Pe aripi de vant, in Poiana Magica (Vila Bujoreni/Ballroom Cetatuie)

TIPĂREȘTE

Oameni mari, de cand nu v-ati mai dat intr-un leagan? :)

Nu va ganditi la diverse ustensile ce aduc vag cu obiectul in sine, chiar vorbesc despre un leagan adevarat... unul din acela cum avea bunica la tara, legat, cu sfori de canepa, de creanga unui nuc batran... (merge si alt pom, ati prins ideea...)

Oare cati ani au trecut, mai stiti? De cand nu v-ati mai lasat leganati, in razele calde ale unui toamne blande, razand din toata inima, ca niste scolarei?

Ei... iata ca eu o facui azi (ieri defapt) :)

Si nu, nu am fost intr-un parc de copiii, cu ochii in pais'pe sa nu vina vreun jandarm sa ma amendeze. Am gasit chiar un leagan adevarat, o scandura sanatoasa si bine finisata, pe care incapea chiar si un fund cu mult mai mare decat al meu (sau doua mai mititele), atarnat cu franghii adevarate de creanga unei salcii foarte inalte, care creanga se afla la cel putin 7 metri deasupra solului. Balansul a fost extraordinar, nu cred sa ma mai fi dat utza vre-odata intr-un leagan legat atat de sus, va recomand sa o faceti daca nu ati facut-o, miscarea este atat de lina si de ampla incat ve-ti scoate tipete de emotie chiar daca nu sunteti grozav de extrovertiti in general...

Ei... si acum sa va spun si unde se afla Poiana Magica :)

Ea nu are rol de loc de joaca, ba chiar cred ca unii s-ar supara peste masura daca am numi-o asa, iar leaganul a fost o surpriza totala si pentru mine, l-am observat tarziu si nu mi-a venit a crede ca e ce banuiam, pana nu l-am incercat.

Probabil o mare parte din ramniceni (locuitori ai Ramnicului Valcea) au auzit de Vila Bujoreni. Pe vremuri era in proprietatea minunatului sef de tara care a sfarsit cam tragic, deci nu prea calcau pe acolo muritorii de rand, dar de o vreme, nu stiu cata ca nu am cercetat, ea s-a deschis publicului. Eu nefiind de loc din Valcea (ci din capitala), am luat contact cu locatia acum vreo 4 ani si ceva, si m-a vrajit complet de la prima intalnire. Retin exact momentul pentru ca a fost o petrecere intima data in cinstea casatoriei cumnatei mele, moment in care eu eram si un pic insarcinata cu dra zglobie, pentru al carei botez, la fel de intim, am ales din nou aceasta locatie, aproape un an mai tarziu.

De ce vorbesc de intim? Atunci era doar vila, gen casa bioereasca, cu incaperi largi si foarte inalte, decorate cu gust, oarecum vanatoreste, partial lemn dar nu cat sa fie incarcat. Sala mare, de la parter, unde ne-am desfasurat, a gazduit cam 50 de oameni, nici mult, nici putin, numai bine cat sa ne simtim grozav. La etaj aveau si camere, am inchiriat cateva si cu ocazia petrecerii pentru casatorie si cu ocazia botezului, toti cei care au stat acolo s-au simtit foarte bine, nu mai retin nici preturi nici detalii insa, ce-mi amintesc este ca una din camerele pe care le-am vazut, avea peretii cam mult tapetati cu lemn pentru gustul meu, desi era foarte spatioasa era oarecum apasator, nu stiu daca erau toate identice nici nu mai stiu cum este acum, a trecut prin cel putin doua modernizari din cunostintele mele.

Vila Bujoreni se afla pe DN64, la iesirea din Ramnicu Valcea, spre Sibiu, imediat dupa hipermarket-ul Interex (preferatul meu pt cativa ani de zile pentru ca era foarte liber la orice ora, inca ma minunez cum isi mai duc zilele cu atat de putini clienti) si exact inainte de a se intalni cu DN7/E81.

Intrarea pe domeniul vilei (sau poate nu este al ei, nu stiu, suna bine asa) se face din DN, pe sub o arcada de lemn impletita frumos, care face trecerea de la strada intens circulata si galagioasa la aleea linistita, serpuit urcatoare si frumos marginita de livezi si conifere. Primavara este o splendoare. Nici toamna nu e rau... eu iubesc toamna.

Pana sus la vila... mananci o paine :) Aleea (4-5m latime, asfaltata) urca destul de abrupt, cam 300m din strada pana sus, pe lungime... cam juma' de'atat si pe inaltime, eu cam cobor de pe bicicleta pe la jumatate ca nu prea ma tin puterile, cand am urcat pe tocuri odata (mergeam la un eveniment adica) a fost parca ceva mai greu decat sa imping la bicicleta :)

Ei... dar si cand ajungi sus... nici pe parcurs nu-i rau peisajul, nici cel din vale asupra orasului, nici cel din deal asupra vilei ce ti se arata ca o zana primavarateca, jucandu-se de-a vatz-ascunselea printre pinii cat ea de inalti, sus e mirific.

De o vreme, locatia se afla in posesia lantului de restaurante OK, si o gasiti sub numele de "Ballroom Cetatuie" (locatia noua) sau "La Vila" (vechea vila Bujoreni), au foarte multe locatii in Valcea si le administreaza exemplar din toate puntele de vedere. Am apreciat enorm ca, desi la modernizarea masiva din toamna asta, au cosmetizat toate colturile si verandele ce aparusera in plus la vila (pentru a largi spatiul interior evident), au pastrat acelasi aer si arata si mai bine, sau va arata cu siguranta dupa ce-i dau jos schelele, ce le-am gasit noi astazi, imprejmuind-o ca un corset.

In aceeasi "gradina" sa-i spunem, in care se afla vila, a mai rasarit de vreo doi-trei ani (probabil de cand a intrat in posesia lui OK) o sala noua pentru petreceri Ballroom Cetatuie. Ea poate gazdui probabil vreo 200 de persoane, este foarte ampla, inalta, constructie usoara, pe baza de lemn (si ma refer aici si la estetica, nu numai la tipul constructiei), are ferestre foarte mari si este plina de falduri de matase alba, minunant imbinate cu diversele aranjamente florale si lumini, cel putin asa erau pe la evenimentele la care am participat si eu pe acolo. Ringul de dans se afla in centru, cu iesire directa spre intrarea principala (suna cam aiuristic un pic, stiu :)), pe jos are parchet bejuliu, daca imi amintesc eu corect, in rest mocheta groasa si rosie, foarte festiva, cu stalpi de sustinere a tavanului, din "marmura" alba, pe laterale ringului de dans, iar deasupra sunt aceleasi falduri albe care se aduna, in forma de cerc, deasupra unui frumos candelabru. Este oarecum somptuos dar impresia generala este cea de caldura, lumina, zi foarte insorita de vara, trecerea interior-exterior se face foarte usor si cu siguranta au un sistem foarte bun de ventilatie deoarece eu nu m-am innecat niciodata in fum de tigara, lucru care mi se intampla deobicei unde sunt mari adunari dansante. Acum... evident ca final-touch-ul este al celor ce inchiriaza sala, dar eu am fost mereu la evenimente create de oameni cu gust si nu am avut ce reprosa la partea de amenajare a salii, era elegant dar deloc impunator. Servirea si mancarea de-asemenea m-au satisfacut intotdeauna (nu sunt o persoana carcotasa de fel, poate altii or fi gasit cate ceva de comentat), despre muzica prefer sa nu vorbesc pentru ca nu-si are rostul aici si oricum gusturile nu se discuta.

Despre vila "veche" trebuie sa recunosc faptul ca nu am mai vazut-o pe interior, de acum 3 ani si jumatate, dar de fiecare data cand am fost noi pe acolo la cate un eveniment, se petrecea ceva si in dansa, aniversari sau chiar de amploare mai mare, asa ca nu ne-am permis sa intram, cele doua evenimente nu se deranjau cu nimic unul pe celalalt, iesirile din cladiri fiind in zone diferite ale complexului. De afara arata grozav, iar perspectiva de la terasa (in sensul de terasa in care iesi cand esti cazat acolo, nu terasa de carciuma) de sus este foarte frumoasa din cate imi amintesc.

Dar nu despre acestea doua, pe care azi le-am gasit inconjurate de muncitori (care ne-au parasit destul de repede datorita orelor inaintate, din fericire) si schele vroiam sa va vorbesc, ci, mai ales, despre frumoasa gradina si livada ce le inconjoara. Constructiile sunt pe un platou, sus pe deal, cu foarte multi copaci si pomi fructiferi in jur, cu alei inconjurate de sculpturi si flori frumoase, nimic opulent (poate sculpturile din marmura sunt un pic opulente, si cam porno sincer :) dar fac parte dintr-o initiativa oraseneasca, nu stiam ca au ajuns si pe acolo), totul frumos imbinat cu natura inconjuratoare.

Noi am ajuns acolo marti, pe la orele 17, calare pe biciclete, cu amandoi copiii, dupa ce luasem fata de la gradinita. Domnisorul a binevoit sa adoarma in scaunel asa ca ne-am gandit repede unde am putea sa-l cazam pe el, sa poata dormi si sa fie, in acelasi timp, spatiu pentru dra sa alerge. Eram in zona asa ca ne-am cocotat pe deal, chiar vrioam sa si consumam ceva dar ne-au spus ca inca nu este deschis (din cauza lucrarilor am dedus), le-am cerut totusi voie sa stam pe acolo. In spatele locatiei noi, cea de capacitate mai mare, exista amenajat, foarte frumos (cred ca din vremuri mai stravechi) un protap adevarat, amplasat pe un teren cam de 7-8m diametru, in jurul caruia este sapat un sant, cam de 1m adancime, betonat, cu trepte. In loc sa va imaginati cine-stie-ce (d-ra a spus ca este santul care inconjoara un castel, si pe tema asta s-a tot jucat pe acolo) cititi mai departe mai bine :) In santul acesta poti cobori cateva trepte si apoi sa te asezi pe un fel de bancuta (o treapta lunga, de beton momentan, ca in tribunele de stadioane, dar care sper eu ca va avea si ceva lemn pe ea pana in final) iar partea de beton, orizontala, de 20cm latime, spre interiorul cercului (cel cu diametrul de 7-8m, in caz ca ati pierdut sirul povestii, or sa va ajute si pozele stati linistiti) poate servi drept masa sau loc de pus coatele ca sa va asezati si barbia in timp ce priviti salivand, de la nivelul solului cum ar fi, sau al focului, mai corect spus, cum se rostogoleste, prin flacarile producatoare de gusturi mirobolante, nefericitul berbecut (sau ce vietuitoare a avut nenorocul sa fie in meniul zilei).

In jurul protapului se afla cateva mese si bancute din lemn, pe una din ele a poposit si flacaul nostru obosit, pentru vre-un ceas aproape. In afara "cercului" mai sunt cateva balansoare, carute, care sper eu ca vor fi umplute cu flori, tot din lemn si... minunatul leagan :) oarecum stingher dar deloc de neglijat. De cum l-am vazut nu mi s-a mai sters de pe creier imaginea cu Sarah Brightman in concertul din Buc, de acum cativa ani, cand a fost urcata intr-un leagan asemanator, la multi metri deasupra scenei si avea un voal alb, lung, ce-i flutura in balans. Poate nu a fost ceva original dar senzatia e de nedescris (a fost atunci privind si acum trecand la fapta), fiecare este liber sa se gandeasca la orice-i face placere, legat de subiect, in timp viseaza sau chiar are curaj sa presteze.

As mai avea cate ceva de spus dar mai bine inchei lasandu-va sa contemplati sentimentul pe care am intentionat sa vi-l induc de la inceputul acestei prezentari.

Va invit sa vizitati, daca sunteti din zona, poate chiar si numai virtual daca preferati (Ballroom: aici si vila: aici) si ma intorc la scrierea mea despre insula Creta, care va capata in curand 100 de pag daca o mai lungesc mult cu publicatul :)

---

VIZUALIZĂRI: 4229 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI