Santo Domingo de la Calzada - 'donde cantó la gallina después de asada'

TIPĂREȘTE

In Spania aproape ca nu-i sat in care sa nu se organizeze, o data pe an, un targ medieval. Mai mare sau mai mic, mai frumos sau mai putin frumos, mai original sau mai… tipic si normal, dar se organizeaza peste tot. Anul trecut, la inceputul lunii decembrie, am fost la targul medieval din Santo Domingo de la Calzada, o localitate cunoscuta din La Rioja, acolo unde “gaina a cantat dupa ce-a fost fripta pe gratar”, asa cum spune zicala. Am facut vreo doua ore si ceva cu masina din Valladolid.

Pe stradutele din centrul istoric, frumos impodobite cu ghirlande, stegulete, etc… toate cu tenta medievala, se organizeaza un targ cu in jur de 60 de tarabe cu produse din cele mai diverse, si ai caror producatori si vanzatori se imbraca in costume ca in Evul Mediu. In acelasi timp se organizeaza o serie de activitati precum trasul cu arcul, atelier de scriere veche, dansuri, lupte cu cai, si chiar o nunta medievala, care ne-a placut mult. La acestea participa buna parte din populatia satului, cu mic si mare! In sunet de tobe si cimpoi ne-am plimbat pe strazile targului, desi vremea nu prea a tinut cu noi si din cand in cand dadea cate o gura de ploaie marunta…

Santo Domingo de la Calzada se afla pe malul raului Oja, care, pe langa pamantul rosiatic de care v-am vorbit in postarea despre parcul tematic de dinozauri, da numele comunitatii autonome La Rioja (río Oja). Este o localitate cu istorie, ale carei vestigii povestesc multe… Zidurile satului, la origine lungi de aproape 2km, asteapta sa fie restaurate intr-un viitor nu foarte indepartat. Primaria este o constructie baroca din sec. XVIII, integrata in zidul Pietei Mari, numita Plaza España, si fatada acesteia are 9 arcuri. Piata se afla in spatele Catedralei, si acolo se organizau targurile in Evul Mediu.

Catedrala era inchisa, din pacate, in ziua respectiva. Stiam insa ca este o catedrala frumoasa si faimoasa, a carei constructie a inceput pe la 1100 si ceva, cu scopul de a “adaposti” ramasitele unuia dintre cei mai importante sfinti ai vestitului “Camino de Santiago”, pe numele lui Santo Domingo de la Calzada, care da si numele localitatii. Si acum sa va povestesc pe scurt legenda care a facut atat de faimoasa Catedrala: candva prin sec. XIV, o familie de nemti, cu un fiu de 18 ani, a oprit, in pelegrinajul spre Santiago de Compostela, in acest sat, pentru a innopta. In hanul respectiv muncea o fatuca careia acesta i-a cazut cu tronc. Sentimentele nu au fost reciproce, asa ca tanara, din dorinta de a se razbuna, i-a ascuns in traista o cupa de argint si… - rea, rea fatuca – a denuntat imediat asa-zisul furt. Tanarul neamt a fost pe loc condamnat la moarte prin spanzuratoare (nu ca in zilele noastre, hehe…). Cand parintii lui au fost sa-l vada spanzurat, l-au gasit viu, si repede repede au fugit sa-i comunice acest lucru mai-marelui satului, tanarul spunandu-le ca Sfantul l-a tinut in viata. Primarul sau ce-o fi fost el, tocmai se pregatea sa manance un cocos si-o gaina fripte pe gratar si a inceput sa rada de parinti: “Da, da, fiul vostru e la fel de viu precum gaina si cocosul din fata mea”. Si… ghiciti: gaina si cocosul s-au sculat de pe platou, si, asa parliti cum erau, au inceput sa cante instantaneu. De atunci, in Catedrala, exista un loc unde permanent se afla un cocos si o gaina, albi la culoare, in cinstea si amintirea miracolului facut de Sfant. Locuitorii satului au grija de acest lucru, adica in fiecare luna o familie schimba perechea de pasari, ceva in genul asta. Chiar mi-ar fi placut sa-i vad, si poate sa ma rog si eu la Sfant pentru ceva :)

In fata Catedralei se afla – cum nu? – Piata Sfantului (Plaza del Santo), unde, in trecut, se afla Spitalul Peregrinilor, care si acesta are legenda lui: pentru a-l construi era nevoie de foarte mult lemn, fapt pentru care locuitorii au fost sa-i roage pe vecinii din satul Ayela sa le imprumute, insa acestia nu au fost de acord intru totul sa-i ajute, zicandu-le sa duca cu ei cati pomi vor putea taia cu securea pe care unul dintre sateni o purta la brau. Sfantul si-a facut iar datoria, si, la fiecare lovitura de secure, cadea un pom, asa incat au reusit sa adune cat aveau nevoie :)

Am mai vazut “Casa de la Cofradía del Santo” (dupa cum vedeti, in acest sat totul se invarte in jurul Sfantului), care astazi este unul dintre cele mai importante locuri ce adapostesc pelegrinii si care dateaza de la 1500 si ceva. Alta varianta spune ca aici se cresc, de fapt, cocosii si gainile din Catedrala…

Am trecut si prin Plaza de la Alameda, unde se vindeau in trecut fructele si legumele.

Evident, am lasat pentru altadata cateva alte obiective turistice, pentru ca localitatea e plina: Manastirea San Francisco, construita de episcopal Zaragozei, confesorul lui Carlos V si Felipe al II-lea; biserica San Francisco si biserica Abadía Cisterciense; precum si cateva cladiri civile: Casa de la Trastamara (una dintre putinele exponente de arhitectura gotica ale localitatii, mai totul fiind in stil baroc), La Casa de las Antiguas Carnicerías, etc.

Si acum cateva cuvinte despre targ, care ne-a placut foarte mult. Imediat cum am ajuns in Piata Sfantului, prima taraba care i-a sarit in ochi celui mic a fost cea care oferea… schelete de dinozauri :), si acolo si-a cheltuit din start banii care-i spusesem ca-i sunt alocati pentru excursia respectiva!! Bineinteles ca matusica (sor’mea), care era cu noi, a trebuit sa dea cu bata-n balta, ca de obicei, si sa-i cumpere si ea… tot ce pofteste singurul nepotel! Insa asta e alta poveste…

Erau redate acolo toate mestesugurile vremii, cu atata pricepere, incat, veti vedea in poze, multi “mestesugari” pareau reali. Imi plac excursiile de acest gen, ca tuturor parintilor, de altfel, pentru ca se transforma in adevarate lectii de istorie pentru cei mici. Prichindelul era incantat sa vada cum se facea focul pe vremea aia, cum se tragea cu arcul… Ne-am oprit in fata postului de paini artizanale, unde ne-am incercat norocul si am cumparat o bucata de… ceea ce ni s-a parut noua ca seamana cu turta de malai pe care mamaia mea, Dumnezeu s-o ierte, o facea iarna cand eram mici; insa… nu semana deloc la gust, asa ca ne-a dus in trecut doar cu privirea, desi noi asteptam ceva gen madlena lui Marcel Proust… De asemenea, am zabovit destul la o taraba cu pietre “pretioase”, unde cel mic l-a zapacit (surprinzandu-ma placut!) pe nenea vanzatorul cu o multime de intrebari… chiar in tema. Dar ce ne-a placut cel mai mult a fost redarea unei nunti medievale, cu mireasa, mire, dansatoare si alaiul corespunzator… Aparitia miresei calare pe un cal alb, si a mirelui intr-o “caruta” frumos impodobita trasa de un magarus, au fost spectaculoase! Imi place la spanioli ca se implica cu mic cu mare in acest gen de sarbatori; de altfel, in toate sebarile oricarei localitati, se alege constiincios, “regina si regele satului”, dintre adolescentii din localitate.

Am vazut, cu aceasta ocazie, cateva dansuri ale vremii, iar jonglerul satului, un tip foarte sugubat, a acaparat imediat privirile celor mici (si nu numai!).

Erau si cateva pasari de curte expuse intr-un tarc, insa cu astea cel mic e obisnuit din vacantele pe care le petrece la tara, in Arges, cu bunicii, in fiecare vara. Erau si vulturi sau ma rog, pasari de prada, legate ca nu cumva sa creeze surprize…

In fine, o frumusete!! Chiar daca vremea nu a tinut cu noi si chiar ne-a obligat sa plecam mai devreme decat planuisem, ne-am simtit oarecum, pentru cateva ore, in Evul Mediu. De aici, matusica cea nazdravana, ne-a “carat” pana la Ezcaray, port de ski, cum il numesc spaniolii, aflat la vreo 15km departare, unde urcusul cu masina nu se mai termina, unde am prins ceva zapada si de unde peisajele care se intindeau sub ochii nostri erau minunate!

Daca veti ajunge prin acest locuri, mai multe informatii puteti gasi pe santodomingodelacalzada.org

Noua ne place La Rioja, sper sa putem reveni in curand!

---

VIZUALIZĂRI: 1959 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI