'Wild Excursion' in Bucegi

TIPĂREȘTE

Pe 13 decembrie avem o aniversare in familie pe care o sarbatorim de ani buni la Predeal impreuna cu verii sotului. Verii astia sunt niste ardeleni atat de comici ca trebuie sa ma uit la camera de ras o sapatamana inainte de a ma intalni cu ei sa fac antrenament la obraji.

In decembrie 2009 ne-am adunat pentru 4 zile sa sarbatorim evenimentul. Pentru ca ei fac rar muntele le-am pregatit cateva trasee ca sa vada frumusetile patriei dar si sa-i obosesc putin sa le mai taca gura ca tot ma dureau obrajii de atata ras.

Prima zi urcam la Piatra Mare. Frumos, zapada ca-n povesti, brazi cu crengile pana la pamant, un vin fiert la cabana Piatra Mare, glume si bancuri cat cuprinde.

A doua zi ii plimb pana la Susai. Parca eram niste copii, bataie cu zapada, facem un om de zapada de la care nu-i lipseste nasul din morcovul pe care l-a adus special unul dintre ei, ii lasa si o caciula pe cap sa nu-i fie frig noaptea si multe glume pe aceasta tema.

De la Susai luam traseul prin padure pana la Clabucet Plecare, urcam cu greu ultima panta si dupa ce le prezint orizonturile: Bucegii, Postavarul, Piatra Mare si Valea Prahovei o luam spre Predeal. Ar fi vrut ei cu telescaunul dar de trasee eu ma ocupam asa ca o luam incet pe jos, pe sub telescaun, sa vada si ei ce inseamna febra musculara ca nici eu nu mai puteam de obraji de doua zile.

Baietii astia sunt tari ca piatra, nu-i sperie nimic.

Pentru a treia zi am pregatit o tura in care am zis eu sa-i las muti macar de uimire daca altfel nu-i pot face sa taca.

Am plecat de dimineata cu masinile in Busteni sa urcam cu telecabina pe platoul Bucegilor. Imi propusesem sa le arat Valea Jepilor, varful Craiman (2384m) cum domina Valea Prahovei, Crucea de pe Caraiman ridicata in cinstea Eroilor Neamului in anul 1927 din ordinul Reginei Maria, pe platou monumentele naturii “Babele “ si “Sfinxul” ca apoi pe un traseu de 1,5-2h sa coboram pe Valea Ialomitei pentru a le arata Manastirea Pestera si Pestera Ialomitei. Intoarcerea cu telecabina Pestera-Babele-Busteni.

Nu mai urcasem pe platoul Bucegilor cu telecabina de cativa ani. In sus se vedea ceata. Telecabina porneste cu noi si ne trezim undeva in nori, totul era alb in jurul nostru si habar nu aveam pe unde suntem. Va dati seama ca efectul a fost exact invers decat am vrut eu, aveau motive in plus pentru glume.

Ajungem la Babele si parca eram in alta lume. Doar nori de ceata sub noi. Nici urma de Abruptul Prahovean al Bucegilor sau de poteca spre Crucea Caraimanului. In fine, pe platoul Bucegilor la 2200m altitudine se vedea cat de cat asa ca reusesc sa-i fac sa se minuneze aratandu-le cum a lucrat natura in piatra monumentele de aici. A urmat sedinta foto cu Sfinxul si Babele.

De aici pornim pe traseul marcat cruce albastra spre Pestera, avand de coborat o diferenta de nivel de 600m.

Prima parte a traseului necesita traversarea unui fir de apa care acum era patinoar si l-am traversat mai mult pe fund decat in picioare. Traseul ne conduce pe Piciorul Babelor unde traversam o zona bolovanoasa apoi incepem sa coboram de-alungul Piciorului Babelor printr-o portiune cu jnepeni care ne scoate intr-un platou de unde vedem telecabina Pestera si Hotel Pestera. De aici admiram muntii Cocora, Doamnele si Batrana si tot aici intalnim traseul ce vine dispre varful Omu la Pestera-Padina.

Inainte de a cobori spre Pestera Ialomitei am trecut pe la telecabina sa vedem la ce ora este ultima urcare spre Babele si mare ne-a fost surpriza sa aflam ca telecabina Babele-Pestera circula iarna doar de sarbatori.

Am trecut atunci pe la Hotel Pestera sa intrebam ce variante avem sa plecam de aici. Stiam ca sunt microbuze care transporta turisti la acest hotel din Sinaia. Chiar am primit imediat un numar de telefon al unui domn care facea curse Busteni-Pestera, am convenit o ora la care sa vina sa ne ia de la Cabana Padina si ne-am vazut de programul nostru. Ma gandeam ca tot raul este spre bine ca acum le pot arata mai mult decat planificasem.

Dupa ce ai fost incantat de atatea frumuseti naturale gasesti in inima muntelui un loc unde sa-ti hranesti si sufletul. Pe valea Ialomitei, in muntele Batrana, la 1560m altitudine se afla Manastirea Pestera Ialomitei ctitorita de voievodul Taraii Romanesti Mihnea cel Rau. O rugaciune spusa aici in liniste te face sa simti ca ai avut o zi plina.

Am vizitat apoi Pestera Ialomita a carei intrare este la cativa metri de biserica. Acest monument al naturii a luat nastere prin saparea in calcar a apelor Raului Pesterii, rau ce astazi este deviat prin subteran. Pestera este iluminta si de la prima grota – Mihnea Voda si pana la Altar avem de vizitat 400m. Grote mai mari sau mici despartite de culoare stramte, coboram La Lacuri, urcam scara de lemn pana la grota cea mai mare - Ursilor, mergem pe un culoar lung - Galeria Apelor si ajungem la Altar. In pestera se intra individual, nu exista ghid. La intrare este un panou cu descrierea pesterii dar grotele au inscriptii asa ca stii de fiecare data unde te afli.

Urmatorul popas il facem la cabana Padina situata tot pe valea Ialomitei intr-o poiana frumoasa, Padina Strungii, chiar sub muntii Coltii Strungii. La cabana Padina nu am reusit sa ma cazez niciodata in schimb am mancat acolo de cate ori am ajuns in zona. Au mancare buna si ieftina.

La ora stabilita apare si masina care trebuia sa ne transporte la Busteni unde ne lasasem masinile. Nu era alta decat un Aro pe care il vazusem de multe ori prin statiuni sau pe drumul spre Pestera sau Babele ducand turisti in excursii. Un Aro acoperit cu o prelata verde pe care scrie “Wild Excursion” dotat cu doua banci si frig cat cuprinde.

Am pornit pe valea Ialomitei trecand prin Cheile Coteanu si Cheile Tatarului care se termina exact la coada lacului Bolboci apoi serpuim pe conturul lacului pana la Cabana Bolboci. Le-am prezentat totul in fuga ca soferul gonea cu noi de parca eram la curse. Ajunsi la cabana Bolboci unde ne-a dat o pauza de 20 minute sa-si resolve ceva treburi pe acolo si noi ne-am bucurat ca am putut admira barajul si lacul Bolboci in liniste ca altfel ar fi zburat si acestea prin fata noastra.

Pornind din nou la drum lasam in dreapta Cheile Zanoaga Mica, trecem pe langa complexul Zanoaga, in dreapta se inalta de aceasta data peretii Cheilor Zanoaga Mare, urmeaza apoi o bifurcatie de drumuri: spre Moroieni iesind in soseaua Sinaia-Targoviste sau prin saua Dichiu direct Sinaia (30km).

Cand am vazut ca a luat-o pe Dichiu eu si sotul meu ne-am facut fete, fete. Avusesem noi o experienta cu un cumnat care ne-a alergat vara pe Dichiu si am tras o sperietura cand ne-a bagat de cateva ori pe marginea prapastiei ca atunci cand am ajuns la Bolboci i-am zis ca noi ramanem cateva zile acolo, numai sa plece sa ne lase…teferi.

Acum era zapada si gheata si domnul asta alerga ca si vara. I-am batut in cabina, a oprit si a venit sa vada ce vrem. L-am rugat sa nu mai alerge asa ca ne baga in prapastie si noi avem ceva de sarbatorit. Domnul ne asigura ca face asta des, ca cunoaste bine drumul si daca vrem sa mergem doi dintre noi in fata sa vedem ca nu merge asa cum pare. Nu a vrut niciunul sa mearga in fata.

Peisajul era foarte frumos dar ce pacat ca totul zbura, drum, brazi, munti, doar urmele masinii le vedeam si uneori erau chiar pe marginea prapastiei, bine ca le vedeam pe urma ca daca vedeam cum se indreapta spre marginea prapastiei cred ca muream de frica.

Acum amutise toata gasca, chiar mi-as fi dorit o gluma de-a lor dar si ei, soferi fiind, erau ingrijorati. L-am oprit de cateva ori pe sofer, aceeasi placa - totul e sub control, va merge mai incet, dar cand se urca la volan parca era pe pilot automat, stia doar sa alerge iar si iar. Si asa am reusit noi “performanta” sa facem drumul Dichiului in goana si vara si iarna.

Va spun ca am tras o spaima toti de credeam ca nu mai avem scapare si i-am multumit Domnului ca am scapat teferi.

Bucegii sunt frumosi in orice anotimp si sunt atatea de vazut dar nu as recomanda “Wild Excursion” decat celor dornici de senzatii tari sau celor care stau bine cu pipota ca altfel...

De atunci iarna preferam glumele pe poteci batatorite la poalele muntilor decat senzatii tari prin Bucegi, nu de alta dar daca mai afla matusa ca vreau sa-i omor ficiorii prin munti imi pune interdictie in Ardeal.

Pentru cine vrea sa vada drumul Dichiu iarna clic aici youtube

Carari frumoase tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 1976 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI