terasa unui magazin cu 11 etaje unde s-a urcat cu liftul (1 euro).

Strada Ledras, pietonala, intesata de magazine si terase, duce la "Linia Verde", la unul din punctele de trecere in partea turcesca a insulei.

Am avut de ales intre o vizita - de una singura - la Muzeul Leventis sau o incursiune - tot de una singura - in zona de nord. Am ales a doua varianta nu pentru ca prima nu m-ar fi interesat ci pentru ca timpul alocat nu-mi permitea abordarea amandurora.

Asadar, m-am interesat cum se face trecerea si daca se poate fotografia, apoi am plecat sa explorez putin din Republica Turca a Ciprului de Nord. La ora 11.30 completam un formular cu datele personale (nume, prenume, serie pasaport si nationalitate), iar dupa ce s-a aplicat stampila de GIRIS, mi s-a facut semn ca pot trece. Formularul trebuia pastrat si predat la inapoiere. Asta era tot!

Trecand de Poarta Lokmaci, punctul de control turcesc, ma aflam deci, pentru doua ore, in Turcia.

Strada Mustafa pe care inaintam, tot pietonala, o continuare a celei de dinainte de punctul de control, este marginita de magazine cu tarabe in fata intrarii, cu bijuterii, imbracaminte, posete… un adevarat bazar. Privind in dreapta si in stanga, remarcand stilul turcesc impregnat pretutindeni, am avansat pana la Büyük Hamam - baia turceasca. Langa "Antalya Pansiyon", pentru ca zona cam pustie si neingrijita nu-mi inspira incredere, m-am inapoiat la intersectia cu indicatorul care facea trimitere la Büyük Khan. Trecand prin poarta care permite accesul dincolo de zidul masiv, am fost uluita descoperind curtea interioara a unei cladiri imense, patrata, care are pe toate laturile - pe doua nivele - terase largi cu arcade. In prezent Marele Han este un centru comercial traditional, cu mici pravalii, cu tarabe si terase.

Pe drumul de intoarcere, urmand straduta pietonala Arasta, am ajuns la Bandabulya - piata municipala acoperita. De partea cealalta a strazii se afla Bedestan - fosta Biserica ortodoxa Sf. Nicolae cu amestecul ei de stiluri arhitectonice functie de dominatiile prin care a trecut si Moscheea Selimiye - fosta Catedrala Sf. Sofia - lacas ortodox transformat de turci in moschee. Portalurile si contraforturile gotice ale acestei constructii dainuie langa minarete intr-o alaturare parca nefireasca.

Desigur, timpul scurt nu mi-a permis vizitarea acestor obiective. Cat despre piata acoperita - Bandabulya - aceasta n-a prezentat niciun interes pentru mine.

Singura cheltuiala facuta pe taramul turcesc din Cipru a fost un suc de portocale cu gheata servit la o terasa (2,5 euro).

La punctul de control, la intoarcere, am descoperit harti si pliante cu obiective turistice importante din Republica Turca a Ciprului de Nord oferite gratuit turistilor gratie Oficiului de Turism al Ciprului de Nord. Analizandu-le, am remarcat cat de multe are de oferit turistului si aceasta parte a insulei si am regretat ca programul nostru nu cuprindea nimic din toate acestea.

La ghiseul gheretei turcesti cu sisteme de securitate si multe PC-uri, am primit stampila CIKIS si mi s-a facut semn sa trec. Formularul de viza nu mi-a fost retinut, spre amuzamentul omologului cipriot caruia l-am prezentat crezand ca acolo trebuie sa-l predau. Cand am intrebat daca trebuie sa ma intorc sa-l las turcilor, razand, mi-a facut semn sa ma las pagubasa. Asadar, am adus acasa bucatica de hartie cu numele meu si cele doua stampile, marturia vizitei mele de doua ore in Turcia.

La punctul de control aflat de fapt la intersecta a doua strazi, una dintre ele blocata cu panouri, nu este permis fotografiatul, dar nu am putut sa nu remarc uratenia cladirilor aflate in grija nimanui, acoperite cu panza sfasiata de vant si decolorata de soare, mascata pe alocuri de panouri publicitare. In atentia cine stie cui, sunt expuse ca intr-un muzeu, imagini cu fortele militare ONU in operatiuni de restabilire a ordinii.

---

VIZUALIZĂRI: 4420 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI