Hampton Court, Apsley House, The Courtauld Gallery at Somerset House

TIPĂREȘTE

Continuare de aici.

Vineri 13 Mai 2011

Ma apropii de sfarsitul istorisilor mele despre Londra. Nu a mai ramas mult. Vineri a fost o zi mai speciala, deoarece serbam o zi de nastere si nu aveam toata ziua la dispozitie pentru plimbari. Sotia a ramas sa mearga cu prietenii nostrii de acolo pe la cumparaturi si eu am mers singur in centru. Am fost bucuros ca am scapat de corvoada cumparaturilor, dar a fost bine ca a avut cine le face, deoarece reprezinta si ele o parte importanta a unei excursii pentru ca toti pe acasa asteapta cate ceva cadouri.

Am plecat destul de tarziu si trebuia sa ma intorc repede – pe la 16:00 – 17:00, deoarece urma ca seara sa mergem la un restaurant.

Ziua de vineri a fost destul de haotica deoarece am incercat sa prind cat mai multe, intr-un timp foarte scurt. E vorba despre obiective care mie mi s-au parut interesante si nu vroiam sa le ratez. In cele cateva ore care le aveam la dispozitie am reusit sa ajung la Hampton Court, Apsley House, The Royal Mews, “The Courtauld Gallery” at Somerset House si la “The Little Venice”.

Am spus cate ceva despre Royal Mews la reviewul pentru ziua de Marti si am atasat pozele facute acolo, deoarece cred ca e mai bine de legat cu acele obiective. Daca ajungeam cu cateva minute mai devreme l-am fi vazut Marti si nu as fi ramas dator. Pozele de la Little Venice le-am adaugat la reviewul despre Slawit , deoarece acolo am vorbit despre canale si mi s-au parut mai potrivite pozele acolo. Cred ca am gresit cu calatoria la Little Venice, dar era in nord spre drumul inspre Finchley si ma gandisem ca poate fi o idee buna.

In reviewul de astazi am sa ma concentrez pe cele trei lucruri care au ramas: Hampton Court, Apsley House si The Courtauld Gallery. Palatului de la Hampton Court ii trebuie alocata cel putin o jumatate de zi. Apsley House poate fi legata de Buckingham si/sau Hyde Park; iar The Courtauld Gallery poate fi foarte usor legata cu National Gallery, Covent Garden, Temple Church, St. Dunstan etc.

Reviewul de astazi nu se concentreaza atat de mult pe ideea de traseu, cat pe obiective. Fiecare in parte, poate fi legat cu altceva. Am avut doar camera de filmat la mine, aparatul foto l-am lasat sotiei, pozele nu au iesit foarte bune. Sa le luam pe rand:

Hampton Court Palace

Pagina oficiala: click aici

Cu barca se poate veni de la Westminster Peer. Calatoria dureaza aproximativ 4 ore. Mai multe informatii Thames River Boats: click aici

Luatul trenului de la Waterloo Station a fost relativ usor. Am avut travelcard de 1-6 si am intrat ca la metrou. Trenul a plecat la 11:06. In tren, exact ca la metrou iti spune care e urmatoarea statie. Hampton Court oricum e ultima. E foarte usor de venit cu trenul la Hampton Court.

In prima istanta ma gandisem si la vapor, dar am renuntat. Calatoria dureaza 4 ore. Pentru cei cu mai mult timp la dispozitie poate fi o idee pentru intoarcere, dar papa intreaga zi. Cei de la Thames River Boats, nu erau acoperiti de London Pass, asa ca am renuntat la ei.

Odata ajunsi in gara, se merge drept inainte, se trece un pod peste Tamisa si am ajuns la Palat. Nu poate fi ratat. Din cladirile din stanga, la intrare se rezolva problema cu biletele. Vand bilete separat, doar pentru gradini, pentru cine doreste, dar nu era cazul meu.

Cu biletul pentru palat, se pot vizita atat gradinile cat si labirintul.

Iti dau doua brosuri cu harti, una pentru palat si una pentru gradini si distractie placuta.

Am sa atasez poza cu harta luata din brosura. Hartile se gasesc si pe siteul oficial in format PDF – Harta Brosura pentru palat: click aici si Harta Gradinilor: click aici.

Intotdeauna e bine de lucrat cu hartile care se primesc la intrare, deoarece odata ce le intelegi traseele si felul cum au gandit lucrurile totul devine, oarecum mai usor.

Nu as vrea sa ma bag in prea multe amanunte istorice, deoarece desi am citit destul de mult despre palat, multe lucruri mi-au ramas inca nelamurite.

E bine sa impartim Palatul in doua mari parti. Partea prin care intram e mai veche, din perioada Tudorilor – constructiile cardinalului Wolsey plus modificarile aduse palatului de catre Henry VIII. In partea de est, sunt constructiile ulterioare ale lui Christopher Wren pentru William III of Orange si Mary II.

Cand am fost la palat, nu am vizitat aripa cu “Young’ Henry VIII’s Story”. Aici gasim tablourile despre care se vorbeste atat in documentarul Seven Ages of Britain cat si in documentarul lui Schama. Exita un virtual tour: click aici si cred ca e interesant de vazut. Nu atat pentru camerele respective ci pentru felul in care spune povestea personajelor principale. Imi pare rau ca nu am vazut tabloul “Field of the Cloth of Gold”, dar asta e.

Eu cum am intrat am inceput cu Henry VIII Kitchens. Din Base Court e prima la stanga.

Aceste bucatarii, chiar par desprinse dintr-o poveste, cu palate si zmei. Faceti un exercitiu de imaginatie si ganditi-va ce mirosuri si ce galagie trebuie sa fi fost odata acolo. Aici lucrurile sunt practice. Bucataria asta trebuia sa hraneasca pe putin 600 de oameni, de doua ori pe zi. Intr-un an, 1240 de boi, 53 de porci mistreti, 760 de vitei, 2330 de caprioare, 8200 de oi si 1870 de porci erau consumati. Nici cu bautul nu stateau prost, intr-un an dand gata 2 727 654 litri de bere.

Bucataria e impartita pe mai multe compatimente si erau vreo 200 de slujitori care lucrau aici. Sunt 6 (nu le zic cuptoare), ca-s un fel de seminee. La cel mai mare, Wolsey Fireplace, era prajita carnea la rotisor. Celelalte sunt gandite astfel ca in spate au cate doua cazane mari pentru fripturi sau ciorbe, incalzite de la acelasi foc. Tavanele sunt foarte inalte pentru a permite caldurii sa mearga-n sus. Va puteti imagina ce caldura trebuie sa fi fost cand ardeau toate focurile si ciorbele clocoteau prin cazane.

Din aceasta prima camera cu mai multe “fireplaces” se trece prin Fish Court. O curte interioara foarte ingusta cu pereti foarte inalti. Pe langa faptul ca se banuieste ca aici se curatau pestii, am citit ca aceasta camera era folosita pentru a tine unele alimente la rece, deoarece soarele nu patrundea pana jos.

Erau diferite camere pentru macelar, cei ce pregateau dulciurile, fel de fel de administratori si contabili etc. In celalalt capat al bucatariei in Serving Place, servitorii luau tavile cu mancare si le duceau sus pe scari in Great Hall.

Langa bucatarii veti vedea si beciurile cu vinuri si bere.

Fiecare traseu, e marcat cu cate o culoare, dar cand esti acolo tot te ametesti deoarece sunt foarte multe camere, colidorase, scari etc. Totul aduce putin a labirint.

Dupa ce am terminat cu Bucatariile am urcat sa vad “Henry VIII’s Apartments”. Prima sala pe care o veti vedea e Great Hall. Dupa ce a luat castelul de la Wolsey, aceasta camera a fost printre primele lucruri pe care Henry VIII le-a construit. Vroia sa aiba o camera destul de mare unde sa poata cina cu toata curtea sa. Fel de fel de dulgheri au lucrat zi si noapte pentru a termina aceasta sala. Aici era locul unde Henry VIII si nobilii sai luau masa. Pe acele timpuri era considerata o minune a arhitecturii, datorita tavanului de lemn. Cu tehnicile de atunci era foarte greu de construit un tavan foarte larg.

Pentru a intelege cealalta parte a castelului e bine de citit cate ceva despre William III si Mary II: click aici. Pe mine m-au ametit detaliile si decat sa ma apuc sa indrug prostii, mai bine nu o fac deloc. William III era un print olandez apartinind casei Orange. A fost adus la conducere de catre parlamentul englez pentru a apara religia protestanta. Mary II era urmasa regilor englezi si a fost un fel de conducere comuna.

L-au angajat pe Christopher Wren sa modifice si sa modernizeze Hampton Court, aducandu-l la “standardele” impuse de arhitectura de la Versailles. In aceste aripi construite de Wren, gasim arhitectura si multe picturi in stil baroc. Proiectul nu a fost dus la bun sfarsit deoarece cei doi monarhi au murit, de aceea astazi avem un palat cu doua arhitecturi foarte diferite, dar care oarecum se contopesc. Palatele si fatadele baroc ale lui Wren si palatele in stilul Tudorilor.

Cred ca urmatoarele nu trebuie ratate: Henry VIII’s Apartments, Henry VIII’s Kitchens, William III’s Apartments si Mary II’s Apartments.

In William II’ Apartments e o impresionanta colectie de arme.

De asemenea pe colidoare am dat peste actori imbracati in costume de epoca, care jucau pentru turisti. Nu am stat mult sa-i urmaresc, dar au fost interesanti de vazut. Se poate pierde cu usurinta o zi in acest palat, dar cum ma presa timpul, nu am stat foarte mult.

Vroiam sa vad si labirintul si am vizitat cateva gradini in drum spre el. Am trecut si pe langa curtea acoperita de tenis, de pe timpul tudorilor, unde se desfasura o partida. Prin gradini, pe langa turisti erau si multi localnici veniti sa se plimbe.

De-a lungul timpului au fost facute mai multe filme la Hampton Court. Filmul “Vanity Fair” – 2004 (click aici) are mai multe cadre filmate prin aceste gradini si de asemenea filmul “To Kill a King”. Un alt film care are scene filmate la Hampton Court e “The Libertine” (click aici) cu Johnny Depp si John Malkovich. De asemenea vedeti filmul "A Man for All Seasons" - 1966 (click aici)

Casa scarilor din William III apartaments, pictata de Antonio Verrio (click aici), apare atat in Vanity Fair cat si in To Kill a King, doar ca-n Vanity Fair, spun ca locatia e undeva prin Belgia :)

Labirintul ma asteptam sa fie mult mai mare. Nu am crezut ca e atat de mic. Comparativ cu gradinile din jur pare foarte mic. Un sfat: “Nu abandonati usor, break the rules. ”

De la Hampton Court mi-a placut mult si gradina de trandafiri. Erau niste mirosuri foarte frumoase acolo.

Daca ar fi de ales intre Hampton Court si Windsor Castle, cred ca Windsor nu ar trebui ratat. Hampton Court, nu are stralucirea pe care o Windsor.

Am mancat ceva pe tren, pe drumul de intoarcere inspre Londra. Era un jamaican in gara care vindea fel de fel de sandviciuri.

Urmatorul obiectiv pe care vroiam sa-l vad a fost:

Apsley House

Pagina Oficiala: click aici

Tube: Hyde Park Corner

Aceasta este casa Ducelui Wellington, cel ce l-a infrant in batalia de la Waterloo pe Napoleon Bonaparte. Casa a ramas in mare neschimbata de pe timpurile lui. Cand am ajuns am avut putin probleme in a gasi intrarea. Din statia de metrou sunt niste pasaje subterane si prima data mi s-a parut ca e o casa parasita :) E inconjurata de strazi si e singura casa de acest gen care a ramas in picioare. Intr-un timp majoritatea caselor de pe acea strada aratau la fel. Casa nu este foarte mare si se poate vedea destul de rapid. Ghidul audio este gratis si fotografiatul este interzis.

Geamurile de la partier sunt inchise si de aceea am avut impresia prima data ca e o casa parasita. Usa era inchisa, doar cu un semn pe clanta, pe care scria “Open the door”, sau ceva de genul asta.

Colectia de tablouri a ducelui foarte interesanta si un lucru care mi s-a parut deosebit e felul cum sunt aranjate tablourile. E prima data cand vad pereti intregi, incarcati de tablouri – ma refer in special la Waterloo Gallery. La muzeu, tablourile sunt expuse, unul cate unul, astfel incat sa le poti vedea de aproape. Aici insa, pe cele de sus, cu greu le poti vedea. In colectia lui Wellington sunt foarte multe tablouri care au apartinut regelui Spaniei. Acestea au fost luate de catre fratele lui Napoleon, Joseph, iar Wellington le-a capturat in 1813.

Un fisier pdf, in care se vorbeste pe larg despre toate tabourile puteti copia de pe pagina Apsley house de aici. Printre altele veti gasi tablouri de Velazquez, Caravaggio, Corregio, Brueghel, Rubens etc.

Eu as compara Apsley House cu Galeria Borghese, desi Apsley House e mai saraca. In ambele cazuri e vorba de casa si colectia unei singure persoane, iar vizitarea acestui muzeu ne face sa intelegem mult mai bine perioada si lumea in care aceste personaje au trait.

Am fost la baie si daca imi aduc bine aminte, acolo undeva la subsol am vazut si cate o masca luata pe patul de moarte cu chipul lui Bonaparte si Wellington. Wellington l-a vizitat pe Napoleon cand acesta era pe moarte pe insula Sf. Elena. Moartea ii uneste si pe cei mai indarjiti dusmani.

Recomand vizitarea acestui muzeu – se poate lega foarte usor cu Hyde Park, Buckingham si Royal Mews.

De la Apsley House, am luat un autobuz pentru o statie si apoi am mers putin pe jos. Am fost de am vizitat Royal Mews, despre care am vorbit intr-un alt articol.

Dupa Royal Mews am vrut sa vizitez:

The Courtauld Gallery (aflata in incinta Somerset House)

Pagina Oficiala: click aici

Statii de Metrou in apropiere: Temple, Charing Cross, Embankment, Covent Garden.

Eu am venit pe la statia de metrou Temple. Trebuie sa spun ca Somerset House este destul de mare si are mai multe intrari. Eu am intrat de pe strada Embankment, dar in aripa dinspre Tamisa este locul unde este gazduita scoala. Pentru Galerie e bine sa folositi intrarea de pe Strand.

In curtea Somerset House era o expozitie temporara de sculpturi ale unui artist contemporan. ceva care are legatura cu zodiacul chinezesc. Multi copii se jucau prin fantana arteziana. Din cate am inteles, pe timp de iarna aici se face un patinoar.

Colectia de la Courtauld Gallery e tare in “Impresionisti” si Post-impresionisti. Aici ii gasiti printre altii pe Modigliani (vedeti si filmul cu Andy Garcia), Van Gogh, Monet, Manet ,,Gauguin, Degas si Cézanne etc.

Pagina lor e foarte bine pusa la punct si puteti face si un tur virtual aici (click aici). Fotografiatul fara blitz este permis, dar calitatea pozelor mele lasa de dorit.

Pe langa National Gallery, iubitorii de pictura, cred ca ar trebui sa viziteze Apsley House si The Courtaul Gallery. Defapt Courtauld Gallery poate fi legata de National Gallery, nu este foarte departe de aceasta.

Am sa mai spun in poze daca mai am ceva de adaugat, dar va recomand sa vedeti turul virtual.

Dupa ce am fost la Little Venice, seara am fost de am sarbatorit ziua de nastere la un restaurant. Sunt atat de multe restaurante in Londra, ca e greu sa te apuci sa faci review la resturante.

Pe o singura strada, in zona in care stateam noi, aveam restaurant, turcesc, indian, chinezesc, iranian, italian si alte natii de care nu-mi mai aduc aminte. Pana la urma am mancat la un restaurant italian. Mancarea a fost foarte buna, dar preturile la majoritatea restaurantelor din Londra sunt destul de piperate.

Sper ca prin acest review sa fi adus ceva lucruri noi, despre obiective despre care nu prea s-a scris pe site.

Vacante frumoase :)

P. S. Incepusem acest review mai demult dar abia azi am reusit sa-l termin.

---

VIZUALIZĂRI: 3837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI