Ulcinj, un veritabil 'Must see' din Muntenegru

TIPĂREȘTE

Doresc sa dedic aceste impresii dragului meu coleg Cristian_h, deoarece sfaturile lui bune si foarte utile m-au facut sa imi aleg ca destinatie de vacanta Muntenegru si nu mi-a parut rau deloc. Multumesc mult, Cristian!

Astazi este duminica, exact ziua din saptamana, cand am cunoscut orasul din Muntenegru, unde am poposit pentru sejurul de 7 zile, din circuitul din Balcani. Si as dori sa va scriu despre acest loc, ce mie mi-a ramas undeva, intr-un loc special, in inima. Este vorba de orasul Ulcinj.

Dimineata cand am dat cel mai bine cu ochii de micuta localitate de pe coasta de sud a Adriaticei muntenegrene am ramas incantata. Primul contact a avut loc de pe balconul camerei noastre de la hotelul Mediteran, despre care am scris impresii aici: click aici. In fata mea s-a intins o imagine tare placuta; un tablou foarte divers, viu si vesel pictat in toate culorile. Direct in fata am vazut orasul dispus in trepte, inghesuit, cu multe, multe cladiri, printre care din loc in loc aparea timid, soseaua, la dreapta era alta parte a orasului si cu corpul principal al hotelului, vazut acum pe lumina, alte cateva strazi care fac slalom printre toate hotelurile si casele localnicilor si multa, foarte multa verdeata.

Undeva mai sus, spre stanga, am reusit cu usurinta sa disting niste cladiri insiruite, ce pareau mai vechi, constructii din piatra, ordonat asezate pe acea culme. Nu stiam atunci ce este dar curand aveam sa aflu ca acolo este ceva extrem de interesant, de placut si mai ales fascinant. Acolo cocotat de restul orasului este cetatea sau orasul vechi, el insusi un loc cu totul distinct de restul statiunii.

Si jos spre stanga am vazut golfuletul, ca o palma usor stransa, in interiorul careia este plaja orasului si marea cea minunata.

Era duminica, prima noastra zi de sejur aici. Aveam liber de la „imparatie” (adica agentie), deci program de voie, caci de luni o luam cu totii la sanatoasa prin excursii.

Deci dupa micul dejun am plecat sa cunoastem orasul.

Pentru inceput, eu cred ca putina istorie a locului, foarte interesanta, dupa parerea mea, nu strica. Ulcinj este una dintre cele mai vechi asezari de pe coasta Marii Adriatice. Are o vechime de peste 2000 de ani. Se considera a fi fondat inca din sec. 5 I. Hr. de catre colonii grecesti colchiniene. Pe aceste stravechi pamanturi traiau inca din era preistorica ilirienii, un popor indo-european. Sub influenta greaca, acestia au construit „Peretii ciclopici”, ceea ce insemna construirea unei cetati cu ziduri inalte din piatra masiva din calcar, fara mortar intre bucatile de piatra, unde se intalneste arhitectura miceniana. De aici si numele de Stari Grad Ulcinj sau mai simplu Stari Ulcinj. Multe secole dupa fondarea sa de catre colchinieni, Stari Ulcinj a fost capturat de catre romani. Apoi aceasta asezare, datorita pozitiei sale geografice a fost vanata si cotropita de imperiul bizantin, de venetieni, turcii chiar si de pirati, fiind mereu un loc mult ravnit pt. frumusetile naturale si salbatice ale acestei zone de coasta.

Inainte de perioada medievala, Ulcinj a fost cunoscut ca locul cel mai ravnit de bandele de pirati si pentru o buna perioada a fost chiar capitala acestora din zona Marii Adriatice. Dar venetienii au luptat pentru acest pamant atat de dorit, lasand urme adanci in dezvoltarea asezarii, ca si dominatia imperiului otoman, sub care Ulcinj a stat pana in anul 1878, cand dupa razboiul de independenta a devenit parte din Muntenegru.

Astazi, Ulcinj este un oras inca necunoscut pentru multi, dar am inteles ca an de an aici vin tot mai multi turisti, asa cum eram si noi atunci, dornici de a-l cunoaste. Aveam sa vedem o urbe in plina dezvoltare, interesanta, cu multe locuri pitoresti unice.

Fiind la granita cu Albania, in Ulcinj am vazut foarte multi musulmani, in special albanezi si orasul este intesat de moschei. Numai eu am vazut vreo 3. Deci precum stiti si voi, populatia din aceasta zona de sud este preponderent musulmana. Am vazut foarte multe cupluri de aceasta religie, facand si baie in mare... cu femeile total imbracate... Groaznic, dupa umila mea parere.

Ulcinj si inca un alt oras, Tuzi, este considerat unul dintre cele mai mari concentrari de populatie albaneza din Muntenegru.

Orasul este impartit in: orasul vechi si orasul nou. Fiind cazati la un hotel din orasul nou, normal a fost sa-l cunoastem mai intai pe acesta.

Orasul nou

Ca si cel vechi, si orasul nou s-a dezvoltat pe tarmul Marii Adriatice, pe o colina stancoasa, al carui tarm este mult adancit in interior, dand nastere unui superb golfulet. Parca Natura a smuls odata un urias pumn din stanca, lasand marea sa-si faca aici un cuib tare frumos, cu un tarm nisipos. Golful este imprejmuit de peretii inalti de stanca; in dreapta sus se vede atat de frumos, orasul vechi mai ales la apus iar in stanga, golful a ramas salbatic, imbracat doar cu vegetatia-i bogata.

De cand am vazut oraselul Ulcinj, mi-am amintit de Kavala din Grecia, „Orasul de pe colina”, asa cum l-am denumit eu intr-un review scris aici, pe site. Si acesta este pozitionat tot asa, cu toata urbea cocotata, pornind de la malul marii si pana sus, pe varful colinei. Doar ca oraselul Ulcinj este mult mai mic decat Kavala.

Plaja:

Am fost la plaja cum era si normal. Aceasta se „muleaza” perfect dupa forma golfului si nu este prea lata. Este cunoscuta sub numele de „Mala Beach” sau Plaja Mica. Nisipul este foarte fin si bogat, iti ingropi picioarele in el, dar frige al naibii de tare incepand cu primele ore ale pranzului.

Plaja era deja plina, fiind poate si duminica iar ca luna calendaristica, era totusi inceput de septembrie. Am aflat ca aici sezonul incepe inca din mai si tine pana la sfarsit de septembrie, zona fiind binecuvantata de o clima mediteraneeana, deci cald si bine multe luni... Avantaj lor!...

Pe aceasta plaja din Ulcinj am avut parte sa vad pt. prima oara in viata mea niste sezlonguri din lemn, o „gluma” lemnoasa greoaie foc, pe post de pat de plaja. Cred ca erau din vremurile demult trecute dar... deloc uitate. Si niste umbrele din rachita gaurita... In fine... le-am „rezervat” cat mai aproape de mare... Grele al naibii, lemn adevarat, nu PFL... cu al meu m-am lovit si la picioare in incercarea de a-l „potrivi” dupa soare. Aici soarele cade „sasiu” pana spre pranzul tarziu. Am platit pt. aceste „relicve lemnoase” confortabile, pe care mi-au amortit oasele, 5 euro atunci. In cealalta zi cand am reusit sa mai mergem la plaja, ne-am asezat mai central. Ei, alta distractie, alti bani: aici am platit 6 euro. Deh, a doua oara ne-am prajit la soare pe plaja centrala sau chiar ultracentrala, daca socotim ca eram in fata unui fel de monument din beton sub forma de aripi, care sta cocotat undeva sus in oras. Mentionez ca te poti aseza bine mersi si direct pe nisip, deci plaja este si la liber si exista chiar o portiune in care nu sunt sez-uri si umbrele. Dar daca doresti, poti inchiria doar umbrele din textil, la pretul de 3 euro. Cam mult, dupa mine, mai bine mai pui 3 sau 2 euro si stai pe acele paturi din lemn. Si ai tot tacamul: 2 sezuri lemnoase de „esenta tare” ce te „indreapta” la oase si una bucata umbrela din textil, nu rachita gaurita... :))

Pe plaja era galagie exact ca la noi, oamenii vorbesc tare, vanzatorii ambulanti cu te miri ce care-si striga produsele. Ne-am simtit ca acasa, pe litoralul nostru, din acest punct de vedere. Ca si cu murdaria de pe plaja. Si aici ca si la noi am intalnit la chistoace de tigari ascunse „bine” vezi-doamne, in nisipul ala atat de fin... Ce pacat! Am vazut si sticle de plastic si te miri ce. Chiar daca exista cosuri de gunoaie, unde si noi ne-am aruncat resturile de la inghetate. Chestie de educatie dar in primul rand de bunul simt nativ, nu de natie... Si brusc mi-am amintit de plajeje Greciei mele... Ah, Doamne, ce dor mi se facuse de plajele aurite, curate si linistite si de Egeeoaica mea cea sfanta si unica pe pamant!... Offfffff!!! Melancolie, dulce nebunie... vorba cantecului.

Fata de litoralul nostru, aici apa face toata diferenta... dar si peisajul natural. Marea a fost excelenta, asa cum o stiam din Croatia, Adriatica cea care nu se dezminte niciodata: calda, limpede, si totusi foarte curata, tinand cont ca aici este acel golf, cu nisip si nu cu pietre si se mai tulbura, dar la culoare tot albastra-verzuie. Numai buna sa te zbenguiesti in valurile ei domoale. Intrarea in apa aici se face foarte lin, perfecta pentru cei mici.

Pe plaja nu exista niciun bar sau altele de genu’... ele se gasesc imediat, traversand o strada, pe care noi am numit-o faleza.

Faleza, de fapt strada se cheama Obala Borisa Kidrica sau Korzo, cum o numesc localnicii, se intinde pe toata lungimea plajei. Aici seara este punctul fierbinte si cel mai luminat al orasului. Lume foarte multa si galagioasa. Pe strada aceasta circula si masini, este trotuar doar pe partea cu plaja si din cauza asta aici se produce mereu o mica-mare nebunie, daca doresti sa te plimbi in mod linistit. Deci slabe sperante pt. o promenada calma, relaxanta, aproape de malul marii... poate doar direct pe tarm. Soferii am vazut ca nu au nicio taina in ale circulatiei. Nu stiu deloc sa semnalizeze, merg ca besmeticii in tromba, pun frane bruste, fac si ei pe „jmekerii”... mai stii?!... Dar totusi sunt si „domni”, caci te mai lasa si pe tine, pieton sa traversezi vreo strada.

Lumea este buluc pe acest Korzo (o veni de la Corso... mai stii?!) si deci mult balamuc in concluzie. Nu prea ne-a placut, mai mult ne-a ametit plimbarea pe acolo. Partea aceasta este intesata de tot felul de terase si restaurante, de cafenele care mai de care mai pitoresti, placute la privit. Unii oameni mi s-au parut un pic cam dubiosi. Ne-am plimbat de cateva ori pana sus in oras si am vazut tot felul de mutre... Oamenii se manifesta foarte zgomotos, vorbesc tare (deh, influentele latine :)), dar sunt pasnici, n-am vazut vreo cearta, ceva intre ei. Am vazut in schimb niste cersetori care isi tot faceau leatul fie jos, pe faleza si altii pe sus, pe strazile ce urca de la capatul falezei inspre magazinele multe, majoritatea stil bazar. Pe acele strazi gasesti de toate pt. toti, sunt si ceva magazine mai acatarii, cu preturi pe masura, dar nu de firme, sunt multe suveniruri, alte restaurante si cafenele, patiserii, etc. Din nefericire, in oras, am vazut si multe gunoaie, cam ca la noi...Am vazut vreo 3 moschei si musulmani foarte multi. Si zau de nu m-am speriat intr-o seara cand la un magazin am dat nas in nas cu o femeie toata imbracata numai in negru, infasurata pe tot capul si fata si doar ochii ii straluceau in noapte. Brrr!...

Este si un supermarket, „Solarium” parca, unde am gasit niste lucruri foarte bune si la niste preturi excelente. De acolo mi-am luat o cafea super aromata, nu de cine stie ce firma... ca pe vremuri, copil fiind, cand ma trimitea mama sa cumpar cafea cu suta de grame si-mi lipeam nasul de punga de hartie, adulmecand aroma aceea atat de fermecatoare si cand o prepara imi dadea si mie sa gust „doar o gurita” :) S-a dovedit excelenta si la gust... La acel supermarket, auzindu-ne ca vorbim romaneste, ne-au „acostat” niste tineri romanasi din Arad, veseli ca si noi de altfel, ca auzim si pe altii vorbind in limba noastra natala.

Apropos de preturi aici, in Ulcinj: sunt cam ca la noi, ba multe produse sunt chiar mai ieftine. De exemplu, pe o sticla de apa plata de 5 l, am dat 1,10 euro, un pachet de cafea de 500 gr. a fost 2,99 euro, tigarile sunt 1,5 euro un pachet, inghetata este in jur de 2-3 euro caserola mare. O paine este 0,30 euro si am rugat sa mi se dea doar o jumatate de paine, cat am avut nevoie si mi s-a dat. O bere la cutie ne-a costat 0,80 euro la un magazin si alta luata de la barul hotelului a fost 1 euro. Deci dupa mine, nu este mult deloc. Oamenii sunt foarte serviabili si amabili, zambitori, multi dintre ei habar n-au engleza, ei vorbesc mai mult italiana dar nici aia peste tot, insa cu bunavointa te intelegi foarte bine cu ei. Eu n-am avut nicio problema.

Odata ajunsi sus in oras, zarva scade considerabil, si atunci chiar este o placere sa te plimbi pe strazile acelea intortocheate, sa vezi multele hoteluri noi cu tot felul de arhitecturi moderne, unele inca sunt in constructie, casele localnicilor cu curti ornate cu multe flori. Multe constructii copiaza modelul grecesc. Este intr-adevar tare placut. Pentru cateva clipe m-am visat din nou undeva in Grecia...

Orasul vechi:

Ei, dragii mei, orasul vechi Ulcinj este, dupa umila mea parere, un „must see” obligatoriu din Muntenegru. Iar pe masura ce il vizitezi, devine foarte usor si un „must feel”. De ce? Pur si simplu, pentru ca este un vis frumos spre realitatea de la o margine de tarm fermecat. Este o strasnica perla veritabila a coastei muntoase a Adriaticii, un dar al inaintasilor acestori locuri, in care oamenii locului au inaltat aici, din timpuri apuse o comunitate medievala foarte asemanatoare cu un castel.

Situat pe o colina stancoasa, in partea dreapta a micului golf, asa cum se vede dinspre orasul nou, vechea cetate Ulcinj priveste semeata atat spre tarmul si orasul nou, cat si spre marea nemarginita si atat de albastra. Dar adevarata splendoare se descopera de sus, de catre fiecare calator, dornic de frumusete si liniste, de relaxare si de imbatare a gandului si a sufletului de minuni: minuni ale naturii si minuni ale fiecaruia dintre noi... Trebuie doar sa le descoperim singuri...

Am vizitat spre inserat aceasta comoara fara pret a orasului Ulcinj si o consider atractia „on the top”. De ce? Voi incerca sa o descriu pentru voi cat mai bine.

Pentru a ajunge la Orasul Vechi, noi am coborat pe faleza, pe Korzo, pana la capatul ei. Acolo am ajuns la micul si discretul port, in forma de potcoava, unde erau ancorate mai multe ambarcatiuni modeste... mai mult barcute de pescuit. Deja se vedeau zidurile groase din piatra ale cetatii. De acolo se fac niste scari care urca spre intrarea in marea cetate Stari Ulcinj.

Am urcat acele trepte si am intrat pe sub o poarta inalta, boltita, printr-un culoar, ca un mic tunel. Trecusem de fapt, cred eu, printr-un turn, ce face de fapt o prima intrare in cetate. Iesiti la lumina, din acel culoar intunecos, am descoperit treptat, treptat orasul medieval. Discret, am simtit ca intru intr-o alta lume, undeva departe, in epoci cu cavaleri si domnite. Singurele care ma tot trezeau la realitate erau placutele pe care scria hotel „X” sau restaurantul „Y”...

Aici sunt multe cladiri, toate numai din piatra grea, de constructie, foarte bine conservate. Am observat ca multe dintre aceste cladiri sunt astazi niste elegante si interesante hoteluri, cu restaurante si taverne foarte „chic”. Si am mai aflat ulterior ca preturile sunt foarte „la inaltime”... deh, ca si locul.

De acolo se vede splendid orasul nou, cladit in trepte, se vede golfuletul cu plaja si marea tihnita la acea ora a inserarii. Este un tablou fermecator, pentru visatori. Voi atasa poze.

Drumul ne-a dus imediat pe o mica platforma, de unde am vazut zidurile de aparare ale fostei cetati, plasate direct in buza tarmului inalt. Ei, si de aici am privit in nemarginirea zarilor; era doar marea atat de albastra, de limpede si totusi atat de linistita. Iar cerul impreuna cu astrul arzator ne-au prezentat atunci un show unic. La acea ora, dintre zi si noapte, cerul isi schimba necontenit paleta multicolora, vazand cu ochii. Acolo sus, la cetatea Stari Ulcinj, am asistat la cel mai frumos apus de soare din viata mea... Este imposibil de redat in cuvinte. Am facut atat de multe poze... cateva le voi atasa la aceste impresii.

Dar sa ne plimbam mai departe prin cetatea medievala. Drumul ne-a tot dus pe niste stradute atat de inguste si multe, ca un labirint al caselor din piatra, cu curti mici, dar atat de pitoresti, cu multe flori si arbori. Paseam pe piatra aceea alunecoasa, de culoare deschisa, asezata inegal si de multe ori periculoasa. Pentru aceasta plimbare cei mai indicati sunt pantofii sport, pentru ca tot orasul este in pante, cu paviment numai din piatra pe care se poate aluneca foarte usor.

Am reusit sa patrundem pana in inima lui, printre casele localnicilor si tare mult mi-a placut. Si iar mi-am amintit de Grecia, cu satele ei atat de pitoresti si de minunate. Acest loc seamana foarte mult cu un sat grecesc vizitat de mine, Panteleimonas...

Dar aici, in Stari Ulcinj este si mai inghesuit totul, casele parca sunt un tot unitar, nu stii unde se termina una si incepe alta casa.

La un moment dat, am crezut ca ne-am ratacit, pentru ca nu exista niciun indicator si nici lume multa nu era ca sa ne luam dupa altii. Dar bine ca s-a intamplat asa, caci am reusit sa vedem, zic eu, toate stradutele, am trecut pe sub niste arcade vechi de cand lumea, prin curtile localnicilor care stateau cu usile si ferestrele larg deschise si cu care ne-am salutat zambind. Si liniste, foarte multa liniste aici. Nu am auzit nici macar sa latre vreun catel, ceva, cu toate ca in orasul nou am vazut cativa. Aici, nimic... atunci. Si, poate surprinzator sau nu, In Orasul Vechi nu am gasit niciun gunoi, nici macar o hartie aruncata la intamplare. Probabil ca aici urca numai acei turisti iubitori de frumos, cei carora chiar le place adevaratul turism. Nu stiu, nu comentez mai mult...Undeva, pe o straduta mai larga, am intalnit si un magazin cu suveniruri, surprinzator, mai ieftine decat cele din orasul nou. Am cumparat si noi niste vederi (ba una mi-a dat-o ca „bonus”, pt. ca am cumparat 5, una fiind doar 0,30 euro, o cana si mai multi magneti pt prieteni. Asa am reusit sa descoperim toate „intimitatile” acestei minunate si surprinzatoare cetati.

Intr-un final fericit, incarcata cu aceste amintiri de neuitat dintr-un loc fermecat, am ajuns intr-un fel de piata mai larga, unde am vazut o alta poarta asemanatoare cu cea pe unde am intrat. Am banuit ca este iesirea. Si aceasta se face tot printr-un culoar intunecos, pe o poarta larg arcuita si am iesit in continuare pe drumul pietruit, in panta, spre partea de jos a orasului actual. Drumul coboara odata cu partea cealalta a zidurilor strasnice din piatra ce strajuieste cetatea, cu un turn pe un colt si am coborat spre oras. De aici am vazut ca orasul Ulcinj are si o biserica ortodoxa si cimitirul orasului. Sveti Nikola sau Catedrala Ortodoxa Sf. Nicolae are o istorie foarte interesanta. Cand turcii au invadat Stari Grad Ulcinj, aceasta manastire a fost transformata in moschee. Mai tarziu, aceasta a fost reconstruita ca o biserica prin anii 1890, in onoarea muntenegrenilor care au murit in razboiul de independenta de la 1878. Cred ca este singura biserica ortodoxa din oras. Se poate sa ma insel, dar eu alta n-am vazut...

Inserarea si-a asternut repede mantia-i bogata in mii de pasteluri care mai de care mai feerice. Am ajuns pe plaja si am stat sa facem poze pana cand intunericul a devenit stapan absolut peste intregul tinut. Voi atasa niste poze in care Natura isi dezvaluie (Doamne, pentru a cata oara?!) farmecul si puterea ei in frumusete absoluta. Nu am surprins niciodata niste culori pe cer cum am reusit atunci, in acea seara, la Ulcinj. Cred ca a fost o seara magica, speciala cand am ales sa ne plimbam in Stari Ulcinj. Oare sa fie si acesta un motiv in plus pentru care acest oras sa-si aiba deja un loc castigat acolo undeva in inima mea?!...

Imprejurimile orasului Ulcinj:

In alta seara am luat orasul la picior in partea opusa orasului vechi, in cautarea altor plaje. Peisajul este absolut magic. Alta plaja mai larga sau cu nisip nu am gasit in imediata apropiere. Dar sunt mici golfulete foarte „sarmante”, adevarate tablouri naturale, dar pe stanci. Pentru indragostiti sunt locurile perfecte... Acolo apa marii are culori ireale.

Facand o excursie cu totii, intr-o zi am plecat la cea mai renumita si cea mai buna plaja din Muntenegru. Si anume am fost la Velika Plaza, care inseamna Plaja Lunga. Situata la doar 7-8 km de Ulcinj, aceasta plaja este socotita „Copacabana Muntenegrului”. Se intinde de la Capul Djerane pana la Ada Bojana, acolo unde raul Bojana se varsa in Adriatica. Asa da, plaja! Intinsa pe o lungime de 13 km, plaja este foarte larga, cu un nisip perfect, foarte fin si curat. Este impartita pe mai multe sectiuni, fiecare avand un nume. Noi ne-am oprit cu autocarul in dreptul plajei cu numele „Miami Beach” :)).

Cand am sosit acolo, nu prea era lume. Norocul nostru caci fiecare s-a asezat unde le-a dorit inimioara lor. Acolo sunt sezlonguri si umbrelute moderne si pentru 5 euro merita pe deplin. Dar te poti aseza si la liber, direct pe plaja.

Doamneeeeeeee... eu cand am vazut intinderea invalurita a marii, acel nisip fin si atat de muuuult, nu am putut rezista si am facut imediat prima baie pe acea zi. Ora era doar 9 jumate dimineata. Si o apa excelenta, deloc rece ci perfecta... era cu valuri de adevarata mare! Intrarea in apa se face lin, si, normal cu nisip la fel de fin si in mare. :)

Velika Plaza este locul ideal din Muntenegru unde iti poti petrece o vacanta la malul marii.

Acolo am vazut ca erau si terase, de unde ne-am cumparat eu o cafea la 1,5 euro si lui fii-miu o coca-cola la cutie, la acelasi pret. Si mancare la preturi intre 6-10 euro portia, fie fripturi cu cartofi prajiti pana la specialitati cu fructe de mare. Deci, deloc scump. Berea am inteles ca era 1,5 euro. In rest, nu stiu...

Undeva, spre marginea plajei, am vazut terenuri de voley si am inteles ca aici se poate practica si surf... normal, la ce valuri sunt. Suuuper pt. cunoscatori...

Deci, cei care au masini personale, eu zic ca merita efortul de a veni pana aici pentru o plaja si o mare perfecta: liniste, relaxare, nisip ultra fin, marea cu valuri mari, inspumate, de adevarata mare, mancare, bautura... oare ce mai este nevoie?!... de bunadispozitie si de dorinta de a-ti realiza o vacanta cat mai reusita... ceea ce va doresc din inima tuturor, oriunde si oricand!

Si v-am povestit si eu cate ceva despre Ulcinj si imprejurimile sale, doar pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo!

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 9054 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI