Parcul de distractii Warner - locul unde, vrei nu vrei, redevii copil!

TIPĂREȘTE

AmFostAcolo in mai 2009 si in iunie 2010. Si pe punctul de a merge din nou la inceputul lunii trecute, insa nu am mai ajuns in cele din urma. Am nimerit-o bine, pentru ca in weekendul in care planuisem escapada, a fost frig si vant. Iar parcul, cu multe atractii acvatice, e mai potrivit de vizitat pe timp bun.

In afara de targurile la care mergeam cand eram mica, pe vremea cand a ma da in “comedii” nu ma speria, ci dimpotriva, mai ajunsesem in 3 parcuri. In vara lui ’98 intr-unul din Anglia (nu sunt sigura daca e vorba de Blackpool; mergeam de la Cardiff spre Manchester, oricum; poate ne-am abatut un pic). Acolo a fost singura data cand m-am urcat intr-un montaigne russe si am jurat ca n-o mai fac, va dati seama ce experienta traumatizanta a fost pentru mine… In aceeasi vara am ajuns cateva ore si la Prater, insa doar ne-am plimbat, ca nu aveam bani de altceva :) Si in 2006 in Terra Mítica, Benidorm, despre care poate va voi povesti altadata.

V-ati dat seama, cred, ca nu sunt mare amatoare de senzatii tari. Insa Warnerul e relativ aproape, nu-l vizitasem niciodata, si… aveam si un baietel maricel deja, dornic de vizite de genul asta. Asa ca am ales o sambata frumoasa de mijloc de mai si am fost in fata portii parcului la fix ora 11h, pentru a profita de ziua-ntreaga.

Despre pretul biletelor va puteti informa pe net. 30 si ceva de euro de adult si 25-27 de copil, nu mai retin exact. Oricum, noi am mers prima data cu o oferta de la Coca-Cola (adunasem cateva etichete si luam un 2x1 parca), iar a doua oara cu alta de 3x2. Daca aveti in gand sa vizitati parcul, interesati-va din timp, caci biletele sunt mereu mai ieftine pe internet si intotdeauna veti gasi oferte, multe din ele cu a doua zi gratis, daca va plac mult parcurile de distractii. Parcarea, daca mergeti cu masina, costa 8€ pentru ziua intreaga.

Chiar si eu, convinsa fiind ca n-o sa ma “dau” in nimic, am fost incantata cand am intrat in parc. Decorurile te duceau in anii 20, iar personajele de desene animate, prezente toate, te “teletransportau” cu usurinta inapoi in copilarie.

Parcul este conceput ca un orasel, in stil american, cu case de pe vremea aia, presupun, si unde se afla numeroasele magazine de suveniruri si restaurantele, si cu masini, tot de epoca, parcate la tot pasul… Si chiar si muzica potrivita, care se aude pe strazi si in tot parcul. Totul se traduce intr-o atmosfera minunata. Eu am fost incantata, mai ales prima data, cand “descopeream” lucruri pe care, intr-o buna zi, sper sa le gasesc si la noi.

Indragitele personaje de desene animate au, fiecare, “casuta” lui, cu multe detalii, pe care o poti vizita in voie, si unde, contra cost, ti se pot face poze cu acestea. Cam scumpute pozele, ma rog, ca in orice loc de genul asta. Cu propriul tau aparat nu ti se da voie :)

Cat despre atractii… sunt pentru toate gusturile!! In primul an, ca de fiecare data cand ma ia asa, un impuls in fata necunoscutului, m-am declarat curajoasa si m-am urcat si eu in cateva. Data urmatoare m-am domolit. Oricum, m-am distrat enorm intr-o atractie acvatica cu barci rotunde care “fug” pe un circuit cu multe curbe si hopuri si unde iti cade apa in cap si pe corp din toate partile. Prima data am fost atat de destepti incat nu am avut cu noi pelerine de apa. In parc totul este foarte scump, si cum era cald si bine, nu le-am cumparat acolo. Ne-am facut fleasca, insa am ras de ne durea burta… Deci a meritat. A doua oara am invatat lectia. Si am avut si un noroc chior: nu era lume acolo, asa ca ne-au lasat sa ne invartim de cateva ori bune, pana ne-am saturat.

Fiindca tot suntem la atractii de apa, mai este o cascada care se numeste “Río Bravo”. De asta imi aduc bine aminte pentru ca, desi n-am poftit sa urc, ca mi se facea rau numai cand vedeam de la ce inaltime “cade” barca, am in casa doua poze facute de cei din parc, de-alea in care iesi urland/razand/murind de frica… Bineinteles, cei doi “macho ibérico” din casa au fost cei care au facut onoare bravurii spaniolilor, hehe (ce pompos mi-a iesit, nu? :)). Chestia interesanta este ca, desi ultima cadere se facea de la 20 si ceva de metri, nu li se puneau centuri si niciun fel de masura de siguranta. Plus ca baietelul meu a avut voie sa intre si pe vremea aia avea doar 5 ani si ceva. Ca in toate parcurile de acest gen, se ia in calcul inaltimea. Probabil este totul calculat si chiar nu ai cum sa cazi! Am avut emotii asteptandu-i, oricum.

Am mai urcat intr-o barca - luata mai mult pe sus de catre ceilalti - care chipurile cadea de la ceva mai putini metri. Crasa eroare!! Urcusul ala lent imi inmoaie picioarele si cand ma vad sus, strig in gura mare ca vreau sa cobor. Evident, nu fac altceva decat sa starnesc rasul celor din jur. De coborat am coborat, dar intr-o cadere de-aia de-ti urca stomacul in gat.

Tot de apa mai este o atractie, pe partea cealalta a parcului, in care barcile se plimba pe un circuit si se incing batai cu tunurile de apa intre “naviganti” si cei de pe pamant. Plus ca iar iti cade apa din toate partile. Aici iar m-am urcat si eu :), caci avea pericol 0 si mi s-a parut super distractiv. Pana la urma, daca stau sa ma gandesc bine, si daca mai adun masinutele si caruselul, m-am urcat in destule. Sa-mi ajunga pentru mult timp!

Cei mai curajosi din grupul nostru (n-au fost decat 2!!) au urcat in montaigne russe. Restul in Tom si Jerry (“restul” excluzandu-ma pe mine), un alt trenulet cu urcusuri si coborasuri, dar nu asa de pronuntate. Cum toate atractiile au o mica explicatie la intrare, vazand viteza pe care o prindea trenuletul, m-am lasat pagubasa, ramanand, ca de multe ori, pe post de… cuier.

Superman, Batman, etc. sunt atractii pentru adulti, la care nu am poposit prea mult, pentru ca, stiti cum e, copiii sunt prioritatea in astfel de locuri. In al doilea an ne-a insotit si sor’mea, care e mare amatoare de senzatii tari, dar nu am pierdut timp: in vreme ce ea descarca adrenalina, noi poposeam cu cei mici la atractiile din apropiere. Colac peste pupaza, de ambele dati am avut noroc si, in ciuda timpului frumos, nu am dat de cozi enorme. Era lume de fiecare data, insa nici comparatie cu cozile de la Disney de acum doi ani.

Se organizeaza si spectacole, ca in orice parc de distractii. Celor mari ne-a placut dansul de cabaret si cowboy, cu rochii de can-can, cu palarii si pistoale la brau, pe care l-am vazut in trecere.

In parc nu ti se da voie sa intri cu mancare sau bautura. Sunt suficiente restaurante, majoritatea de fast-food si auto-servire, unde, pentru 15-20€ de persoana, mananci pe saturate. Poti alege intre meniuri tip MacDonald’s, o solutie sigura intotdeauna pentru cei mai mici, sau mancare gatita, cu doua feluri, desert si bautura.

Preturile la racoritoare, bere, floricele, ciocolatele, etc. sunt ca de parc de atractii, adica mari. La fel si suvenirurile. Insa e un loc unde chiar si cel mai exigent, sau cel mai vai de el, ca mine, se poate distra intr-un fel sau altul.

Am bananait toata ziua prin parc, pana pe la 21-22h, desi, daca nu ma insel, se inchide le 23h sau chiar la 12 noaptea in zilele de vara. Pentru toate detaliile organizatorice, intrati pe pagina site-ului, www.parquewarner.com

Drum bun in lumea minunata a copilariei!!

---

VIZUALIZĂRI: 7485 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI