ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.11.2011
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Ramnicu Valcea
ÎNSCRIS: 05.08.11
STATUS: PREMIUM
DATE SEJUR
OCT-2011
DURATA: 1 zile
familie cu copii
2 AD. + 2 COPII -- v: 2 ani, 4 ani

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat
DISTRACŢ. / RELAXARE:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 15 MIN

Am biciclit (pe alocuri :)) catre Manastirea Stanisoara, poveste 2 in 1

Ilustrație video-muzicală
James Last - Colaj ~~ Party mix
TIPĂREȘTE

Week-end-ul trecut, incarcandu-mi bateriile (inspirationale) in unele din putinele zile insorite din sfarsitul acesta de toamna, care toamna mai are zile doar de numarat pe degetele de la doua maini, si cum sunt datoare de multa vreme... ma astern la scris pentru a va povesti cum se mai merge cu bicicleta in zilele noastre :)

Excursia s-a savarsit intr-o zi mai pe la inceputul toamnei dar mult mai putin insorita decat week-end-ul acesta, oricum noi ne-am bucurat ca nu ne-a plouat, chiar daca ne-au mai inghetat nasurile si mai ales labutele unora mai micuti care... nu impingeau de bicle pe drum in sus, nici nu catadicseau prea mult sa merga pe picioruse, ci se bucurau sa admire peisajul din... scaunele de bicicleta.

Am pornit de la casuta noastra pe la orele 8, cu mult mai putine bagaje decat in excursia la Iezer (vezi impresii), unde am si dormit o noapte. Acum nu ne mai tineau balamalele sa campam peste noapte, toamna fiind inaintata si cam frigut.

Bagaje au fost totusi cat de cat, am luat ruxacul standard cu haine, alimente si maruntisuri necesare supravietuirii, doua izoprene si sacii de dormit pentru copii, constienti fiind ca minorii vor presta cate un nani in timpul expeditiei si ca e bine sa avem conditii.

Iarba fiind umeda (umiditate crescuta pana dupa orele pranzului, noros toata ziua si cam 10-12 grade maxima) nu ne-a picat nici noua rau sa avem niste izoprene sanatoase pe care sa ne odihnim oasele. Domnisorul chiar a si prestat un nani (inceput in scaunel si incheiat pe izoprene) de vreo ora, domnisoara l-a sarit si a fost vioaie toata ziua, chiar vesela n-as putea spune, pentru ca vremea morocanoasa ma tot facea si pe mine sa carcotesc intrebandu-ma de ce nu am ramas cuminte sub plapuma, sa somnolesc pana la pranz.

Dar starea de bine a venit pe parcurs, ne-am impus-o si am intrat in ritm.

Recunosc ca am plecat de acasa constienta fiind ca va fi destul de greu urcusul dar pe ideea "hai s-o facem ca vine frigul si sigur nu ne mai urnim de acasa in combinatia asta".

Ne ramasese restanta destinatia aceasta, sau mai bine spus varianta aceasta, caci la Stanisoara mai fusesem in primavara, dupa Paste, in combinatie de: 3 masculi feroci (ca erau necesari la carat, cu schimbul, copii in carca :)), eu, care am fost ca o floare, cred ca aveam doar aparatul foto de gat :) si tot mi s-a parut putin obositor, si evident cei doi strumfi care au fost purtati in carca pe rand, in nenumarate combinatii, de: tati, tataie si unchiu' (cei doi din urma veniti in vizita de Paste, la VL, la "relaxare", nestiind ce le-a copt sotul :)).

Eu stiam de planul sotului de a ajunge de la Turnu pana la Stanisoara (a facut si informarea/proviziile necesare pt tot traseul) dar nu am crezut ca-l vom si duce la capat, ba chiar am incercat sa-l domolesc.

Am inceput cu vizitarea Manastirii Turnu si am zis ca urcam prin padure jumatate de ora, cat ne place, sa iesim putin din "circuitul turistic". Era soare si frumos, padurea proaspata si aerisita, abia ce aparusera frunzele acelea de un verde crud, care imi plac enorm, dupa iarna ce despoaie toata vegetatia.

Mai o soparlita, mirosul era cum trebuia, drumeti cat sa fie suportabil, culegem pietricele colorate, opincile mele gen adidas de vara, incep sa ma traga de maneca, cum ca-s cam subtirele-n talpa pentru pietrisul de pe carari, dar nu le bag in seama, na, trebuie sa incurajez incursiunile in natura ale sotului butonel/muntoman (ca sa ne mai duca si alta data :)).

Tata si fratele meu nu ar fi zis ca nu mai pot/vor nici picati cu ceara, deci ne-am tinut de poteca pana am concluzionat ca e prea tarziu sa ne mai intoarcem, daca tot am pornit sa o ducem pan'la capat (desi banuiam ca si drumul de intoarcere va fi cam tot atat minus... juma de ora sa zicem, si niste genunchi mai scartaitori).

Urcusul a fost cam de 3 ore, pas lejer spre foarte lejer, nu e doborator (mai ales daca nu ai mogaldete de 10-12 kile in carca) si opriri pentru diverse nevoi, din 10 in 10 minute, este foarte placut traseul, si usor de urmat sau greu de ratacit daca e sa spunem asa.

Vizitarea Manastirii a fost secundara in expeditia noastra, scopul principal a fost acela de a demonstra ca "putem" :) si, evident, sa ne bucuram ca suntem impreuna.

Dupa "turul oficial" (sub jumatate de ora), am decis, ca loc de campare, poiana mare de langa Manastire (da, aveam si cort&stuff, pai va puneti cu master of organisation&planification? :) "sa fie! " a zis el).

Am pus si cort (iglu mic) sa doarma copii de pranz, dupa ce i-am hranit bine, din traista evident. Ei n-au avut chef de nani, in schimb au alergat si calarit, la propriu, un magarus foarte bland care se infrupta si el pe acolo din iarba proaspat primavaratica.

Ne-am mai plimbat dreapta-stanga putin si, la vreo doua ore de la sosire, am hotarat ca-i momentul sa o luam catinel la vale. Domnisorul a inceput sa motaie in carca la tataie, motiv pentru care a fost transferat intr-o improvizatie de port-bebe, mesterita din patura pe care o aveam la noi, situatie care a ingreunat unpic sarcina sotului de a-l purta dar... el fusese capul "rautatilor" asa ca si-a asumat-o cu zambetul pe buze. Inca vreo doua ore si ceva pana jos, in curtea Manastirii Turnu, unde aveam parcata masina.

Pe la orele 18 am ajuns inapoi acasa, unde ne-am bucurat maxim de o ciorba calda si acra de miel si ne-am zis ca e bine ca ne simtim atat de intens diverse bucati de corp, inseamna ca ele exista :) Trei zile mai tarziu inca mai simteam, mai mult decat mi-as fi dorit, fie vorba intre noi, dar ne-am antrenat strasnic peste vara :)

Asa... revenind in "zilele noastre", mai corect spus la sfarsit de octombrie, si mai exact, sambata 22, am prins o "fereastra" intre doua week-end-uri cu aniversari. O tot tinem din tort in tort din doua-in-doua week-end-uri de pe la sfarsitul lui septembrie pana la Sf Ion, in ianuarie, an de an, e greu tare :))

Zi mohorata, greu ne urnim catre gara, bagajele erau facute de cu' seara, ramanea sa ne hotaram dimineata, in functie de precipitatii daca o facem sau nu.

Trenul era programat la 8:58, noi ajungem inainte de 8:30, ca de... aveam biciclete inaripate, iar consorul e din fire mai planificat ca o agentie de profil, "sa fie marja de eroare" zice el.

Deci ajungem cu mai bine de jumatate de ora inainte de decolare, cu doi copii care greu stau locului si 5 minute, iar perspectiva vizitarii garii municipale nu ma imbia nici pe mine. Mica, prafuita, ingrijita la limita suportabilului dar nici un sentiment de interes mai mult decat sa nu pice pe tine. M-au impresionat budele, fata de ce ma asteptam, erau chiar ok, pe sistemul "cobori in pivnita", dar chiar curate, se afla in lateral fata de cladirea principala.

Ne mai invartim, timpul trece greu, eu mai fac poze la "casa stricata" :) asa ii zice domnisoara, este cladirea Vamii, constructie mai... suie (ca sa nu-i spun in vre-un fel gresit, ca sunt tufa la arhitectura).

Este si un parc/loc de joaca in apropiere, mare si foarte dotat, nu ne-am orientat la timp sa fi dat o tura pana acolo, dar ar fi insemnat sa traversam bicicletele incarcate cu bagaje+copiii, peste sinele de tren, care... nu ca ar fi fost aglomerate :) doar ca ne-ar fi fost noua cam greu si aveam la ce sa ne exersam muschii in cursul zilei ce urma.

In final asteptarea ne-a fost rasplatita :) a venit o minune de "personal", stralucitor si sclipind a curatenie (NOT!), a poposit fix 12 minute, acesta fusese si motivul pentru care ne deplasasem pana in gara "centrala" si nu in halta din nord care ne-ar fi fost mai aproape de casa, si ca sa ne luam bilete evident :)

Cele 12 minute au fost aproape insuficiente pentru transbordarea copiilor (eu) si a celor doua biciclete cu bagaje (sotul), trenul nebineviond sa opreasca la sina de langa peron ci urmatoarea, deci a trebui sa traversam o bucata de sina.

Am reusit sa cocot copiii in tren, cu ajutor, caci scara aceea criminala, cu prima treapta la 70cm de sol, nu e prielnica pt astfel de sporturi, nu stiu cum se descurca batranii, persoanele mai corpolente sau alte categorii nu tocmai... sportive. Am cazat copiii in primul compartiment disponibil, apoi m-am intors la ultima usa a ultimul vagon (ales strategic) sa-l ajut pe sot sa cocoate si bicicletele in tren (am mai facut-o de cateva ori, de fiecare data e la fel de complicat). Apoi eu m-am dus sa vad de copii, sotul a mai mesterit la biciclete, sa le aseze, sa le lege (ca de, tot "transport in comun" se cheama, cred ca soferii fac cursuri specializate de condus "saci de cartofi").

Biletet au fost nesemnificative, ceva de genul 13 lei pentru 2 adulti, dus-intors (plus cate 5 lei/drum pt bicilete ca, de, trebuia sa "ne simtim" si noi, daca am impovarat atat de greu calitatea calatoriei umblaretilor cu CeFeRe-u').

Pana la finalul calatoriei, sotul a stat mai mult pe langa biciclete, ca trebuia sa raspunda/ajute pe toti cei care boscorodeau pe bicicletele noastre, ca "incurca accesu' dom'le" de parca ar fi fost singura usa disponibila din tren.

Peisajul a fost deosebit de frumos, in ciuda vremii inchise, Oltul se combina aproape magic cu dealurile din jur, chiar mi s-a parut ca avea un farmec aprte tocmai pentru ca era foarte innorat, genul de atmosfera in care poti imagina orice varianta de poveste.

Copiii au fost deosebit de cuminti, experienta era noua si au stat cu nasurile lipite de geamul (super-jegos al) compartimentului. S-a vazut foarte frumos toata bucata aferenta de Vale a Oltului (calea ferata merge preponderent pe malul raului, pe bucata aceasta), "insula" cu Schitul Ostrov era parca invaluita in misterele raului, Calimanestii, fiind pe malul celalat, aratau incredibil de bine, arhitectura este deosebit de frumoasa, mai ales daca o vezi de la departare, sa nu realizezi cat e de coscovita pe alocuri :)

5 statii (sau 30 de minute) mai tarziu am purces la activitatea de a descaleca bicicletele din tren, ceva mai anevoioasa pentru ca timpul de stationare in halta de la Pausa este de doar 2 minute. Am coborat aici deoarece era foarte aproape de drumul care urca spre Manastirea Stanisoara, halta care este la cateva sute de metri de drumul de acces catre Manastirea Turnu, este la 3 km de aici, dar acolo nu am fi gasit drum de mers cu bicicletele pe el, sa ne duca pana sus la Stanisoara.

Am rasuflat usurati dupa ce a plecat trenul cel galagios (si oamenii chioras uitatori) de langa noi.

Hotelul cel mare (10 etaje) si rosu (nou vopsit) din Caciulata se vedea in zare. Din halta de la Pausa, este un drum care coboara direct in statiune. Dupa acel complex hotelier (nu se vede din Pausa) este Manastirea Cozia, punct de mare vanzoleala turistica. Sunt autocare chiar si din jumatate in jumatate de ora, in statia din apropierea ei.

Noi am strabatut toamna trecuta traseul acesta: dus cu trenul, intors cu autocarul. Am mers, nu la Manastire, ci sa facem baie in apele termale si sulfuroase din interiorul hotelului central, cel rosu acum, (exista si piscine exterioare, care din pacate se inchid la ora 18 vara), piscine "de tratament" sunt presarate prin toata zona.

Din halta Pausa, iesirea in strada principala (Soseaua de centura/DN7/E81 sau cum vreti sa-i spuneti) se facea urcand niste trepte (sau urme vagi de trepte, cam 3-4m diferenta de nivel). Sotul a prestat iar voios la carat de biciclete, eu am tinut strans de copii pana ce i-am cocotat pe biciclete si i-am legat foarte strans si acolo. Soseaua de centura este deosebit de circulata de vehicole mari si foarte mari, care iti baga mult praf in ochi cand trec pe langa tine (nu ca ar putea face ceva in acest sens), din fericire iesirea din drumul principal era la cateva sute de metri.

Am cotit-o la stanga, pe drum forestier, spre Pausa, un indicator ne spune ca sunt 6 km pana la Manastire.

In imediata apropiere se afla Hostel Pausa si Tabara Arutela (antts.ro/bazadate/vilcea.htm) (ca si Castrul Roman Arutela (ro.wikipedia.org/wiki/Cas ... l_roman_Arutela) care este destul de aproape). Pe noi nu ne intereseaza acestea, incepem sa urcam voiniceste, primele sute de metri sunt ok, pedalam cu spor, lasam repede in urma satul cu ai sai caini galagiosi.

Este liniste, din pacate pasarele nu sunt, probabil zgibulite si fara chef de a glasui, am prins momentul pentru a-i explica domnisoarei cum e cu migratul in tarile calde (si ca sa o tin de vorba pentru a uita cat o "doooor picioareleeee" :)). Imi punea diverse intrebari de stateam cate doua minute sa ma gandesc la raspuns :) Mi-a spus ca si noi am migrat in Creta (vezi impresii) destul de corecta observatia, as spune eu :))

Am trecut pe langa o poiana frumoasa cu "mobilier nature" :) Un copac ne anunta ca este loc pentru fumat dar ne si ruga sa stingem tigara iainte de a pleca, nu a fost cazul, noi nu prestam. Era prea devreme sa ne oprim, ne-am fi pierdut din elan, asa ca am continuat.

Ne-am oprit o ora mai tarziu (pe la 11), intr-o poiana asemanatoare, am crontanit ceva mix de alune-fructe confiate si lapte cald din termos :)

Cu forte proaspete si cantand "haihoo haihoo suntem pitici misto... " am mai inaintat jumatate de ora si cel de-al doilea popas a venit in regim de urgenta, deoarece domnisorul ne-a adormit in scaunel (era cam ora lui de nani si el e foarte tipicar, nu s-a dezis). Am dezasamblat bagajul de pe bicicleta mea, am intins izoprenele in afara drumului, l-am descocotat de pe bicicleta si l-am intins peste dansele, a oftat prelung si s-a adancit in somn, ne-am intins si noi (si am oftat la fel de prelung :)). Ne-am acoperit cu sacii lor mici de dormit, a reusit sa se incalzeasca si domnisoara la labute, noi eram cam incinsi de la drum dar ei nu prea, oricat de imbracati ar fi fost, totusi au stat cam tepeni in scaunele, am vrut sa-i menajam, urcusul nu era chiar domol, mai ales pentru picioarele lor mici, si stiam cam ce ne asteapta in continuare.

Domnisoara nu a vrut sa doarma, motiv pentru care l-am lasat pe sot de paza la Bubu mic, eu mi-am luat bicicleta la subrat si domnisoara de o aripa si am purces la deal in continuare. Am fost foarte mandra de ea, ca a reusit sa mearga pe picioare aproape jumatate de ora, bine... mai cu o poveste sau oprit la cules de frunze/pietricele/gargarite. Ne-a ajuns si sotul din urma, cu domnisorul destul de fresh, tocmai o cocotasem pe dumneaei, pe portbagajul bicicletei mele, sa se mai odihneasca si ca premiu ca a mers atat fara sa comenteze. Sotul a ras de noi ca "asa ne laudam", l-am asigurat ca abia ce o urcasem, chiar nu as fi putut impinge la bicicleta, cu ea calare, portiunile in urcare (panta 10-12%) erau din ce in ce mai dese si mai lungi, de la un punc am inceput sa-i lasam sa mearga mai mult pe picioare caci era greu de impins bicicleta cu 40 de kile pe ea.

Dupa ora 13 am inceput sa vedem si luminita de la capatul tunelului, chiar la propriu :) in sensul ca, pana atunci, tot drumul fusese cam intunecos, coroanele fagilor ne dadeau un sentiment destul de straniu. Daca ar fi fost vara si soare, am fi apreciat foarte mult umbra lor, acum ne-am fi bucurat de cateva raze de soare si ceva mai multe luminisuri.

Dintr-o data valea s-a "deschis", nu mai erau copaci pe marginea drumului decat pe o parte, spre deal, valea si dealurile inconjuratoare se vedeau foarte clar. Culorile toamnei imbracasera foarte frumos padurea ce impodobea coamele, inca pasnice, din jur. Mergeam si ne tot minunam de culori, daca ar fi fost soare s-ar fi vazut mai clar si in poze, iubitorii de natura, cu siguranta stiu ce vreau sa spun. Panta se mai domolise si ea, in 20 de minute am ajuns chiar in varf, de unde am admirat complexul monahal, deasupra lui strajuiau "Foarfecele" si alte varfuri pe care eu ameteam direct cum le priveam, nici gand de a ma cocota pe acolo vre-odata.

Am inceput sa coboram catre Manastire, de la un punct, drumul forestier s-a transformat intr-o frumoasa alee de ciment, cu un mozaic din pietre mari si frumoase incorporate.

Ne-am parcat bicicletele langa poarta Manastirii, langa peretele pe care au diverse harti si indicatoare, ne-am amuzat de faptul ca indicatorul de aici, spre halta Pausa, numara vreo 7 km, pe cand cel de jos, unde cotisem noi din "drumul mare", numarase doar 6.

Am constat ca facusem 4 ore, din gara pana sus, desi ei spuneau ca ar fi una jumate, maxim doua (hm! poate la coborare sau in urcare dar cu roti motorizate), noi am fost multumiti de timpul scos, in conditiile date.

Am intrat in curtea bisericii, frumos tare, liniste si totul ingrijit, mi-a placut in mod deosebit biserica, pe dinafara, nu era vopsita alb si pictata, ca majoritatea celor din orase, ci cu placaj din piatra, simplu si durabil. Pe dinauntru frumoasa, intunecoasa, picturi valoroase si aparent recent reconditionate. Aflam ca a fost sfintita cu hramul "Sfanta Treime" si ctitorita de catre regele Carol I, finalizata in 1908.

Un parinte, induiosat de fetele noastre si de contextul in care ajunsesem acolo, noi ne simtim intotdeauna foarte mandri de realizarile noastre bicicliste, se pare ca unora le inspiram cam... mila :)), ne-a dat o farfurie cu o portie sanatoasa de coliva (o reteta foarte reusita :) poate chiar cea mai buna pe care am mancat-o, si copiii au apreciat mult.

Dupa vizitare am simtit nevoia sa sedem pe undeva, nu am vrut sa incurcam treburile prin complex, asa ca ne-am retras in poiana pe care o stiam din primavara, magarusul nu mai era acolo, spre dezamagiurea domnisoarei care retinuse episodul :)

Sotul intreaba "facem foc? ", mie mi s-au aprins licariri in priviri :) desi consider nenecesar gestul, in majoritatea situatiilor, de data aceasta era exact ce ne trebuia. Odata descalecati de pe biciclete, corpul meu a inceput sa simta si el frigul, eram imbracati mai sumar decat copiii, si foarte adecvat pentru efortul pe care il facusem pana acum, dar daca stai pe loc/te blimbi pe langa biserici, corpul nu mai produce prea mult si incepe sa te ia cu turturi. O caciula m-ar fi ajutat, nu-mi luasem de acasa si a trebuit sa refuz oferta sotului pentru ca rasesem de el, cand am plecat de acasa, ca si-a pus caciula :) daca ne-ar fi prins ploaia ar fi fost cam trist, macar o sapca trebuie, sa nu ploua de-a dreptul... in cap.

Am intins tabara la o margine de poiana (erau mai multe vetre in zona) si am inceput sa adunam lemne, am gasit din belsug, dupa ce a inceput sa licureasca focul mai vanjos, ne-am mai relaxat si noi, desi Bubu mic tot vroia sa bage si el in foc, motiv care ne cam impacienta putin.

Am inceput sa scoatem d'ale gurii de prin desaga, cu foc si mancare si ultimele masuri de lapte cald, viata a devenit brusc mult mai roz. Chiar m-am incumetat sa iau copiii in explorare si sa-l lasam pe tati sa se odihneasca putin, el a tras, in mod evident, cel mai tare.

Pe la 16 am inceput sa strangem tabara, la 18:30 aveam tren inapoi spre Ramnic, biletele mi s-au parut foarte interesante ca aveau deschisa optiunea de intoarcere, se puteau folosi oricand in urmatoarele 30 de zile.

La 17 am pornit la vale, o vale ceva mai abrupta decat imi place mie, si cu pietris, care ma face sa ma tin strans de ghidon si sa merg cu o viteza medie de... 3km/h :) ma rog... lipsa de experienta, presupun ca profesionistii nu simt nevoia sa descalece si sa o ia perpedes de teama sa nu pice in cap, cand dau de o panta de 12%. Nu am facut-o nici eu prea des pentru ca nu puteam estima timpul total necesar pentru a ajunge jos (la urcare noi estimasem maxim 3 ore si am facut 4,25% e o eroare destul de mare) asa ca nu mi-am permis sa pierd timpul cu prostii.

Cabana Valea Marului se afla pe la mijlocul distantei, pare prietenoasa, proprietarul ne-a intrebat politicos de sanatate si la dus si la intors.

Dupa vibromasaj sanatos la... toate partile componente :) si durere atroce in incheieturile de la maini, bonus: senzatie de jar fierbinte in muschii biceps sau triceps brahial (p'acolo pe undeva), am ajuns la indicatorul cu "6km".

Orele 18, coborarea mersese foarte bine, aveam de asteptat, din nou, vreo 40 de minute trenul.

Frigul m-a "luat" din nou, am avut impresia ca trenul a ajuns cu o miime de secunda cam tarziu, mai aveam putin si ma transformam in sloi :) Greseala de incepator, dupa efortul de la coborare, cu toti muschii incinsi, m-am asezat pe bancuta si acolo am intepenit. Copii au fost mai inteligenti, s-au distrat, s-au miscat continuu, am mai calarit cate un bat, s-au intretinut cu cativa pescari ce fusesera "in misiune" si asteptau si ei trenul spre Ramnic.

In tren era cald si bine, am si gasit un compartiment ceva mai rasarit, cu "fotolii", fusese de clasa I probabil, in tinerete. Ne-am chinuit sa intretinem copiii, sa nu adoarma dand cu nasul de caldura, ne-ar fi fost foarte greu sa-i gestionam adormiti.

Nu am inteles de ce drumul de intoarcere a durat 50 de minute, pe cand cel de dus fusese doar 30 (acelasi numar de statii si acelasi timp de stationare in ele).

La 19:20 a fost debarcarea, pe la 20 am ajuns acasa, supa calda nu a fost nicicand mai buna :)

Apoi ne-am prabusit!

As mai face-o inca odata? hm... da, dar sa ne ajute mai mult (si fizic si psihic) conditiile meteo. Probabil o sa mai dureze, deja sunt grei ambii copii pe bicicleta sotului si pana face domnisoara muschi sa bicicleasca singura trasee din astea, cred ca-l exersam la picior mai intai.

Si mai sunt atatea alte locuri frumoase de vazut prin imprejurimi :)


[fb]
---
Trimis de AndreeaG in 21.11.11 09:23:48
Validat / Publicat: 21.11.11 10:46:04
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în RÂMNICU VÂLCEA. A mai fost în/la: Mare-munte
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)

VIZUALIZĂRI: 3961 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AndreeaG); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 AmFostAcolo :) ma bucur ca pot spune asta, si nu doar ca "am incercat", gandul la povestea ce o voi scrie m-a ajutat mult.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 19099 PMA (din 21 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

9 ecouri scrise, până acum

santana* [21.11.11 11:35:14] »

Andreea, în ce punct de distribuţie ai găsit cauciucuri de iarnă pentru bicicletă. Sau e cu şenile?

vladex [21.11.11 11:38:25] »

Andreea, în ce punct de distribuţie ai găsit cauciucuri de iarnă pentru bicicletă. Sau e cu şenile?

@Santana, ca de obicei esti ironic,stii ca "punctele" alea sunt greu de gasit.Mie mi-a placut mult review-ul.

Felicitari Andreea pentru perseverenta

dorgo [21.11.11 13:10:37] »

Ai povestit frumos excursia tomnateca a familiei tale, pacat ca nu ai si cateva imagini de pe valea Oltului, caci e stiut ca oriunde, in luna octombrie toti pomii ruginesc, isi schimba vreo 4-5 toalete din frunze colorate, apoi se imbraca incet-incet in hainele reci si maronii ale iernii, haine tesute din crengi acoperite cu un voal lung si ţurţuriu de gheaţă...

Mie anotimpul rece nu prea-mi place, dar acum sunt CONSUL pe site, am puteri depline, asa ca voi da un dictat ca sa trecem din Noiembrie, direct in luna Iunie, iar de saptamana viitoare, imi voi face cerere de concediu pentru vacanta de vara...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
AndreeaG [21.11.11 13:53:09] »

@santana

Sugubat esti domnule!

Legea spune ca daca drumurile sunt curatate de zapada, nu sunt necesare cauciucuri de iarna. Acum … vom vedea daca minunata pista de biciclete, nou inaugurata in munitipiu, poate fi pastrata curata (de zapada) peste iarna, ca de masini sigur este curatata (sau cel putin sapcaliosii cu girofar se straduie maxim), trebuie tinut cont ca este ilegal sa mergi cu bicla pe carosabil/trotuar, daca ai pista!

@vladex

Multumesc pentru aprecieri, ma bucur sa te "cunosc" (reformularea ecoului imi place mai mult

Am gasit un singur punct si functioneaza satisfacator

@dorgo

Vin si pozele imediat, dar nu sunt extraordinare, cat despre "voalul turturiu de gheata" … brrrr, ne cam punem bicicletele in cui si-l savuram de la adapostul unui vehicol cu climatizare (era in plan o escapada la zapada pt we trecut dar se pare ca inca este inca departe de noi zapada, mai rabdam putin).

Multumesc ca mi-ai amintit de functiile de site, anunt, cu mandrie in glas (si plecaciuni voua, votantilor) ca am devenit si eu de "platina" cu ocazia acestui review

Chiar daca functia nu mi-e atat de inalta ca cea a domniei voastre, sper sa-mi permiteti sa ma alatur minunatei idei cu dictatul, eu sunt ceva mai indulgenta, putem sari doar in martie (ca doar nu o sa ratam schimbarea la fata a minunatei naturi, tocmai in varinata de primavara) dar sa avem voie sa impodobim brad din noiembrie

neimportant [21.11.11 19:40:34] »

Traseu dificil, in conditiile de adaptare la "mersul piticilor"...

Curaj ati avut, sa plecati cu puradeii dupa voi, mai ales ca zona e bantuita de salbaticiuni. Ti-o spune Stan Patitu'... Ierbivorele cornute din familia Cervidae, sunt destul de indraznete, mai ales tapii ai batrani... Mistretii sunt de-a dreptul obraznici, coborand sa se adape, mai ales in verile secetoase, direct din Olt. Am intalnit in peregrinarile mele prin aceasta salbatica zona, urme de Mos Martin, plecat de-acasa, probabil in delegatie. Stupii de miere ai fratilor calugari, amplasati prin poenitele Masivului Cozia, ii atrag ca un magnet. Prezenta vulpilor este atat de obisnuita pe malul Oltului, incepand de la Pausa pana la Gura Lotrului, incat Calul de Foc (trenul) le prinde intre copitele de otel si le lasa late pe vecie, intre sinele de cale ferata. Am profitat de ocazie si am valorificat blana uneia dintre ele (stufoasa si imbracata de iarna), obtinand 25 de euro de la un amator occidental ce haladuia pe Valea Oltului.

Oricum, meritati felicitati, aia micii premiati.

Un traseu spre M. Stanisoara, la fel de frumos, ba chiar mai "salbatec", este cel care porneste din curtea M. Turnu. Acesta este recomandat adultilor, copiii trebuind carati in carca datorita pantei foarte inclinate.

Timp frumos sa fie, ca oi scrie si eu despre minunatele astea de locuri, pe care le-am batut, amar de vreme, incepand de la Arutela si pana la varsarea Lotrului in Olt.

Cu stima,

Z.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
AndreeaG [21.11.11 20:08:44] »

@colegu' zapacitu

tu vrei sa ma sperii sa nu mai iesim din casa pan'la vara ?

Asta cu animalele cred ca a fost ultima mea grija, n-am nici o amintire despre detalii din astea

Daca iti povestesc unde ne-am pus cortul, pe Transfagarasan cred ca nu mai treci "pe la mine"  niciodata

Urme de mistreti am mai vazut si eu la livada, de la Muzeul Satului in sus, dar prin peregrinarile noastre … in afara de caini, nu cred ca am avut vre-odata grija vre-unui alt animal, poate am fost inconstienti, nu stiu, nici nu am intalniri memorabile ca sa spun ca "m-am invatat minte"

Despre traseul ce porneste din curtea Manastirii Turnu am scris la inceput, s-a petrecut in primavara (cu tataie si unchiu'), asta era ideea cu 2 in 1, doua expeditii pe trasee diferite, aceeasi destinatie.

Trebuie sa recitesc sa vad pe unde am gresit, daca nici tu, care esti din zona, nu ai inteles traseul din primavara … atunci trebuie sa-mi revizuiesc serios modul de a descrie

Mi-ar placea sa citesc si de la tine, eu inca sunt incepatoare prin zona asta, dar e bine sa stiu ca am de la cine cere sfaturi

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
balasa violeta [27.11.11 15:29:29] »

Frumos! Intre baietii mei, diferenta de varsta este de un an, multe drumetii am facut cu ei de pitici, as putea povesti pana...

Cred ca este cea mai frumoasa perioada a vietii. Nu pierdeti o clipa din copilaria lor! O sa va para rau ca nu ati facut castele, roboti din lego si curse de masini, nu ati jucat "monopol"... Isi aduc aminte si ma intreaba: stii mama cand tu ai luat-o pe sosea iar noi cu tata nu ne-am abatut de la traseu? mai stii...

Felicitari wb. pentru frumosul colaj!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
AndreeaG [27.11.11 15:45:54] »

@balasa violeta

Pai trebuie neaparat sa povestesti

Este parte din motivul pentru care am inceput sa scriu, sa tinem minte, parca trec mult prea repede.

Ai mei inca sunt tare mici pt plimbari, dar ii antrenam, am eu copii care au urcat pe picioarele proprii in saua Caprei la Balea ? am si asta nici macar n-am povestit-o, dar unele le mai sar, mai bine ma uit la ei cum cresc, sunt alegeri dificile in viata )

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
webmaster [30.07.13 22:05:00] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Locuri de reculegere în Rm. Vâlcea și împrejurimi" (nou-creată, între timp, pe sait)

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
AndreeaG, balasa violeta, dorgo, neimportant, santana*, vladex
Alte impresii din această RUBRICĂLocuri de reculegere în Rm. Vâlcea și împrejurimi:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.060719966888428 sec
    ecranul dvs: 1 x 1