Muzeul National Bardo si Tunis, capitala Tunisiei – al treilea port in care am debarcat in croaziera pe Mediterana - prima parte -

TIPĂREȘTE

Muzeul National Bardo si Tunis, capitala Tunisiei – al treilea port in care am debarcat in croaziera pe Mediterana

- prima parte -

13.10.2011

In dimineata zilei de14 septembrie 2009 m-am trezit si am privit pe geamul cabinei. Noaptea se ingana cu ziua, semn ca in curand vom debarca in Tunisia. Abia asteptam. Culturile si civilizatiile acestea, altfel decat cea europeana sau nord americana pe mine ma fascineaza. Nu m-as putea adapta acestor culturi dar, cu siguranta, cel putin curiozitatea ma face sa caut, sa aflu, sa vad, sa mananc, sa miros, sa iau pulsul altor oameni, care traiesc dupa alte reguli.

In mare viteza am mancat ceva de dimineata la restaurantul de pe punte, care in mod special in acea zi se deschisese mai devreme decat de obicei, caci la ora 08.00 fix urma sa coboram de pe vas pentru a descoperi Tunis, capitala Tunisiei, Muzeul National Bardo, Carthagina si sa exploram satul Sidi Bou Said.

In cazul in care nu doream sa mergem pe cont propriu prin Tunis, de pe vas ni se oferise posibilitatea sa alegem intre urmatoarele excursii:

1. Istorie si cultura - 4 ore (50 euro / adult si 35 euro / copil);

2. Shopping in Tunis – 4 ore (45 euro / adult si 32 euro / copil);

3. Cartagena si Medina – 4 ore (49 euro / adult si 34 euro / copil).

Anterior, ma documentasem temeinic in ce priveste Tunisul si imprejurimile sale. Deoarece portul este la foarte mare distanta de orasul propriu-zis, de Carthagina, ca sa nu mai vorbim de satul Sidi Bou Said, am preferat sa merg intr-o excursie organizata de pe vas, care cuprindea toate aceste obiective. In acest fel scuteam timpul pe care l-as fi pierdut cu transportul individual. A mai contribuit la aceasta decizie si faptul ca transportul in comun in aceasta zone este haotic (mai rau ca la noi) si nu puteam sa risc sa nu fiu pe vas la ora indicata pentru plecare.

Asadar am ales prima excursie, deoarece vedeam si Carthagina, mergeam si la shoping in satul Sidi Bou Said si descopeream si o parte a capitalei Tunis.

In ceea ce priveste viza pentru Tunisia, oficialii de pe vas s-au ocupat de acest aspect, noi completand un formular. La debarcarea de pe vas in fata intrarii in cladirea vamii, o fanfare imbracata in costume romane ne-a salutat. Evident, avand in vedere naravul prost, s-a cerut si bacsis pentru asta, direct cu mana intinsa catre pasageri. Dar …. sa revenim.

Ne-a intampinat ghidul tunisian vorbitor de limba engleza, asa cum optasem la cumpararea excursiei, care a asteptat pana cand toti pasagerii grupului sau au trecut vama. Ne-am urcat in autocar, cu destinatia Tunis, Muzeul National Bardo si apoi Carthagina, iar la final satul Sidi Bou Said. Ghidul nostru, un tip foarte smecher si alunecos, ne-a plimbat prin toata istoria mai veche si mai noua a Tunisiei, povestindu-ne la superlativ ce tara minunata este Tunisia, ce oameni deosebiti traiesc acolo si ce lucruri minunate au infaptuit.

Inca nu fusese revolutia care a zguduit incepand din iarna tarile arabe. Cu toate superlativele, evident mult umflate, mie mi-a placut prezentarea ghidului, deoarece exprima chiar convingerile patriotice ale acestuia, iar acest aspect merita apreciat. Si a facut-o fara ipocrizie, ceea ce am apreciat si mai mult caci, nu pot si nu vreau sa suport ipocritii (aviz amatorilor!!!)

Dupa cum am mai spus, portul este departe de orasul propriu-zis. Am mers cam 20 de minute pana am intrat in oras. Pe partea stanga aveam portul de marfuri, care era de-a dreptul imens si alte anexe ale portului. Apoi am intrat in oras.

Tunis-ul este situate pe malul lacului cu acelasi nume, fiind evident, un oras mediteraneean. Intrarea s-a facut printr-unul dintre cele mai luxoase cartiere ale capitalei, Tunis. Asta a fost o bila alba: mi-a placut ca oamenii doreau sa vedem tot ce au mai bun. Nu stiu cum o fi fost prin cartierele marginase, printre oamenii obisnuiti. Am trecut pe strazi elegante cu case, unele dintre ele de-a dreptul fermecatoare, despre fiecare ghidul nostru povestindu-ne cate ceva: acolo statea ambasadorul x, dincolo ambasadorul y, etc…Dupa o plimbare de aproximativ 30 de minute printre vile si palmieri, am ajuns intr-una din suburbiile tunis-ului, la Muzeul National Bardo, cel mai mare muzeu din Africa! Muzeul este adapostit de o cladire alba, imensa, cu parter si doua etaje, care a fost in trecut resedinta guvernatorului francez al Tunisiei si, ulterior, a conducatorilor arabi. Desi in pretul excursiei intra si costul intrarii la acest muzeu, ghidul, in bunul renume al metodei arabilor de a se tocmi sa mai scoat un ban, efectiv ne-a cerut de la obraz bani pentru bilete, spunand ca trebuie sa mearga sa le cumpere pe loc de la casa de bilete si ca aranjeaza el sa intram fara sa stam la coada. Multi dintre turisti chiar i-au dat. Mie nici prin cap nu-mi trecea, si chiar eram hotarata sa reactionez in cazul in care ar fi avut tupeul sa-mi ceara personal. Dar ghidul, fara sa schiteze un gest, desi stia cu certitudine ca noi si alti cativa nu i-am dat bani asa cum ceruse, cu un tupeu iesit din comun (tipic oriental) a scos din buzunar biletele de intrare si am intrat in muzeu.

Va inchipuiti fetele celor care dadusera bani si au observat ca biletele erau in buzunarul ghidului… prea tarziu insa!

Dupa intrare, in fata ochilor ni s-a infatisat o gradina imensa, foarte frumoasa. Muzeul si gradina sunt situate pe o colina deasupra orasului propriu-zis. De acolo, de sus, panorama asupra Tunis-ului este ambsolut minunata!

Orasul parca se imparte in doua zone: cea veche, orientala, cu cladiri mici si inghesuite si cea noua, occidentala, prezenta prin cladirile inalte cu tenta moderna care se zaresc in vale. Si peste tot, palmieri.

Vizita noastra a inceput cu o sala de la parter, imensa, sa zic 100 / 40?? care atat pe pereti cat si pe podea avea niste mozaicuri romane extraordinare. Va dati seama cat erau de mari? mozaicurile reprezentau zei romani in diverse ipostaze. Ghidul ne-a spus ca sunt cele mai spectaculoase, mai mari si mai bine pastrate mozaicuri romane din lume, nefiind egalate nici macar de cele care se afla la Roma. si tind sa-l cred deoarece la Roma nu am vazut asa ceva.

Raman uimita de luxul in care traiau acei poameni ai caror pereti erau astfel impodobiti. Apoi am continuat cu etajul doi, pentru ca in continuare sa coboram la etajul intai si apoi, iarasi la parter. Muzeul este absolut exceptional si cuprinde colectii de arta si obiecte incepand cu perioada preistorica, punice a cetatii Carthagina, apoi perioada romana si incheind cu perioada crestina si perioada araba. Colectiile sunt foarte bine delimitate si organizate. Mai mult, nu exista exponat care sa nu aiba mentionat locul de provenienta si informatii cuprinzatoare despre perioada si modul in care a fost realizat, etc. Cel mai vechi exponat are peste 40000 ani, dupa cum ne-a spus ghidul nostru.

Perioada punica din vremea Carthaginei, este foarte bine reprezentata, desi cuceritorii romani au facut totul ca sa distruga orice urma a acestei civilizatii. Totusi perseverenta arheologilor tunisieni si nu numai, a scos la iveala o multime de artefacte si obiecte care sunt, pe langa valoarea lor inestimabila, de o frumusete fara egal. Acelasi lucru pot sa il spun si despre obiectele din perioada romana. O multime de statui, mozaicuri si fresce absolut fabuloase, atat ca marime, cat si din punct de vedere cromatic, m-au lasat cu gura cascata. Desi nu sunt fana a italienilor, nu pot sa nu recunosc intaietatea romanilor in multe privinte in care au excelat! Arta este una dintre acestea.

Si pe langa frumusetea exponatelor, faptul ca foarte multa lumina patrunde prin ferestrele imense ale cladirii, pur si simplu era fascinant! Moizaicurile sunt si baza exponatelor din perioada crestina, iar in ceea ce priveste exponatele arabesti, sunt expuse o multime de tesaturi si covoare de o finete si un rafinament iesite din comun. Eu nu pot sa inteleg cum este posibil sa iasa asa ceva din mana omului!!! Desi la momentul acesta nu mai sunt fan inrait al muzeelor, aflandu-ma intr-o etapa in care ador sa simt atmosfera, poate satula de atatea muzee prin care am colindat, de nu le mai stiu nici numarul, Muzeul National Bardo este printre cele mai frumoase si speciale muzee pe care le-am vizitat.

Dupa ce am terminat de vizitat muzeul, ghidul nostru care inca odata s-a dovedit o enciclopedie, ne-a condus la locul unde era un fel de mic bazar.

Ceea ce m-a amuzat cel mai tare era faptul ca, atunci cand observa ca unul dintre turisti era interesat de un anume obiect, il lua de o parte, il intreba ce prêt i s-a cerut si, de fiecare data indicatia ghidului era ca este un prêt foarte bun!! Evident ca pretul era umflat la o scara de 1 / 10. dar se mai gaseau creduli, asa ca, o cota parte din credulitate revenea ghidului nostru pe loc, vanzatorul platindu-i intr-un fel serviciul, chiar sub privirile noastre. Si situatia se repeta cu un alt potential credul. Si credeti-ma: nici nu v-ar veni sa credeti cati erau!

Nu am cumparat nimic din acest loc, in speranta ca voi gasi ulterior lucruri mai multe si mai convenabile ca prêt. Ca in multe alte dati, flerul meu a fost la datorie.

Apoi ne-am urcat in autocar si ne-am indreptat catre antica cetate a Carthaginei.

Dar despre aceasta in viitorul meu review..

---

VIZUALIZĂRI: 3081 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI