Opereta Rebecca - it's a must!!!

TIPĂREȘTE

Dragii mei,

Am sa va scriu despre cea mai frumoas experienta a vietii mele de pina acum.

Totul a inceput prin luna ianuarie cind, pe un site de socializare, am fost "racolata" de catre un domn roman stabilit de zeci de ani pe alte tarimuri de peste ocean. Dupa citeva dialoguri, am ajuns si la discutia despre muzica. I-am dat citeva clipuri cu romantele mele preferate, cu melodiile mele mai "ciudate" pe care le ascult frecvent (Maria Buza- tu ma stii). Am bagat aceasta muzica la categoria ciudatenii, deoarece marea majoritate a "trinerilor" de virsta mea prefera guristii cu lanturi la git. Nu dau aici nume si nici nu exprim vreun anume gen muzical. Eu sint mai romantioasa de felul meu, sint un om simplu din popor (si deseori din topor).

Sa revin la subiectul acestui review. Domnul acela mi-a promis ca atunci cind va reveni in tara ma va invita la un spectacol de opereta (pentru ca opera i se parea mai greoaie pentru o neinitiata in domeniu).

Iata ca vine vara si primesc invitatia. Numai ca in acel weekend deja imi planificasem sa plec la Roma. M-am scuzat si el a spus ca revine cu alta invitatie, alta data. Dupa citeva saptamini iar ma suna si ma intreaba daca pot merge in weekendul urmator la Opereta. Ma scuz din nou deoarece altceva important ma retinea in a accepta invitatia -revederea de 20 de ani cu colegii de la liceu. Dupa alte saptamini iar telefon, iar invitatie, cu precizarea ca e ultimul spectacol din acea stagiune. Atunci m-am hotarit sa accept invitatia, insa nu prea m-a interesat ce anume se joaca, unde are loc spectacolul, etc... Am ajuns in Bucuresti pe la amiaza, ne-am dus sa luam bilete apoi ne-am plimbat putin prin centru dupa care o ploaie torentiala ne-a izolat pe o terasa unde am servit ceva de mincare. El tot incerca sa imi spuna cit e de frumos Bucurestiul, sa imi spuna cite ceva despre istoria acestui Mic Paris. Capul meu nu era deschis pentru asimilarea acestor informatii. ceva din trecut m-a facut sa nu imi placa acest oras si nu stiu ce anume ma va putea face sa imi schimb aceasta impresie.

Seara, la ora 18.30 ne-am prezentat in fata teatrului, intr-o tinuta adecvata momentului.

Intram in sala, ne ocupam locurile (vreau sa spun ca biletele cumparate in ultima zi, erau dintre cele 6 ramase libere si abia am gasit 2 locuri alaturate. O domnisoara angajata a teatrului ne da o foaie pe care era trecuta distributia spectacolului din acea seara. Ma uit pe lista si sprincenele mele se arcuiesc in momentul in care vad scris Bianca Ionescu. Ei, uite ca am recunoscut si eu pe cineva. Imi rotesc ochii curiosi prin sala si o recunosc pe Ozana Balabancea, la citeva locuri distanta de mine. Incep sa ma simt importanta si sa imi ordonez crierului "sa imi placa" ceea ce voi vedea. Se sting luminile, o voce foooarte calda se aude in difuzoare, rugindu-ne sa ne inchidem telefoanele mobile pe durata spectacolului pentru a nu deranja cu vreun zgomot evolutia acestuia. Ma execut si dau telefonul pe silentios. Ni se mai spune ca este interzisa filmarea sau fotografierea in timpul spectacolului.

Incepe spectacolul. Timp de 3 ore am fost pur si simplu captivata de o muzica exceptionala ce a intrat prin mine ca o microunda si mi-a facut praf orice alte simtaminte. Am aplaudat de mi s-au basicat palmele.

Totul a fost minunat: baletul care a fost fascinant, sunetul care a fost ridicat la cel mai inalt rang, decorurile care te faceau sa te simti in mijlocul povestirii... si cintaretii- cuvintele mele sint prea sarace pentru a descrie prestatia acestora. De la servitori pina la contele si fata saraca, de la menajera pina la nebunul din debarcader, toti si-au jucat rolurile fascinant!!!

A trecut vara, am cautat pe youtube secvente din acest spectacol, insa nu am gasit decit din alte tari. Am revazut de zeci de ori acele fragmente, sau am ascultat doar muzica. Am intrat in discutie pe un blog, cu un domn pe care nu il cunosc, dar care a spus ca vazind Rebecca, a simtit primul "orgasm intelectual". I-am dat dreptate. Mai scria asa "Până acum am făcut doar recomandări. Acum iți spun direct: dacă pe parcursul vieții nu apuci să vezi un spectacol ca acesta, atunci chiar dacă ai casă, chiar dacă ai copii, chiar dacă ai sădit un pom tot ai trăit degeaba. " De acord cu el.

Dupa citeva luni m-a anuntat ca pe 1 si pe 2 octombrie va rula din nou Rebecca. Din nefericire (sau fericire), aveam bilete de vacanta cumparate, . M-a anuntat ca urmatorul va fi in 10 noiembrie asa ca n-am precupetit nici un efort pentru a vedea acest spectacol din nou.

Am crezut, ca toanta, ca 10 noiembrie pica in weekend, insa era joia... Timp de 2 saptamini am intrebat in stinga si in dreapta daca si-ar dori cineva sa mearga cu mine la acest spectacol. Unii au raspuns mai timid ca nu, altii au bufnit in ris pur si simplu... Ba unul (nu dau nume) chiar mi-a recomandat sa merg sa caut pe la scoala de surzi.

In dimineata de joi inca nu aveam partener de spectacol asa ca mi-a venit o idee sa il sun pe fiul mei si sa ii propun o sedinta de shopping la un mall in Bucuresti. Problema era ca serviciul meu se termina undeva la 16.30 si trebuia sa plec direct. Sun la gara sa fac rezervare la un microbuz. Mi se spune ca plecarea e la 16.05. Drumul spre Bucuresti trecea pe linga locul meu de munca, asa ca am plecat mai devreme cu 15 minute. Sun din nou la rezervari si acesta imi spune ca mi-a pastrat un loc, insa eu zic ca vreau 2. Ei, na, de unde 2? Ca doar unul mai era liber, ca de ce n-am zis de prima data de 2 persoane? Ne-am dus la ocazie, cam ger afara, multi navetisti. Ne strecuram si noi printre ei. Opreste o dubita de Bucuresti. Soferul ma privea zimbitor, spunindu-mi ca mai are doar 1 scaun, ca pe celalalt l-a scos cind a spalat masina. Dau sa inchid usa, sa renunt ,insa ma gindesc ca mai bine ne inghesuim amindoi pe locul ala decit sa intirzii la Opereta. Am ajuns cu 15 minute inaitne de inceprea spectacolului. Bineinteles ca al meu copil nu a vrut sa mearga la shopping ci a ales Opereta. Cea mai mare satisfactie a fost ca dupa ce a cazut cortina l-am auzit spunind "suuuper!!! ". Am am aplaudat mai bine de 10 minute desi timpul ramas intre terminarea spectacolului si trenul din Gara de Nord era doar de 30 de minute. Dupa un slalom printre trecatori si goana la metrou, am ajuns cu bine si la timp pentru a prinde trenul. Nu a contat ca am ajuns acasa dupa ora 1 noaptea...

Au fost multe momente pe care am stiut cu siguranta ca le-am ratat la prima vizionare a spectacolului. Cred ca l-as mai revedea de citeva ori fara sa simt ca ma satur. Ah, am uitat sa va spun ca printre spectatorii de joi, am zarit-o si pe Maria Buza. Era singura si parea obosita. As fi vrut sa ma apropii si sa o felicit pentru melodiile cu care imi incinta auzul dar n-am vrut sa deranjez.

In concluzie, ma simt foarte bine si am fost foarte incintata de prestatia tuturor celor care au participat la realizarea acestui MEGA -spectacol. Pentru doritori si pentru curiosi, directorul teatrului a spus ca acesta va mai rula si in saptaminile urmatoare si ne-a multumit ca am umplut sala. Distributia era schimbata fata de primul spectacol (Bianca Ionescu a fost inlocuita cu Anca Turcasiu, la fel si Adriana Vlad cu Alexandra Craescu pe care cred ca o stiu de la Scoala Vedetelor sau ceva de genul).

Abia astept sa vad cind e programata Rebecca.

Numai bine!

P.S. Ieri l-am intrebat pe fiul meu,care e in ultimul an la liceu,daca a discutat cu vreun coleg despre spectacol.Mi-a spus ca era suparat ca toti au ris de el, ca ei nu accepta sa discute despre altceva decit fotbal si calculatoare si ca ..."mama, ei nici macar nu stiau ce e acela un musical". Dragi parinti, ocupati timpul liber al copiilor si cu alte activitati. O sa ramineti surprinsi ca vor fi deschisi la astfel de evenimente.

---

VIZUALIZĂRI: 3353 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI