Palm Club Apartments 3* - Kusadasi

TIPĂREȘTE

Vara s-a sfarsit, vacantele de asemenea, iar pe AFA apar tot mai multe impresii legate de sejururi, hoteluri, cu multumiri si mai ales cu nemultumiri. La cat de mult a fost laudata Turcia ca gazda pentru frumoasele vacante ale romanilor, am fost uimita de numarul mare de nemultumiti pe care i-am citit in ultima saptamana. Acest lucru m-a facut sa constientizez ca eu – facand in special circuite – nu mi-am conturat o impresie asupra a ceea ce inseamna ospitalitatea si turismul practicat de turci. In cele 12 zile ale periplului nostru, doar la Kusadasi am poposit mai mult. La Palm Club Apartments am fost cazati trei nopti. Recitind notitele si improspatandu-mi memoria privind fotografiile, realizez ca am atatea plusuri si minusuri pentru acest hotel incat nu pot spune daca mi-a placut sau nu. Atunci nu m-a interesat acest aspect, iar acum cu atat mai putin. Pentru mine a fost un adapost care mi-a permis prospectarea obiectivelor si frumusetilor din jur.

In ideea ca ar putea interesa pe cineva, acum sau in viitor, voi povesti cate ceva despre Palm Club Apartments 3*.

Amplasare

Palm Club Apartments 3* este situat la 4 km de centrul orasului Kusadasi si la 200 m de plaja, la golful Kustur din Marea Egee.

Intr-un spatiu larg, langa soseaua pe care circula frecvent microbuze catre centru, dincolo de poarta, la capatul unei alei, este corpul de cladiri cu receptia, restaurantul si camerele.

Camera

Camerele repartizate grupului nostru au fost toate in cladiri de tip bungalou, despartite de alei cu flori si multe plante frumoase. Fiind la parter, camera mea nu a avut balcon, spre deosebire de cele de la etaj care aveau si asa ceva. In camera cu doua ferestre de-o parte si de alta a usii, se intra direct de afara.

In interior, in dreapta se afla sifonierul, iar in stanga un cuier mare si suficient spatiu pentru bagaje. Baia era destul de larga, dar saracacioasa cum nu am mai vazut pana atunci. Etajera de la oglinda nu avea nici macar un pahar de plastic sau o aschie de sapun. Despre spumant la dus nici nu putea fi vorba. Dusul functiona bine, dar toaleta m-a speriat din prima clipa. Apasand pe butonul pentru apa, acesta a ramas in pozitia apasat, deci apa pentru folosinta urmatoare… Cand am parasit camera, am semnalat la receptie, iar la intoarcere am constatat ca se remediase. Totusi, in zilele urmatoare am folosit toaleta cu multa precautie pentru a nu o deranja din nou.

Apa de la chiuveta era sarata. Asta nu pentru ca as fi vrut s-o beau, dar o simteam sarata si la igiena dentara. Strugurii spalati cu aceasta apa deveneau si ei sarati necesitand ulterior cel putin o limpezire cu apa potabila, din pet.

Prosoapele erau foarte curate, albite, dar uzate de o prea indelunga folosire. De asemenea lenjeria celor doua paturi.

Camera era dotata cu aer conditionat, nu avea TV si nici frigider. Fiind mai tot timpul plecata, nici nu le-am simtit lipsa. Poate pentru ca aveam camera pe colt sau poate ca peretii erau prea subtiri, in timpul noptii mi s-a facut frig. Intr-o cladire destinata folosirii pe timp de vara, un sfarsit de septembrie (am fost cazati in 19-21 septembrie) aduce deja nopti racoroase. Fiind single, bineinteles ca nu am ezitat sa iau patura de pe patul neocupat.

Restaurant

La restaurantul Palm Club Apartments am servit masa in regim de demipensiune. Bufet suedez, bogat, cu sortimente intr-ales, mesele se serveau in interval orar fix, sub atenta supraveghere a ospatarilor. Gurile rele spuneau ca urmareau sa nu ia romanii mancare in afara restaurantului. Si nu erau departe de adevar. Nu ma simteam bine in apropierea unor oameni care isi incarcau peste masura farfuriile si asa foarte mari, cu toate felurile de bucate, nu reuseau sa termine ceea ce si-au luat, dar se ridicau de la masa tot suplimentand cu ceva si in cele din urma plecand cu pachetelul ascuns in geanta. La sfarsit, aceiasi pretentiosi au comentat ca mancarea a fost in fiecare zi aceeasi.

Mie mi-a placut totul si in special salatele proaspete si foarte variate. Daca ar fi sa dau un minus bucatariei turcesti oferita turistilor, atunci ar fi din cauza ca pun prea mult ardei iute in salata verde.

Piscina

Piscina situata foarte aproape de camere, este mare, curata si pregatita cu sezlonguri pentru amatorii de soare si apa fara a se deplasa la golf. Exista si un bar la piscina, doar ca avand program intreaga zi si nefolosind piscina, nu l-am vazut in activitate.

Plaja

Mai mult decat relaxarea la piscina, am vrut sa vad plaja si marea la Kusadasi, de aceea cand timpul ne-a permis, am dat o fuga la golf. Pare ca plaja din Kusadasi este una dintre cele mai populare, microbuzele care circula pana la miezul noptii transportand aici multi localnici in special duminica. Este un fel de Mamaia pentru constanteni.

Kusadasi se lauda cu 1 km de plaja pe nisip. Intr-una din zile, dupa o plimbare prin port si pe faleza, am hotarat sa mergem la plaja. Cu 5 euro (nu stiu daca a fost mult, putin sau tocmai bine) am luat doua sezlonguri cu saltele si am ramas in bataia soarelui aproape 3 ore. In locul unde am nimerit noi, plaja era pietroasa, partial cu nisip, iar intrarea in apa se facea pe ponton, apoi pe scara. Desi apa era curata si placuta ca temperatura, intrarea pietroasa n-o facea prea agreabila.

Activitati

Cum n-am venit intr-un sejur, ne-am petrecut timpul cu predilectie in vizite si plimbari. Am dedicat o zi pentru vizita la Efes (cu casa Fecioarei Maria, cetatea, biserica Sf. Ioan si templul zeitei Artemis) si la o fabrica de pielarie unde am asistat la o prezentare a modelelor oferite spre vanzare. Nu cred ca e locul aici sa detaliez, dar merita o mentiune. Dupa prezentare, se incearca vanzarea de produse, efectiv trag de om, incepand de la preturi exorbitante. O haina de dama ¾ cu pretul afisat 1300 – 1700 euro, ajunge sa fie vanduta cu doar 40% din valoarea initiala. Dar si asa e mult, pentru ca in oras, in magazine specializate, aceeasi haina se cumpara cu 250 euro. Un vanzator, moldovean casatorit si stabilit in Turcia, care a adoptat traditiile lor cel putin in comert, n-a pus mana pe bani pana cand n-au fost aruncati jos. Imi tot repeta: "Banii jos!" pentru ca am fost primul client al zilei si voia sa-i fie cu noroc.

Foarte placuta s-a dovedit si plimbarea pe faleza. Am vazut portul in care erau ancorate cateva elegante vase de croaziera, zidurile fortaretei, peninsula Guvercin Ada, statuia lui Ataturk pe inaltime, deasupra orasului si casele vechi din apropierea marii transformate in pitoresti baruri si cafenele. Un moment inedit a fost prinderea unei caracatite si scoaterea ei din apa tocmai cand eram langa pescar. Are rost sa mai spun ce rumoare s-a produs printre privitorii-turisti curiosi? Bineinteles, aparatele foto si-au facut datoria si caracatita a plecat – multiplicata – in cele patru zari.

In final as vrea sa spun ca nu indemn pe nimeni nici sa mearga nici sa nu mearga la Palm Club Apartments din Kusadasi. Cred ca fiecare ar trebui sa aleaga in cunostinta de cauza. Cele trei stele afisate, in acceptul noastru nu sunt nici pe departe trei stele. La preturi n-am facut referire deoarece nici nu le-am cunoscut (avand totul inclus in costul circuitului) si-apoi, in perioada aceasta de criza, trebuie sa fi intervenit schimbari.

Pentru mine, cu partile ei bune si mai putin bune, insula-pasare (Kus = pasare, Ada = insula), de forma unui cap de pasare, a insemnat cunoasterea unei noi si frumoase lumi.

---

VIZUALIZĂRI: 3005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI