O vacanta “Prima”, cu Primasol

TIPĂREȘTE

Asa a fost concediul nostru la mare de anul acesta. Un concediu foarte reusit, desi pregatit oarecum in pripa, datorita modificarilor intervenite fata de datele initiale dupa care ne planificasem iesirea estivala. Nu modificari importante, ci doar prin partile esentiale: am schimbat tara, pretul vacantei (de la premiu la plata propriu-zisa, e drept, cu Early-Booking), durata si transportul, in rest perioada a fost aproximativ aceeasi, inceput de vara, ba chiar am prins si un pic de primavara (am ajuns pe 31 mai). Dar nu am regretat nici macar o secunda.

Plecati nu prea de dimineata de acasa, in jurul orei 9.00, datorita experientelor din anii trecuti care ne-au invatat ca trebuie sa ajungem in jurul orei 14.00 pentru a evita evenimentele stanjenitoare pe la poarta vecinilor, am ajuns pana la urma in fata hotelului nostru – Primasol Ralitsa 4*. Spun pana la urma deoarece am bajbait un pic prin complex, asta si datorita unei domnisoare foarte “orientate” de la receptia de la 3* care ne-a trimis catre receptia noastra (este separata cea la 4* fata de cea de la 3*) pe aleea pietonala printre piscine, desi ii explicasem ca vreau sa parchez si sa ma cazez. Probabil ca si la vecini “a parca” are mai multe sensuri si a crezut vecina ca vreau sa ma duc in camera si sa trag un pui de somn…

Am beneficiat de un check-in ce poate atenta la recordul de viteza si am pornit increzatori catre corpul K in care rezervasem camera insotiti de un bell-boy zambaret care a tinut sa se inhame la toate bagajele noastre odata, refuzand cu incapatanare de magar profesionist (judecand si dupa samare) orice ajutor din partea mea. Nu neg ca asta mi-a ridicat in minte intrebarea: oare la ce etaj ne-o fi cazat? Dar toate temerile mi s-au risipit cand am observat ca avusesera grija de picioarele noastre si ne-au dat o camera foarte linistita la etajul 1.

Camera micuta, cam spartana, cu doua paturi, unul dublu si unul de o persoana. Mobila nu chiar noua, dar in stare buna, un TV mic cu programe nemtesti si ProTV International, un mic birou, o comoda si un dulap incapator in hol.

Din dotari s-au remarcat: AC-ul inutil in acea perioada a anului, lipsa minibarului si balconul cu balustrada semi-ruginita, care dadea catre un parc dintre hoteluri, lucru de apreciat datorita linistii, dar si catre un fel de curti mititele din dreptul fiecarei camere de la parter/demisol pe gardurile carora falfaiau in briza bulgareasca echipamente sportive. Astfel am crezut ca ne-a lovit fericirea si am nimerit exact deasupra unor camere de sportivi veniti in cantonament, insa ne-a si facut extrem de curiosi, deoarece erau tricouri galbene si short-uri rosii, ducandu-ne cu gandul la vreo nationala romaneasca.

Daca prima impresie asupra camerei nu ne-a dezamagit, fiind bine informati cu privire la aspectele privind dimensiunile si dotarile acesora, camd am intrat in baie am avut un soc: Bai, cat de neamt poti fi sa construiesti o baie cu toate cele necesare pe 2 metri patrati? Nu exagerez deloc, atat are baia la Ralitsa 4* corp K, jumate dus, jumate buda si lavoar.

Desi s-a dovedit suficienta pe periaoda sederii noastre acolo, nu am putut sa nu ma gandesc cum s-ar fi descurcat in acea baie un exemplar la cca 140-150 de kg. Nu are cada (ar fi fost culmea, poate pe verticala sa fi incaput), ci un dus cu sifon de pardoseala cu o mica bordura si perdea de plastic. Nu are nici uscator de par, asa ca daca mai aveti loc in bagaje inghesuiti unul sau tundeti-va scurt inainte de a pleca in vacanta.

Curatenia in camera se face zilnic, prosoapele se schimba la fel de des, lenjeria la doua zile. Pe jos este gresie, care este aspirata si spalata cu mop-ul. Femeile de serviciu – civilizate, bat la usa, intreaba pe bulgareste ceva, daca vad ca nu ne intelegem pleaca si vin mai tarziu.

Am fost atentionat la iesirea din cladire de catre baiatul proaspat scapat de hamaleala sa iau masina din fata receptiei, nu ca le stricam poza cu Loganul, dar a doua zi aveau sa monteze mai incolo o bariera si sa nu stau sa rog de ei sa ies la plimbare. Si nu a mintit. Masina am parcat-o un pic mai la vale, intr-o parcare de vreo 8 locuri, catre Ralitsa 3*. Chiar m-am mirat ca era loc in parcare.

Mirarea mi-a trecut mai tarziu, in week-end, cand au tabarat romanasii si au parcat si de-a lungul si de-a latul si a trebuit sa fac un pic de cascadorii pentru a scoate masina de acolo la acelassi gabarit cu care am adus-o. De atunci am plecat in padure. Adica la umbra copacilor de langa corpul D al Ralitsei 3*. Da, in sezon cred ca este o problema cu parcarea. De fapt, cei de la receptie chiar ne-au rugat sa mentionam asta intr-un chestionar la efectuarea check-out-ului.

Dupa prezentarea camerei am fost poftiti la snack-barul dintre restaurantul de la 3* si piscina mare. Am fost surprinsi de diversitatea celor servite aici, pe alese si proaspete: pizza (buna, chiar foarte buna), spaghetti cu sos (fetita mea este mare consumator si le-a apreciat), burgeri, carnaciori, salate, fursecuri, biscuiti, inghetata, fructe. Am fost placut surprinsi si de diversitatea si calitatea bauturilor de la bar, unde m-am regasit cu prietenul meu vechi din Kentucky – Jim from the Clan Beam, neam de Bourboni. Si ce mi-a placut cel mai mult era ca puteai sta cu el la povesti seara-de-seara pana la ora 3.00 AM, cand se evacua sandramaua.

Si snack-barul nu a fost o exceptie, la toate mesele am fost multumiti de calitatea si diversitatea meselor oferite la restaurant. Nu ne-au uimit cu cine-stie-ce preparate extraordinare, insa erau bune si bine gatite. Cu seri tematice – pescareasca, traditional bulgareasca, italiana – cu o terasa frumoasa dispusa semicircular pe exterior cu vedere catre piscina, cu un bar bine aprovizionat, Restaurantul Ralitsa 4* s-a dovedit a fi un restaurant care respecta atat standardele dupa care a fost cotat, cat si pe cei care ii calca pragul.

Impreuna cu o pereche - prieteni proaspeti, intalniti la o partida de volley – am rezervat intr-o seara o masa la Restaurantul a’ la carte Gourmet, aflat in aceeasi cladire cu cel de 4*. Un restaurant micut, insa foarte frumos amenajat si decorat. Am ales o masa rotunda, mare, cu canapea pe o parte si scaune pe cealalta, chiar langa un acvariu imens incastrat in peretele ce dadea spre bar. Servirea a fost ireprosabila (probabil si pentru mai era doar o masa ocupata), iar mancarea de-a dreptul delicioasa. Salate foarte bune, care-mai-de-care mai sofisticate, aperitive delicioase, feluri principale cu somon, rulada de piept de pui cu cascaval sau friptura de vita, deserturi aratoase si foarte gustoase. Am profitat de faptul ca am fost cinci persoane la masa pentru a putea gusta din cat mai multe feluri de mancare, (da, iar am mancat din farfuria altuia, nu ma pot abtine) si toate ni s-au parut excelente. Probabil de-aia erau mesele rotunde, sa poti roti farfuriile pe la fiecare. Nu stiu cum si ce se mananca la Taverna de la 3* unde mai puteai face rezervare pentru o cina/sejur, insa eu va recomand sa nu ratati experienta de a cina la acest restaurant.

Barurile – foarte numeroase in complex (2 la receptii, 2 la restaurante, snack-bar, si cel de pe plaja) bine puse la punct, cu bere… rece, vinuri la butoi bunicele (difereau foarte mult de la bar la altul, ca si berea, dealtfel), spirtoase de calitate de import, cock-tail-uri foarte bine preparate (marguerita excelent), sucuri la dozator, dar daca stiai sa ceri primeai fara bulbuci din pet (corespondentul Prigat-ului romanesc). La cafea, in restaurant, o cam zbarceau ei la micul dejun, insa puteai capata un expresso bun de la lobby-bar de la 4* (barul principal, non stop, il gasesti fie cand intri prin fata si treci de receptie, fie cand intri dinspre restaurant, dupa nenea ala neamt cu mustata care bea vesnic bere si fumeaza tigari pe care si le rasuceste singurel).

Punctul forte care a inclinat balanta catre acest hotel in cautarile noastre au fost cele doua piscine interioare incalzite, una la corpul principal de la 4* si una in curtea interioara la 3*. Acestea ne-au scos putin din incurcatura in prima zi si in dimineata celei de-a doua, cand norii s-au cam adunat deasupra Albenei, fiind “nevoiti” sa ne retragem la o balaceala la caldurica. Putin cam intepator la nas mirosul de clor cand intri de afara, dar dupa doua minute te obisnuiesti.

Insa adevarata atractie a complexului Primasol Ralitsa o constituie piscina mare din centrul acestuia, una de dimensiuni impresionante, care atrage atat prin frumusetea si spatiul pe care il ofera, cat si prin faptul ca aici se intampla tot timpul cate ceva interesant, in jurul sau in mijlocul acesteia se desfasoara de-a lungul zilei majoritatea activitatilor echipei de animatie. Mai este o piscina chiar langa restaurantul de 4*, destul de mare, mult mai linistita, mai putin “populata”. Am observat mai tarziu ca in complex, in spatele snack-barului este inca o piscine a complexului Ralitsa, una stil Epoca de Piatra, insa la incepul lui iunie nu ne pusesera inca apa in ea, probabil din motive disciplinare.

Ceea ce m-a incantat pe mine cel mai mult si care constituie o amintire foarte placuta din aceasta vacanta a fost interactiunea cu echipa de animatie de la Ralitsa, cea care purta echipamentul galben-rosu ce se usca sub balconul meu. In fiecare dimineata ii salutam impreuna cu fii-mea de la inaltimea acestuia si astfel puteam garanta ca incepem ziua cu buna-dispozitie data de o gluma buna, un zambet de bulgaroaica draguta sau o demonstratie de breack-dance.

O trupa foarte numeroasa de tinerei entuziasti, fiecare cu rolurile lui in toata agitatia aceea perpetua pe care o generau zilnic, incepand cu jocurile de la piscina inca de la 10 dimineata, continuand cu organizarea a fel de fel de concursuri sportive de-a lungul intregii zile si incheind abia seara dupa spectacolele de o surprinzatoare complexitate si calitate din fiecare seara. M-am lipit de ei din prima zi, stiind de anul trecut de la Riu Evrika reteta unei vacante reusite prin evitarea monotonei lanceziri pe sezlong langa piscina: invata-le programul, imprieteneste-te cu ei si vei avea ocazia sa participi de cate ori doresti la activitatile lor.

Astfel am avut parte de o activitate intensa in tovarasia lui Martin (cel care se ocupa cu anunturile pentru turisti, un fel de organizator (i-am scos tenisul de masa din cap, dupa ce i-am tavalit pe toti ceilalti colegi bulgaresti care m-au provocat), lui Giorgi (avea ca atributie principala gazduirea pustimii la Prima kids club, de un calm impresionant si alura de domnisoara…), lui Iulian (organiza meciuri de fotbal si era primul care erea aruncat in apa la jocurile de la piscine), lui Eugen (de fapt Evghenii in buletin, dar i se parea ca suna prea ruseste pentru urechile fine de turist nemtesc, ne invita la beach-volley desi masura putin peste 1.50 m), a Camillei (o poloneza simpatica adusa special pentru valul de turisti polonezi de anul acesta) si a multor altora carora nu le-am retinut numele si cu care era o placere sa stai de vorba la un suc sau o bere intre doua reprize sau seturi, toti tineri deschisi care vorbeau in engleza de scoala, de acasa, de fotbalul bulgaresc, de excursiile in Romania sau orice altceva.

Cu totii erau recunoscatori si manifestau real respect fata de seful lor, un tip de vreo 40 de ani care organiza si participa la spectacolele de seara din sala din fata receptiei de la 4* in care ii puteai admira dansand de la dansuri clasice la break-dance, cantand (aveau o tanara cantareata foarte frumoasa si talentata, Maria) sau jucand fel-de-fel de roluri in piese comice. Dupa fiecare spectacol, dupa fiecare actiune organizata, adunau turistii in jurul lor si ii antrenau in dansul sincron pe o melodie de pe vremea cand frecventam eu discotecile, dar prindea totusi la public.

Scriam mai devreme de Giorgi, tipul de la Prima kids club. Am avut parte de destule discutii cu el: fii-mea capatase prostul obicei de a merge acolo dupa ce ne intorceam de la plaja. Nu prea imi pica mie bine, datorita faptului ca acesta este amplasat tocmai dincolo de hotelul de 3*, cu acces prin curtea interioara a acestuia, destul de departe de orice dozatorde bere rece. Noroc cu Giorgi care inspira mare incredere si dovedea mare pricepere in ale baby-sitting-ului, de mai puteam da o fuga pana la adapatoare, la lobby-bar. Le furniza piticilor plastilina, culori, jocuri si jucarii (vrei desenezi, vrei colorezi?). Rupea orice limba si se purta ca o domnisoara foarte atenta cu copiii. Era rabdator chiar si cu Torsten, un retard nemtesc de vreo 20 de ani care venea zilnic sa se joace cu cuburile. Fetita mea l-a tolerat pana la urma in casuta, dupa ce in prima zi l-a somat sa cedeze jucariile si l-a trimis la bar sa bea bere cu oamenii mari de teapa lui.

Singurul lucru cu adevarat neplacut la acest hotel (daca reusesti sa treci peste socul celor 2 metri patrati de baie) este distanta fata de plaja, care de afla – zic ei – la 800 de metri de hotel. Poate la 800 de metri de coltul cel mai apropiat al gardului din jurul hotelului, este pana acolo 1 km. de mers ca popa. Un mare ajutor in combaterea neplacerilor cauzate de distanta fata de plaja este faptul ca poti lua masina (pentru care ai platit la receptie 5 leva ca sa poti iesi din statiune) si poti parca unde doresti fara sa te intrebe nimeni de sanatate. Astfel, dupa un mic-dejun indestulat ne urcam in masina si porneam catre mare, sa tragem aerosoli pe nas, fara a risca sa gasim si ceva aer cu vitamine de la alge putrezite. Dupa un aerosol, doi, pe plaja cu sezlonguri puse gratuit la dispozitie, dadeam o tura pe la atractiile statiunii – a se citi barcutele al ea ce se tamponeaza in piscina – si fugeam la hotel in jurul orei 11 – 11.30 sa nu pierdem programul la Kids Club. Cam asta era programul nostru de plaja, nu am reusit sa servim ceva la Havana Bar (beach bar-ul Ralitsei si al inca catorva hoteluri) ca sa-mi dau cu parerea pe aici. De retinut ca plaja, in aceasta zona, depasea latimea de 150 de metri, ara dotata cu nisip foarte fin si placut atingerii si era ticsit de sezlonguri asezate la ata, cate doua la umbreluta, cu masuta, scrumiera sip erne.

Pentru turistii mai cu dare de picioare aveau la receptia hotelului o parcare de biciclete cu cateva mountain-bike-uri pe care le puteai lua intre picioare fara sa platesti nimic, doar trebuia sa anunti la receptie numarul bicicletei pe care o scoti la plimbare sau cand o aduci inapoi. Un lucru excelent de care am profitat si eu intr-o dupa-amiaza si am observat ca erau destui care isi facusera un obicei de a merge la plaja cu bicicleta.

O contributie foarte mare la parerea noastra buna despre Primasol Ralitsa Superior au avut-o si imprejurimile hotelului, un parc foarte frumos, cum dealtfel poti defini fara sa exagerezi intreaga statiune Albena.

Turistii de anul acesta de la Ralitsa erau in majoritate germani, multi rusi, multi polonezi (i-am batut la fotbal urat de tot cu mica dar inimoasa echipa a Romaniei, si in tur si la revansa), englezi, ceva romanasi (in afara de week-end cand au devenit majoritari, barbari, omniprezenti, galagiosi si badarani) Regret ca nu am avut aparatul foto la mine atunci cand, vineri seara, cativa cercopiteci de Bucuresti, proaspat debarcati din autocarul pavat cu doze de bere, rapid imbalsamati cu tarie de la UAI sa nu-i apuce ora mesei treji, au gasit o mingiuta de plaja in fata receptiei si o bubuiau cat puteau de tare desi se aflau in mijlocul unei multimi de oameni pajnici iesiti la aer pe platoul din fata receptiei, care se fereau cum si daca puteau de loviturile acestora. A fost un spectacol dezagreabil, cu atat mai mult cu cat faci parte cu mandrie din fauna aceleiasi rezervatii cu asemenea animale.

Gazdele se purtau cu turistii proportional cu cantitatea si calitatea acestora: anunturile, show-rile si inscrisurile erau in germana, engleza, rusa, poloneza si bulgara. I-am intrebat pe baietii din echipa de animatie care-i smecheria si au recunoscut ca asa este contractul lor cu Primasol (ei erau angajatii unei firme de entertaining care avea relatii contractuale cu mai multi hotelieri din Albena).

In week-end a disparut din grila de programe PROTV International si a reaparut luni. Barmanii puneau romanasii sa ridice labutele deasupra liniei barului sa se vada brataricile, mai lungeau cock-tail-urile de obicei superalcoolizate ale rusilor si polonezilor care organizau concursuri de baut-viteza si la foc automat, iar seara aceeasi barmani erau atent ocupati cu transportul catre lifturi a babelor nemtesti care din cauza sampaniei calcau destul de apasat pe pragul catre lumea viselor.

La plecare a trebuit ca o receptionera sa dea cu bata-n balta cerandu-mi sa aduc sotia din masina pentru a-i scoate ea insasi bratara, nu care cumva sa sarim gardul la vre-un extra-pranz bulgaresc. I-am luat foarfeca din mana si i-am adus trofeul, nu de alta, dar nu ajungeam la cartile de identitate, pe care le asezase strategic pe o masuta din spatele ei (cred ca era patita).

Probabil, daca voi mai reveni la Ralitsa, voi opta pentru cazare la 3*, nu-i mare diferenta, insa voi avea grija sa rezerv camera in corpul B sau D, unde intrarea in camera se face dintr-un hol interior, spre deosebire de A si C unde usile camereleor dau direct afara.

Ralitsa, pentru o vacanta de inceput de sezon in care nu apropierea de plaja si de apa marii a fost o prioritate, ne-a incantat ca solutie ideala datorita situarii in Albena, cea mai apropiata statiune bulgareasca, datorita serviciilor bune, piscinelor interioare si faptului ca este un mini-resort cu de toate pentru toti, ideal pentru familii cu copii mici.

Daca ar fi doar dupa mine, care nu sunt un mare amator de bronz, preferand sa contemplu plaja doar de la umbra unei beri, mi-as imparti bugetul pentru vacanta la mare in doua si as lua doua bilete, unul in iunie la Ralitsa si unul in septembrie tot la Ralitsa, decat sa-l consum integral pe unul in plin sezon la cine stie ce alt hotel.

---

VIZUALIZĂRI: 4107 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI