'La Terrasse' - Enavlion (Skala Panagia) - La creme de la creme

TIPĂREȘTE

Am aflat despre acest restaurant de la gazda noastra din acest an, din Skala Panagia. Vorbind cu ea despre locurile pe care le-am vizitat in Thassos si ajungand si la restaurante, ne-a recomandat in zona 3 astfel de ‘asezaminte’: Kramboussa in Skala Potamia (locatie GPS: Lat 40°42'37.99"N / Long 24°45'32.94"E), taverna Platanos in Panagia, dar mai ales La Terrasse, restaurantul hotelului Enavlion din Skala Panagia (locatie GPS: Lat 40°43'45.00"N / 24°45'29.18"E).

Am fost, pe rand, la toate cele trei. Despre primele doua, am sa vorbesc mai pe scurt.

Kramboussa, aflat aproape de malul marii, a fost cel ce m-a impresionat cel mai putin din cele 3. In primul rand era extrem de aglomerat. Erau mai multe perechi ce asteptau sa se elibereze o masa. Probabil ca mai fusesera puse cateva mese in plus fata de normal, caci era destul de greu sa te strecori printre ele. Tin minte ca un chelner, ca sa poata ajunge la una din mese, trebuia sa escaladeze un aranjament floral. Aceasta inghesuiala nu ajuta deloc la crearea unei ambiante reusite. In plus, peste toata galagia de la mese, ce se amesteca cu cea de pe strada, se crea o cacofonie de la muzica greceasca din boxele restaurantului, ce se contopea intr-un mod neplacut cu cea pop ce venea de la o locatie invecinata. Ca sa nu mai vorbesc ca la un moment dat au aparut…lautarii. Nu de-ai nostri, ci bulgari. In rest, nicio diferenta. In ceea ce priveste mancarea, ea a fost la un nivel mediu, in niciun caz rea, dar cu nimic mai buna decat la alte taverne din Thassos. Chiar gandindu-ma la mai putin pretentioasele (sau cunoscutele) Sotiris (care are niste mussels saganaki – adica midii cu sos de feta si rosii picante- sau souvlaki de creveti, bune rau) sau Finikas, ambele din apropiata si micuta Skala Panagia. Cel mai bun a fost pestele la gratar (Tsipoura), cu adevarat bun. Musacaua a fost si ea buna. Costitele de miel au fost cam sarace in carne, un pic prea prajite si in plus aveau mirosul specific ceva mai accentuat fata de cum se simte in Grecia si nu erau nici foarte fragede. Presupun ca mieii trecusera de varsta copilariei cand au fost sacrificati si se apropiau de majorat: D. Iar ce nu mi-a placut a fost ca in loc de cartofi, se serveau drept garnitura dovlecei. Si nici macar pane, ci fierti. Cei mai dezamagitori au fost calamarii pane, ce aveau foarte putine inele si mai multe tentacule, iar inelele erau cam dezgolite de pesmet. Gustul nu era nici el unul care sa te faca sa mai comanzi si cu alta ocazie acelasi lucru. In concluzie, in ciuda aglomeratiei ce promitea o masa copioasa si a recomandarilor primite, nu as reveni prea curand aici, avand alternative cred mai bune. Sau poate am nimerit eu mai rau in ziua respectiva.

Taverna Platanos din Panagia a fost o surpriza placuta. Destul de aglomerat si aici, iar de remarcat ca erau destui greci la mese, nu doar turisti. Probabil localnici. Si faza draguta a fost sa regasim lautarii de la Kramboussa. Umblau ceva baietii, ce mai… Mancarea a fost foarte buna. Mi-au placut toate, incepand ca antreurile specifice (tzaziki, dovlecei pane, salata de vinete, etc), trecand prin supe (de ciuperci, de pui si de legume) si incheind cu felul principal (mixed grill, Giouvetsi – cu vita –, dar mai ales mielul la protap). Va recomand sa treceti pe acolo, mai ales ca Panagia este un satuc pitoresc, ce merita vizitat. Iar preturile sunt bune.

Si acum sa vorbesc de “perla coroanei” in domeniul culinar, restaurantul La Terrasse (Enavlion) , din Skala Panagia. Hotelul, amplasat cam in centrul localitatii, la cca 150-200 m de mare, a fost terminat in anul 2006. Fatadele corpurilor hotelului amintesc de frontispiciile templelor grecesti, in mijlocul lor aflandu-se terasa hotelului, transformata in restaurant. Hotelul se vede, gratie iluminarii sale, de la distanta. Trecand prin localitate, cu siguranta il veti observa. Restaurantul nu e mare, el avand pana in 20 de mese. Insa de cand intri in el, de fapt inca de cand incepi sa urci scarile, trecand pe langa micile fantani, banuiesti ca te vei simti bine acolo. Iar asteptarile nu iti vor fi niciodata inselate. Eleganta ponderata (fara a coplesi prin opulenta) si bunul gust te vor insoti pe intregul parcurs al sederii tale la masa.

Patronul te va intampina la sosire, urandu-ti, ca unui vechi cunoscut (chiar daca esti la prima venire) bun venit. Daca va fi fost cumva ocupat cu alti meseni, cu siguranta la un moment dat va trece pe la masa ta sa te intrebe cum te simti. Si nu vei pleca niciodata fara sa isi ia la revedere de la tine si fara sa iti stranga mana. Dincolo de aceste gesturi menite sa te cucereasca, am mai avut o experienta placuta. Cand am mers prima data acolo, aveam probleme cu spatele. Cumva, a observat ca am urcat scarile mai greu si ca ma miscam “ca robotul”. Imediat a venit la noi la masa si s-a oferit sa-mi aduca o perna pe care sa mi-o pun la spate, ceea ce m-a ajutat sa trec cu mai multa usurinta de durerile de spate ce ma chinuiau. Ulterior, de fiecare data cand am mers, o data cu intrarea mea in restaurant, isi facea aparitia si perna respectiva, fara alte intrebari . Baietii ce servesc la masa (se pare ca unul din ei este chiar fiul sau) sunt atenti, fara a fi intruzivi, isi fac aparitia atunci cand ai nevoie. Si ceea ce e de retinut, este ca spre deosebire de tavernele obisnuite, unde dupa cum stiti toate felurile de mancare sunt aduse in acelasi timp, aici esti intrebat daca doresti ca antreurile si supa sa fie aduse inainte si felul principal dupa, sau toate odata.

Aici am mancat cea mai gustoasa mancare din Grecia. Comparatia o fac cu toate restaurantele, din toate localitatile vizitate de-a lungul anilor. Multe mi-au placut pana acum, caci in general imi place mancarea greceasca, si chiar si anul asta am mancat bine in mai multe locuri, inclusiv la “fostul loc 1” in propriul meu clasament al restaurantelor grecesti, Akrogiali din Potos. Insa acest restaurant, de care va vorbesc acum, intra deja in alta categorie. Si aici ma refer pur la satisfactia gustativa, nicidecum la alta clasificare.

Am mancat de trei ori la acest restaurant. De fiecare data, am comandat altceva si am gustat (doar suntem in Grecia, nu? : P) si de la comesenii mei. Si fara nici cea mai mica ezitare pot spune ca oricare din felurile incercate erau mai bune decat echivalentele lor de la alte restaurante. Si toate, absolut toate, erau delicioase. Iar in ceea ce priveste preturile, ele erau similare celor de la tavernele obisnuite. De exemplu, calamarul pane (felul de mancare “universal” in Grecia) era 8 euro. Dar vai, cat de gustoase erau! Si cat de mari!

Meniul este extrem de diversificat. El se adreseaza atat celor doritori sa manance ceva mai simplu, dar si celor cu gusturi mai rafinate. Si celor ce prefera mancarea greceasca, dar si “europenilor” conservatori. Puteti sa va faceti o idee daca va aruncati o privire peste meniul prezentat pe site-ul hotelului - click aici. Da, exista o sectiune si in limba romana (din pacate nu am primit un meniu in limba noastra si acolo: D). Cel de pe site nu contine chiar toate felurile de mancare, dar e aproape complet.

Mi-au placut si calamarii, si antreurile pe baza de branza (Halloumi la gratar, Feta picanta, dar si diferitele paste de branza, inclusiv cele “din partea casei”, mereu diferite) ori clasicele legume (o nota speciala pentru salata de vinete de casa, cu branza si nuci) sau si mai clasicul tzaziki, si fructele de mare in sos de cascaval, si pestele (Lavrakia). Chiar si painea, in genul baghetelor frantuzesti era grozava (mai ales cea neagra). Insa cel mai mult mi-au placut doua feluri de mancare: primul a fost cotlete de miel (paidakia), cu garnitura de cartofi si un fel de paste gen cus-cus si salata si sos de menta cu miere. Ei bine, acest sos era demential. Combinatia de carne de miel la gratar cu dulceata mierii si aroma mentei mi-au creat niste senzatii gustative greu de egalat. Nu am cum sa va fac sa simtiti ceea ce am simtit eu, insa va pot spune ca fiecare imbucatura ma purta in raiul gurmanzilor. Combinatia de gusturi, atat de impredictibila, se adresa unor zone diferite ale cavitatii mele bucale, astfel incat simteam ca nu numai limba (separat varful fata de baza) se bucura de acel gust minunat al mancarii, ci si bolta palatina. Efectiv o explozie de placere pentru un pofticios sadea ca mine, ce de putine ori am trait-o cu atata intensitate ca atunci. Iar carnea era frageda de se topea in gura, cu doar cateva bucatele de os, tinuta la gratar exact atat cat trebuie.

Al doilea fel de mancare ce imi biciuieste si acum sucurile gastrice cand ma gandesc la el, a fost un muschiulet cu sos de miere si mustar, cu garnitura de varza acra si ciuperci gratinate, cu un piure de telina si cu niste cepe (sa le spun cepusoare? : P) nu mai mari decat unghia, trase in caramel. Din nou, extraordinar!

Nu stiu ce bucatar au oamenii astia acolo. Dar daca as avea multi bani, la sfarsitul saptamanii as lua avionul pana la Salonic si apoi fuguta-fuguta pana pe insula, sa prind masa de seara de la terasa. Nu de alta, dar mai sunt atatea feluri de mancare pe care nu am apucat sa le gust, si care sunt sigur ca sunt fantastice. Cel putin judecand dupa propria experienta si dupa reactiile celor de la alte mese, greci, englezi, romani sau din alte locuri binecuvantate, care savurau indiscutabil cu aceeasi placere ca si mine felurile de mancare. Ehei, si nu v-am povestit de ciorba de peste, nu? :D

---

VIZUALIZĂRI: 8169 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI