Partea I - Omul care sfinteste locul

TIPĂREȘTE

Trebuia sa ajungem la Sibiu. Asa ne calculasem acel sfarsit de saptamana, duminica 11 septembrie sa ajungem in Sibiu unde aveam de vazut rude apropiate dragi noua.

Asa a picat, si daca tot ne puneam pe drumuri cu toata familia (mama, tata, copil si bunica –cainele e prea mare si nu mai incapeam in masina) ne gandim noi ca prea se scrie aici pe AFA frumos despre Transalpina asa ca vom face un ocol frumos catre Sibiu si vom vizita si minunatia de drum prin muntii patriei.

Si pune-te pe cautat pe net, pe la Agentia de turism, pe telefoane. Ca, ziceam noi sa plecam sambata pe 10 dimineata din Campina, sa stam o noapte la Ranca sau la Polovragi si apoi duminica devreme sa putem vedea Transalpina in toata frumusetea ei in soarele diminetii.

Deja de la primele telefoane au inceput sa apara problemele. Dar nu ne-am lasat …fie soare fie ceata fie curse de masini noi trebuia sa trecem Transalpina, sa razbim si sa ne vedem matusile din Sibiu.

Dupa primele ore de cautat aflam vestile rele: sambata si duminica, pe traseul Ranca- Novaci se desfasoara Campionatul National de Viteza in Coasta – Cupa Pandurii Gorj. Traficul va fi restrictionat, vede unul din noi pe net (cred ca era tare obosit) intre orele 14-17.

Ei, acum, doar nu ne impiedica pe noi un amarat de raliu. Increzatori in forta, inteligenta si norocul nostru, nu mai verificam din nou orele de restrictie a traficului si ne punem serios pe cautat cazare. Sa vezi ca prindem si un raliu cu ocazia asta …Baietii erau fericiti!

Sunam pe la hoteluri si pensiuni, la Agentia de turism. Raspunsul invariabil – ne pare rau, din cauza raliului avem tot ocupat. Am aici ocazia sa le multumesc celor de la Valea Mariei -Ranca catre care am facut o solicitare de cazare direct aici pe AFA si care ne-au raspuns imediat ca nu mai au locuri dar ne-au recomandat cateva pensiuni din Ranca. Din pacate nu i-am ascultat. La al nu stiu catelea raspuns identic, partenerul meu de viata intra pe booking si dupa cautari de cateva ore ma suna victorios. ” Am gasit! Super pensiune, in Polovragi. Am facut rezervarile, e totul in regula. Doua camere duble “. Asta fiind pe miercuri, joi.

Ne aranjam ploile pe acasa, pe la slujbe, ducem cainele in vecini, lasam mancare pentru el si cheia vecinei, ne apucam vineri seara de bagajel, aranjam cadourile pentru matusi. Stand noi asa pe seara, vineri, partenerul meu zice

“ ce-ar fi sa verific un pic rezervarea? sa dau un telefon ”. Suna la pensiune si de acolo, o doamna deranjata evident ii spune ca nu avem nici o rezervare ca e foarte ocupata, nu mai are nici un loc liber si nu a avut timp sa actualizeze datele pe net.

V-am povestit atatea amanunte pana acum ca sa realizati mai intai ca se poate SI ASA facand rezervarile pe internet. Ce faceam daca nu sunam? Nu voi continua cu acest subiect pentru ca avem déjà sesizarea inregistrata si asteptam un raspuns.

Dupa cateva minute de deruta, eu m-am dus sa desfac bagajele amarata, sa sun matusile, sa recuperez cainele, sa-i spun mamei sa scoata hainele bune din bagaj si sa dea jos bigudiurile …El, nervos ca un leu in cusca sare la laptop si face sesizarea catre booking.com timp in care murmura una alta printre dinti (ceva de genul”nu mor caii cand vor cainii”) si butoneaza la greu cautand, fara pic de speranta insa, un alt loc de cazare.

Il aud vorbind la telefon vesel cu cineva. Inchide si ne spune victorios: “Am gasit! Pensiunea Saradavy Polovragi, trei margarete. Am vorbit cu proprietarul si am rezervat doua camere duble. Baie in camera, am vazut in poze camere mari, frumoase”.

Imi revine culoarea in obraji in timp ce duc din nou cainele la vecina, dau ocol si intru la mama sa-i spun sa nu dea jos bigudiurile, arunc din mers bagajele inapoi in geanta. Ma linistesc ca nu mai e nevoie sa gasesc solutie de trimis cadourile prin curier la matusi.

Seara tarziu, ne suna de la pensiunea unde facusem rezervarea pe booking un domn, sa ne intrebe de ce am facut sesizare catre ei si ca ne-a gasit doua camere intr-o pensiune prin apropiere. Ca oricum ne-ar fi gasit...

Multumim, am rezolvat! Daca nu am fi rezolvat eram de mult cu bagajele desfacute si fara bigudiuri…

PENSIUNEA

Am plecat dimineata pe la ora 9 din curte pe traseul Campina - Targoviste -Pitesti -Rm Valcea -Horezu-Polovragi si in jurul orei 15 eram in curtea pensiunii in Polovragi. Nu gaseam pensiunea asa ca l-am sunat pe proprietar care ne-a spus ca un pic mai avem de mers si vedem un banner mare de 2m/1m cu numele pensiunii. Am gasit-o si ne-am apucat sa ne dam cu parerea ca bannerul acela este de fapt cu muult mai mic. Soferul zice …. ” Nu…are fix 2m/1m”. Am pus pariu ca e mult mai mic, pariu pe care l-am pierdut seara tarziu cand dupa ce am stat la un pahar de vin primit in dar de la gazde, am mers cu ruleta si am masurat. Fir-ar el de banner, avea fix 2m x1m!

Domnule Adelin, daca cumva ne-ati vazut masurand bannerul in bezna cu ruleta, pariul nostru a fost motivul, nu suntem de la Autoritatea cu margarete sau de la vreun organ de control pentru pensiuni.

Asa ca, pensiunea Saradavy o gasiti citind bannerul din strada principala sau la coordonatele GPS N 45.1664926 E 23.8052156, la 4km de DN67 si la 1Km de Manastirea Polovragi.

Pensiunea are 3 margarete, pretul pentru o camera dubla cu pat matrimonial este de 80 lei in cursul saptamanii si 100 de lei la sfarsit de saptamana, asa cum am platit si noi.

Exista si posibilitatea sa comanzi de mancare, mic dejun la 15 lei, pranz si cina la 35 de lei.

Ne-a intampinat o doamna foarte amabila pe care am gasit-o facand curat cu aspiratorul, ne-a dus la etaj unde erau camerele de oaspeti si ne-a spus sa alegem pe oricare din ele fiind primii veniti.

M-am linistit. Tot citind si auzind atatea despre propietarii de pensiuni, aveam o oarecare teama sa nu gasim vreo tanti acra care ne descalta la intrarea in pensiune sau care ne spune ridicand din sprancene” doar n-ati venit aici sa faceti prostioare, nu? “

La parter se afla apartamentul familiei si bucataria, in dreapta scarii care urca la cele doua etaje unde se afla camerele de oaspeti, un frigider imens unde am avut voie sa punem mancarea adusa de acasa. Ce mai ramasese din cea pregatita de drum.

Am rugat-o pe doamna sa ne puna la curent cu regulile casei si ne-a spus: ”Regula este ca nu avem nici o regula “. Eh…noroc ca mai stiam noi una alta ca la asemenea raspuns binevoitor puteam sa facem o gramada de nazbatii.

Am ales camerele, una verde si una rosie (zugraveala, gresia si faianta din baie, lenjeria de pe pat aveau aceeasi culoare). Camere mari, spatioase, cu dulapuri pentru haine, televizoare, bai curate si ingrijite cu sapun lichid hartie igienica si prosoape. Ce n-am zarit in baie deloc, un suport pentru prosoape si unul pentru asezat gelul sau sapunul in cabina de dus.

Am lasat bagajele si am plecat la Pestera si Manastirea Polovragi. Dupa ce le-am vizitat am fost la Pestera Muierii. Ne-am intors franti de oboseala, cu febra la picioare de la mersul piticului prin Pestera Muierii. Noroc ca mama n-a vrut sa o vada si pe asta ca n-ar fi reusit sa se tarasca prin spatiile alea inguste. Si ramanea si fara bucle de la umezeala. Am gasit-o la o masa, pe o terasa, inconjurata de un grup de studenti. Le povestea despre excursiile ei de acum 40 de ani.

La pensiune déjà era animatie. Se executau niste gratare grozave iar foisorul cu mese si bancute de lemn era plin de lume. Am coborat si noi cu pietrele de rummy (adica remi) si am incins o partida in trei. Ne-am trezit cu gazda care ne-a oferit din partea casei o sticla de vin si una de apa minerala. Venea periodic pe la fiecare sa ne intrebe daca este totul in regula si daca mai dorim ceva.

Dupa ce ca pierdusem déjà pariul cu bannerul, barbatii familiei s-au inteles sa triseze un pic si am iesit ultima si aici spre marea lor veselie.

Am dormit foarte bine, de la fereastra se vedeau Cheile Oltetului iar aerul era grozav. Vecinii de la etaj au stat pana tarziu in noapte in curte dar totul a fost linistit si decent. Am auzit vorbindu-se in curte cum ca gazdele plecau la o nunta.

Ne-am trezit pe la 7 dimineata cu gand de Transalpina. Ne-ar fi prins bine o cafea dar era o liniste …bietii oameni abia venisera de la nunta, cum sa-i trezesti?

Ei bine, oamenii ne-au simtit ca vrem sa plecam si au aparut in foisor langa noi cu o cana plina cu cafea fierbinte. Din parte casei. Ce buna a fost. Si s-au mai dus pentru mine si la magazinul din colt sa cumpere lapte …

Am stat la cafea cu povesti din Polovragi. Le-am multumit pentru tot, am platit si am plecat. Si ei ne-au avertizat ca este un raliu si e posibil sa nu putem urca la Ranca.

Putin am stat in plimbarile mele prin pensiuni. Poate mai mult prin Germania si Austria decat la noi. Am impresia ca deranjez casa cuiva …Ei bine, aici m-am simtit bine, n-am avut nici un moment sentimentul ca cineva face ceva doar pentru bani si asta sa i se citeasca usor din atitudine. Oamenii se straduiesc sa ii trateze pe toti ca pe prieteni. Uneori poate ca nu e bine …Dar cred ca sunt inca la inceput si n-au avut de a face si cu probleme reale create de turisti. Le doresc sa ramana la fel, nealterati de succesul si implicit incasarile viitoare, de pretentiile exagerate si lipsa de educatie si bun simt a unora dintre noi care le vor calca pragul.

M-as intoarce la Saradavy. Sa le aduc gazdelor sa guste vinul meu de acasa. Asa, pentru ca au fost in primul rand OAMENI si apoi proprietarii unei pensiuni.

Condusi pana la poarta de gazda, plecam catre Transalpina.

---

VIZUALIZĂRI: 2206 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI