Ayia Napa sau un boom turistic (II)

TIPĂREȘTE

continuare de aici

Plaja

Ayia Napa se mandreste cu nu mai putin de 14 plaje care au primit Blue Flag . Cand intri in Ayia Napa dinspre Larnaca, prima plaja este Makronisos, urmata de Nissi si cea din Goful Grecesc, langa port. Acestea sunt cele mai cunoscute.

Makronisos este in dreptul Parcului Acvatic (cel mai mare din Cipru), la capatul liniei de autobuz (linia 102, care circula in AN si vine cam la 10-15 min) si este un loc linistit, frecventat de turisti, dar si de localnici.

Nissi este plaja cea mai cunoscuta din Ayia Napa si, probabil, din Cipru. Numele i se trage de la o insula mica, la care ajungi mergand prin apa (in lb. gr. ‘nissi ’ inseamna ‘insula mica’). E prima data cand am vazut asa ceva, dar citisem despre ea inainte. Nu vreau sa credeti ca sunt malitioasa, insula chiar e pitoreasca, dar cand am vazut atatia oameni in apa care nu stiu daca le ajungea nici macar pana la mijloc, m-am gandit la un strand.

Daca vrei sa te plimbi intr-un loc mai ferit de aglomeratie, seara mai ales (eu zic pentru luna octombrie, c-atunci am fost acolo si e lume ceva mai putina decat vara), atunci alegi drumul /aleea care pleaca din port si te duce pana la plaja Nissi. Mergi vreo 3-4 km, dar e foarte frumos. O asemenea alee am vazut, din autobuz, in Limassol / Lemesos (Acolo parca e si mai spectaculoasa, pentru ca soseaua principala este mai sus, in paralel cu tarmul, iar drumul pietonal e undeva jos, tot asa, chiar pe buza marii). Asta mi-a placut mie in Ayia Napa: linia serpuita a tarmului, niciodata monoton, golfurile mai mari sau mai mici, malul care ba e la nivelul marii, ba se inalta, iar portiunile de plaja cu nisip alterneaza cu zone pietroase, cu putina vegetatie.

Nissi o fi ea frumoasa, nu zic, da’ nu-i cu nimic mai grozava ca celelalte (deosebita este doar pentru ca are insulita aceea). I s-a dus vestea pentru ca-n zona de mijloc este cea mai mare animatie din Ayia Napa, dintre toate plajele: petreceri, baruri, muzica, tineret care socializeaza, e o plaja ca o scena-n aer liber (imi vine sa zic ‘de fitze’).

Plaja din Golful Grecesc (cipriotii ii spun Glyki Nero, adica ‘apa dulce’) este cea centrala. I se mai spune si Plaja Portului. De unde te lasa autobuzul, adica de langa Piata Centrala, faci 10-15 minute (cu conditia sa nu intri in magazine, ca nu mai ajungi nici in cateva ore bune). Se intinde de la port pana la pesterile din Ayia Napa. Apa este putin adanca si, desi sezonul estival se sfarsise, era plin de lume de toate varstele. In apa, copii cu duiumul.

Daca te uiti inspre port, privelistea este o incantare. Dincolo de ambarcatiunile ancorate, vezi plaja, adica n-o vezi, numai presupui ca acolo este, ca e o padure de umbrele albastre care stau una langa alta, ca ciupercile, iar in spate se inalta siluetele hotelurilor. Pe fundal, nu departe, sunt dealurile pietroase (pe unele s-au ridicat hoteluri), sarace in vegetatie, care aduc imaginii o nota de salbaticie. Stau asa, una langa alta, civilizatia si natura si iti poti imagina si cum aratau locurile astea inainte, fara constructiile si fara forfota de acum.

Croaziere

In zona centrului, dar mai ales in apropiere de plaja, isi fac reclama, incercand sa atraga turistii, cateva firme care organizeaza croaziere. Poate e cam pretentios spus, ' iesiri in larg ‘ mai bine. Concurenta este stransa, mai ales ca multe au cam aceeasi ruta. Preturile difera, in functie de durata si de distanta. Noua ni s-a oferit un pranz gratuit pe vas, cu conditia sa luam biletele pe loc, pentru ziua urmatoare, desi am zis ca locuim in Larnaca si nu suntem hotarati daca vrem sa mergem.

Iata cateva rute:

Ayia Napa – Famagusta (aici e necesar pasaport la purtator): 35 euro; 2/zi, plecare la 10:00 si 14:00, durata 3.5 h;

Tot traseul de mai sus, cu vasul Aphrodite II: 20 euro – adult, 12 euro – copil, plecare la 11:15 a. m., durata 4 h (unele vase merg numai pana la linia de delimitare, nu intra in apale Famagustei);

Ayia Napa – Cappo Greco si Golful Konnos / Laguna Albastra: 20 euro; 2/zi, plecare la 10:00 si 15:00, durata 2-3 h;

Ayia Napa - Cappo Greco: 5 euro; 3/zi, plecare la 12:00,14:30,16:30;

Ayia Napa –pesterile marine: 20 euro, cu ambarcatiune cu fundul de sticla;

Ayia Napa – in larg, vanatoare de rechini: 200 euro; plecare la 6.00, durata: 7h.

Pentru croazierele mai scumpe, firmele asigura transferul de la hotel in port. Unele bilete includ pranzul sau o bautura. In timpul croazierei aproape toate vasele fac opriri pentru inot sau scufundari la mica adancime (asigura echipamentul necesar).

Le-am dat aici pe cele mai accesibile, dar sunt si iahturi care pot fi inchiriate pentru evenimente private.

Ca o paranteza, este si o firma mare, care se respecta, Argonaftis (peste asta am dat noi, dar or fi si altele), care face croaziere – croaziere, de doua zile, in Egipt si in Ierusalim. Nu va mai zic de preturi, sunt de-a dreptul prohibitive (pentru mine), eu mi-am facut repede un calcul: cam cate saptamani am putea sta in Cipru sau pe unde-am mai putea sa ne facem vacanta de banii aia?! De exemplu, Croaziera la Ierusalim costa 335 – 580 euro / adult, in functie de cabina, la care se mai adaugau si taxele de port, 49 euro.

Manastirea

Cand ne-am urcat in autobuzul spre Ayia Napa, l-am rugat pe sofer sa ne spuna unde este centrul, ca sa coboram acolo. El mi-a raspuns: “ Da, la manastire, va zic eu unde! ”. Eu i-am multumit si m-am dus sa ma asez, spunandu-i sotului: “ Doamne, ce-o fi inteles omul asta, ca eu am zis ca vreau in centru si el ma duce la manastire! ” De unde era sa stiu eu ca manastirea e taman in buricul targului?

Cand cobori din autobuz, o iei inainte vreo 20 de metri si, in stanga, vezi manastirea. Contrastul este uluitor: intre atatea cladiri noi, moderne – magazine, baruri, hoteluri -, te trezesti in fata cu zidurile unei manastiri din alte timpuri, o manastire despre care se spune ca a fost ridicata in sec. al XIV – lea. Aici este piata centrala (The Square).

Legenda spune ca, odinioara, tinutul acesta era acoperit de o padure deasa (‘napa’ inseamna ‘ vale impadurita’). Un om plecat la vanatoare a dat din intamplare, intr-o pestera, peste o icoana facatoare de minuni, pe care a numit-o ‘ Fecioara Maria din Ayia Napa ‘. Dupa descoperirea icoanei, pestera a devenit loc de pelerinaj pentru credinciosi. Mai tarziu, deasupra pesterii s-a ridicat, in semn de cinstire, o biserica, iar apoi s-a construit manastirea (care a fost mai intai manastire de calugarite). O alta istorie veche zice ca fiica unui nobil venetian, careia parintii nu i-au ingaduit sa se marite cu un om de rand, si-ar fi gasit adapost in pestera. Mai tarziu, cand a devenit o femeie bogata, ea ar fi ridicat biserica deasupra pesterii. Tot ea ar fi plantat si sicomorul de 600 de ani care se afla aici.

Cum intri dinspre piata, in partea dreapta este vechea biserica, iar pe celelalte trei laturi, de-a lungul zidurilor, se insira incaperile, iar in fata lor este un fel de o galerie. Fantana, de forma octogonala, se afla in mijlocul curtii, in interiorul unei constructii patrate, cu o cupola sustinuta de arcade pe cele 4 laturi. Ca si frontispiciul bisericii, este impodobita de basoreliefuri in piatra.

In biserica trebuie sa cobori cateva trepte, pentru ca este, partial, sapata in piatra. Este micuta, intunecoasa si austera. Altarul este modest, peretii sunt simpli, stralucitor este doar candelabrul. Sunt 3 incaperi ( cu aceleasi arcade care le separa ) , dar altarul este in prima. In exterior, in dreapta, o scara ingusta de piatra, cu trepte tocite si abrupte, urca pana la clopotnita.

Nu se stie cu certitudine cand s-a ridicat manastirea (probabil in sec. al XV – lea, cand Ciprul era sub dominatie venetiana), dar exista dovezi ca in perioada bizantina se afla aici o comunitate crestina.

Manastirea este un loc preferat pentru oficierea casatoriilor, iar in curtea interioara se organizeaza evenimente (cand am fost noi, era un festival de muzica clasica). Vizitarea este gratuita .

Cand treci prin poarta masiva si patrunzi in incinta manastirii, te rupi cu totul de ce este afara. E ca si cand te-ai intoarce in timp. E multa liniste, chiar si turistii vorbesc intre ei cu voce scazuta, nu stii in ce parte sa te mai uiti. Zidurile sunt inalte si masive, groase de tot si te simti cumva asa, mic si neinsemnat, dar te si copleseste admiratia la gandul ca, in urma cu atata vreme, oamenii au putut construi asa ceva, cu mijloacele si tehnica de atunci.

Asadar

…. Ayia Napa este o statiune care are ce oferi celor care vor multa distractie. Mi-a placut Ayia Napa, a fost ceva cu totul si cu totul diferit de Larnaca, dar, daca m-ati pune sa aleg …. tot ultima mi-a ramas in suflet.

---

VIZUALIZĂRI: 5262 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI