Nevermore

TIPĂREȘTE

Am fost aici (si nu vom mai face asta vreodata) in speranta ca vom putea sarbatori aniversarea unui prieten.

Ca pensiunea e pusa intr-o margine de sat, la capatul padurii, nu ar fi subiect de discutie, stiam asta din capul locului.

Se poate spune ca sunt conditii excelente de cazare, din punct de vedere al mobilierului si dotarilor, dar asta nu e tot ce face un loc sa fie atragator.

Vila nu a fost clar gandita sa acomodeze un singur grup de persoane, neavand o terasa unde sa poata sta la masa afara 10 oameni; piscina pentru copii e ceva mai mare decat un lighean; desi se lauda cu un gratar in curte, a trebuit sa il solicitam noi si l-am avut intr-adevar, o scula de-aia de tabla de cateva zeci de lei, fara vreo ciozvarta de lemn sau carbune, a trebuit sa ne descurcam. Dupa ce ne-au vazut, gazdele (paznicii sau ce-or fi ei acolo) s-au topit fara sa ne spuna spre exemplu, de unde si daca se aprinde lumina in spate, la leagane si gratar, a trebuit sa aducem doua veioze din dormitor sa facem lumina cat de cat. Daca intr-un tarziu s-au intors acasa, n-au spus nici salut, nici n-au intrebat daca ne simtim bine sau ne trebuie ceva, au stat ce-au stat si pe la miezul noptii ne-au atras atentia intr-un mod sa-i spun doar nepoliticos ca ar trebui sa mergem la culcare, pentru ca nu ne mai pot suporta galagia. Lucru pe care l-am facut, dar a doua zi ne-am strans catrafusele si am plecat, am gasit la Moeciu cazare si eleganta si primitoare, pe gustul nostru.

Nu sfatuiesc pe nimeni sa mai incerce aventura cazarii la aceasta pensiune.

---

VIZUALIZĂRI: 1818 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI