In Istanbul se maninca bine oriunde!

Draga Chloe si noua ne place foarte mult mancarea turceasca. Am ramas cu gandul la o ciorba (corba) pe care am mancat-o in orasul Bodrum seamana oarecum cu ciorba noastra de burta dar era facuta din oaie. Avea fiert un cap de oaie in oala, era alba (desi ei nu au smantana) si foarte groasa (consistenta). Foarte buna dar nu mai stiu cum se numeste.

Mancare turceasca foarte bine gatita am mancat si pe o terasa in statiunea Ortakent - manti sau peste la gratar cu tot felul de legume coapte.

Vis-a-vis de ce ai scris mai sus, te rog sa imi spui si mie ce inseamna "lahmacun", sau ce fel de mancare este ca nu am auzit de ea.

@droniucm

Lahmacun-ul este ceva apropiat de clasica pizza.

Mai exact, pe post de blat este un soi de lipie, iar deasupra este carne tocata fie de vita, fie de oaie, fie amestec, cu condimente si patrunjel; iar daca mai pui linga si un pahar de ayran, zau ca dai cu caciula dupa caini...

Inca un amanunt important: in nici un restaurant din Istanbul nu se fumeaza!!!

Se pare ca s-au aliniat si ei la impunerile UE, iar expresia "fumezi ca turcul" nu-si mai are rostul

Noroc ca erau totusi aprox 10 grade afara, iar majoritatea teraselor exterioare erau dotate cu incalzitoare!

@Chloe:

M-am intors pe data de 18/noi/ din Istanbul, dupa o mini mini vacanta de 4/zile si... da... nu se fumeaza in nici un restaurant! Asa cum spui si tu am fost nevoita ori sa maninc in incinta si ulterior sa ies pe terasa pt o tigara, ori sa luam masa direct pe terasa! Insa din cele 4 zile petrecute la Istanbul n-am avut parte de vreme buna, a plouat incontinuu!

Desi verificasem pe net, mi-am zis ca 'or mai da si ei gres!

Da de unde! Ploaie si iar ploaie!

Surpriza cea mare a fost insa la hotel, unde la mic-dejun eram nevoita sa -mi savurez cafeaua... afara! S-au aliniat f bine... Nu se fumeaza in incinte!! Asta e...

Pentru cei ce doresc sa comande "lahmacun" - se pronunta 'lah-ma-GIUN'. In locurile specializate in asa ceva, poti hotari ce anume sa se puna pe pita. Este ca un fel de clatita prajita pe test (asa e original, nu stiu cum o fac restaurantele din Istanbul.

In Istanbul exista terasa "Green Corner", chiar in capul strazii Sogukcesme (cea din spatele Sfintei Sofia, care pleaca din fata Portii de la Topkapi spre Inalta Poarta, pe stinga. E sub un copac urias si de pe ea poti privi atit spre Sf. Sofia (spre sud, la "deal") cit si la circulatia de pe Alemdar Cadesi (care uneste Sultanahmet de Gulhane). Se sta in "stil turcesc", pe platforme din lemn acoperite cu covoare otomane (descult, desigur), rezemat in cot (sau "turceste", cu picioarele incrucisate sub tine) pe perne. Servesc si alte bauturi turcesti, meniu turcesc si, desigur, narghilele. Pentru cei ce vor sa stea la masa, au si mese acoperite (bune in caz de ploaie).

Un produs asemanator lahmacunului este "gozleme" [goez-LE-me]: aceasi clatita urcata, dar impaturita sau rulata, ca o lipie.

Din aceasi categorie este "pide", care seamana chiar mai mult cu pizza italiana (mai putin ingredientele si condimentele) sau lipia romaneasca. Se face in cuptor (cu lemn, ideal), placinta ungindu-se cu unt. La restaurantele specializate in pide (pideci) poti comanda ce se pune pe blat: peynirli (brinza), yumurtali (oua scob), etli (carne (de miel) tocata) - dar sunt excelente si cu vegetale sau goale. Pot inlocui piinea la kebab.

Cei care nu tin neaparat sa aiba bautura (alcoolica) la masa, e de departe mai bine sa ia masa la micile bufete/locante din afara traseelor turistice. Acolo veti gasi cele mai gustoase mincaruri otomane, Uitati-va dupa Pidaci, Kofteci, Kebapci, Lokantasi, Bufe sau Hazir yemek ("fast food"). In locurile numite kuru yemiş gasiti deserturi, mai ales fructe uscate, alune, nuci, baclavale, sarailii... Cele din Mirs Bazaar sunt mai scumpe.

Un alt loc interesant pt un lunch ieftin si gustor este terasa din Bazarul Cavalerilor, in spatele Moscheii Albastre, cum mergi spre Muzeul Mozaicului. Intre doua vizite la muzee, se poate lua o masa excelenta. Au sectia de "kebapci" (gratare) si sectia de placinte (borek de tot felul, pide). Toate sunt foarte proaspete, facute pe loc. Au si narghilele (desigur), iar spre seara, pe o mica platforma, se roteste cind si cind un dervis.

Dintre kebapuri, dupa parerea mea, cele mai putin bune sunt chiar vestita shaorma (doner): -) La turci ii spune Iskender (sau Bursa) kebap. Cu mult mai bune sunt sis-kebapurile din miel. Daca vreti pui, spuneti "tavuk". Rar, au si vitel (dana) sau vita (sigir - se pronunta si-ir), mai scumpe insa. Preferatele mele sunt Adana Kebap (un fel de chiftea plata pe bat, foarte condimentata), maruntaie (de miel), izgara (mixed-grill din miel). In mod normal se servesc cu un sos (de rosii) si apoi iaurt, deasupra. Cum zic englezii: sunt "adictive": -)

Sanvisurile cu peste de sub pod (Galata), care costa 5TL un tir (karides), au un mare pacat: tirii au OASE! Buni la gust, dar scuipi mai tot timpul... Cautati sa ajungeti acolo la apusul soarelui: cea mai fantastica panorama a Cornului de Aur, spre Suleymaniye, atunci o aveti. Marita sa stati acolo (pe partea spre Cornul de Aur, nu spre Bosfor) chiar si o ora, cu un ceai sau o bere in fata...

Totusi, dintre toate mincarurile turcesti incercate de mine, nimic nu se compara cu fava (pilaki), mincare de fasole (fara carne), servita pe la locante. (De obicei, mincarea de la locante este facuta chiar de familia de patroni: ea gateste, el vinde...). Mai este "vinete umplute" (imam bayildik sau/si karniyarik)

Turcii nu au, intr-adevar, smintina. Au in schimb iaurtul "turcesc" - care este (deseori) mai gros si mai gras decit smintina romaneasca! Deseori, lingurita sta "in picioare" in pahar... De asemenea, mai au kaymak, care este chiar caimac adunat de pe suprafata laptelui la fierbere. Este chiar mai gras decit untul (mie mi se pare putin gretos...). In ciorbele albe se pune iaurt. Bune sunt supa de linte, de peste (balik) si de burta (iskembe). Sunt unele bucatarese pe la locante obscure care fac ciorbe mai ceva ca la "mama acasa"!