Marrakech - O mie si una de nopti!!

TIPĂREȘTE

In Maroc am fost de cateva ori, de fiecare data in interes de serviciu. Insa anul trecut am prins o escapada la Marrakech, 36 ore doar, insa foarte intense. Citisem mult despre acest oras inainte, interactionasem de multe ori cu cultura araba… Insa mi-a depasit asteptarile. Sper sa pot reveni intr-un viitor nu foarte indepartat, pentru a ma putea bucura in voie de tot ceea ce ofera.

Presupun ca stiti de ce se numeste orasul rosu: in toata urbea se respecta regula ca exteriorul cladirilor sa fie rosu-ocru, culoarea naturala a pamantului din zona, folosit in trecut in constructia caselor, etc.

Am ajuns vineri seara, tarziu. Viata de noapte era in toi. Am luat cina la un restaurant foarte sic, in zona animata a orasului. Cele “7 salades du chef” erau asezate pe un suport ca acela pe care se serveau meniurile la nuntile de la tara de la noi… O explozie de arome, un amestec extraordinar de dulce si sarat… Abia asteptasem sa degust din nou gastronomia araba, foarte diferita de a noastra, dar care mie imi place mult.

De aici am plecat spre Piata Jamaa el Fna, de care nu m-am putut bucura, din pacate, foarte mult. Ora cinei trecuse, mai erau doar cateva tarabe care ofereau melcii in sos picant sau vestitele sucuri de portocale. Am putut, insa, vedea cateva mini-spectacole de strada: cantareti de folclor local, un imblanzitor de serpi… Piata aceasta este, dupa cum bine se stie, punctul nevralgic al orasului. Din ea “pleaca” o multime de strazi, stradute, strazisoare, in toate directiile. Linistita si somnoroasa dimineata, pe masura ce trec orele, incepe sa se umple de vanzatori ambulanti de tot tipul, femei care-ti fac henna, tipicii vanzatori de apa… Dar momentul culminant este seara, cand se transforma intr-un adevarat spectacol in aer liber, din care eu am prins doar ramasite…Un spectacol de sunete, culori si arome, cum este, de fapt, intreg orasul.

In apropiere se afla Mocheea Kutubia, unul dintre simbolurile orasului. Inconjurata de trandafiri, moscheea este faimoasa prin minaretul patrat, si dupa modelul caruia care s-au construit Giralda din Sevilla si Turnul Hasan din Rabat. Turnul are 77 metri si este edificiul cel mai inalt din oras, putandu-se vedea din orice parte a acestuia. Interiorul nu se poate vizita (oricum, ne-musulmanii nu avem acces), insa mi s-a spus ca are o rampa suficient de mare incat sa se poata urca calare, si care duce pana in varf, de unde se cheama poporul la rugaciune de cinci ori pe zi.

Era foarte tarziu deja, ne-am indreptat spre hotel (Ibis Palmeraie, in zona rezidentiala cu acelasi nume; mai este unul langa gara). Nu am avut surprize. Oricum, am stat foarte foarte putin in camera. Singura “plangere” este ca, in iulie fiind, la 40 de grade la miezul noptii, aerul mergea in continuu si eu transpiram tot in continuu… :)

A doua zi de dimineata am luat micul dejun pe o terasa din apropierea medinei. Superb! 15dh si am mancat tipicele painici marocane care-mi plac atat de mult, cu unt, dulceata, miere, cafea si suc de portocale.

De aici ne-am indreptat spre Gradinile Majorelle, care, in anii 60, au devenit proprietatea stilistului francez Yves Saint-Laurent, lucru “dovedit” si de statuia dedicata lui. Erau mai mult de 40 de grade afara, insa inauntru (tot in aer liber) era racoare… as fi ramas acolo toata ziua! Suprafetele de un intens albastru cobalt, asa numitul “blue majorelle”, inmarcheaza un univers tropical super abundent in forme si culori, printre portocali, palmieri, cactusi si alte specii rare. Lacul este plin de nuferi si broaste testoase. Mi-a placut la nebunie aceasta oaza verde.

La iesire ne-a izbit caldura si mirosul de balega, care, pe langa cel de benzina, predomina in tot orasul. In apropiere erau parcate multe trasuri care realizeaza “tours” turistice, de aici mirosul de balega.

Am luat pranzul intr-un restaurant italian de data asta, din incinta garii, o cladire foarte frumoasa, si de aici am plecat spre un parc acvatic, aflat in afara Marrakechului. “Oisiria” este ceva incredibil! Un parc acvatic cu nuante orientale la tot pasul. Superb! Nici acum nu-mi explic de ce am lasat aparatul foto in masina, stiind ca Marocul este o tara foarte sigura din punct de vedere al furturilor. Ma simt mai sigura acolo si decat in Spania, ca sa nu mai vorbesc de Romania. Ne-am lasat prosoapele si rucsacul cu lucruri (acte, bani, etc) la umbra unui palmier, ne-am plimbat prin tot parcul, si le-am gasit asa cum le-am lasat. Puteti admira in voie, insa, frumusetile acestui loc, pe site-ul locatiei (click aici). Eu nu sunt de… senzatii tari, deci nu am indraznit sa ma dau pe toboganele ametitoare (mai mici totusi decat cele de la Aqualandia din Madrid), insa m-am “plimbat”, sau mai bine zis am plutit intr-un colac mare (un cauciuc enorm) pe “raul” care strabate parcul. Nu va pot descrie in cuvinte senzatia de liniste si lux oriental (da, da, asta simteam) cand treceam pe sub podurile de verdeata. Piscina cu valuri, “galeata” enorma care ti se rasturna in cap atunci cand se umplea… Daca ajungeti in Marrakech, mergeti macar o dupa amiaza in acest parc. Este superb!! Intrarea ne-a costat in jur de 15€ de la 14h pana aproape la inchidere.

Initial rezervasem in Place Rouge, o piata la moda cu o piscina enorma, insa nu am regretat deloc.

Escapada mea era un pic… atipica. De fapt, telul principal a fost festivalul de folclor marocan ce se desfasura in acel weekend in Palatul Badi. Acolo am fost seara, dupa o plimbare prin centrul orasului si o cina rapida la un McDonalds, unde si hamburgerul normal avea gust oriental. O nebunie! Motocicletele, cand nu au loc pe strada, urca pe trotuar, printre pietoni; cand nu au loc printre acestia, se intorc pe strada. Am intarziat un pic si credeam ca nu ne vor mai lasa sa intram. Biletele le achizitionasem din timp, la un pret de 100dh. Locatia superba! Ma simteam in “O mie si-una de nopti”!! Dupa ce am trecut prin scanerul care piuia intr-una, desi politistii nu opreau pe nimeni (lucru cu care eram, de altfel, invatata), ne-a intampinat un domn care, intr-un cadru oriental de basm, ne-a oferit un ceai fierbinte de menta. Da, la 40 de grade, ei beau ceai fierbinte. Se suporta mai usor caldura, asegura toti marocanii. De fapt, beau ceai la orice ora din zi si din noapte. Eu urasc menta, insa atmosfera ma obliga cumva… Toti porii fiintei mele erau impregnati de atmosfera orasului rosu de la poalele Atlasului. Palatul Badi s-a construit cu mare lux in a doua jumatate a sec. al XVI-lea. Peretii si tavanele erau acoperite cu aur adus din Tombuctu, oras din Mali cu care Marrakech-ul este infratit in ziua de azi. Pereti de marmura si pietre aduse din India, curti spatioase infrumusetate cu lacuri si fantani arteziene. Aerul mirosea a flori si condimente exotice. Va inchipuiti? Din pacate insa, un secol mai tarziu, palatul era deja in ruine, pentru ca Moulay Ismail, noul sultan al Marocului, a dus toate bogatiile in noua capitala a vremii, Meknes. Mi-am imaginat luxul si maretia palatului intre… ruine. Numai ceaiul de la intrare te putea face sa-ti imaginezi ceea ce palatul a fost odata! Curtea principala este amenajata pentru spectacole de genul Festivalului de Arta Populara, cu care m-am emotionat ca un copil. Folclorul este una dintre marile mele pasiuni, si, chiar daca n-am vazut “tot ce trebuia” in Marrakech, a meritat cu prisosinta.

Data viitoare voi vizita, cu siguranta, si Moscheea Ben Youssef, si Palatul Dar El Bacha, si mormintele Saadi, si gradinile Menara, pe langa care am trecut in drum spre aeroportul cu acelasi nume. Iar “souk”-urile lor imi plac la nebunie!! In Maroc nu am fost decat in cel din Agadir, dar despre asta voi povesti altadata. Oricum, amestecul de tradicional si modern, de culori si arome, de senzatii de poveste, pe mine ma incanta. In acesta tara a contrastelor trebuie sa mergi cu inima si sufletul deschise, sa treci peste orice topic si prejudecata, sa incerci sa te contopesti in atmosfera… Marocul va ramane una dintre destinatiile mele preferate, cu siguranta. Chiar daca atentatul de la sfarsitul lui aprilie (exact in ziua in care eu aterizam in Casa, unde am si aflat de altfel, ce se intamplase) a redus numarul de turisti in acest magnific oras, mi-as dori sa revin cat de curand.

---

VIZUALIZĂRI: 5434 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI