Durau, un loc unde am avut impresia ca timpul sta in loc

TIPĂREȘTE

Zilele petrecute in Durau mi-au reamintit ca viata poate avea si alt ritm.

Cred ca multi au observat ca in ultima vreme timpul parca zboara sau cel putin noi cei din marile orase suntem intr-o agitatie continua.

Cred ca eram in Durau de trei zile si habar nu aveam in ce data sunt cand m-a intrebat sotul care stie ca eu tin socoteli, date si alte d’astea. Noroc ca pusesem o alarma, demult, la telefon sa-mi aminteasca in caz ca ma iau cu agitatia de zi cu zi, de o cina romantica pentru data de 23 augut cand se implineau 24 ani de la nunta noastra.

Am ales pentru concediu muntii Ceahlau, pe care nu-i vazusem niciodata si implicit Duraul pentru ca se afla chiar la poalele lor.

Cand am ajuns, Duraul mi s-a parut o statiune mica, mica, dar frumoasa, primitoare, incojurata de brazi si ce era mai important pentru mine in fata statiunii se ridica maret Ceahlaul. Muntii mi se pareau atat de aproape si s-a dovedit a fi chiar asa avand in vedere ca in urmatoarele zile le-am batut potecile, incat ma gandeam ce o sa fac aici 8 zile pentru cat aveam rezervare la hotel.

Apoi, luand-o la pas mi-am dat seama ca m-am inselat in privinta dimensiunii statiunii si m-am convins si mai mult cand am vazut-o de sus din Ceahlau.

Era un aer atat de tare si de curat incat din primele zile am inceput sa-i simtim efectul. Seara si dimineata era o racoare placuta care pur si simplu te relaxa. Oricat de mult umblam intr-o zi, dupa un dus si o cina pe terasa mai aveam chef si de o plimbare seara.

Micul dejun si cinele luate afara la aer pe terasa hotelui, padurea din care, la doi pasi, incepeau traseele montane, zgomotul paraului care trecea vis-a-vis de hotel, grupurile de copii voiosi din tabere, care treceau spre cascada Duruitoare, toaca si clopotele de la Manastirea Durau, de acum ne erau atat de familiare ca aveam impresia ca asa a fost din totdeauna. Era ceva de care nu te plictiseai, spre care priveai relaxat. Nici macar telefonul de serviciu al sotului care de obicei cand plecam suna nu-si mai facea simtita prezenta.

Din Bicaz se poate ajunge la Durau trecand de Barajul Bicaz, dand ocol lacului Izvorul Muntelui pe un traseu de 60km. Se trece peste viaductul de la Poiana Largului apoi din soseaua spre Toplita se face stanga spre Bistricioara si Cehlau de unde se ajunge in Durau. Traseul asta l-am facut de cateva ori cat am stat la Durau si este extraordinar de frumos, trece pe la Barajul Bicaz apoi serpuieste de-a lungul lacului, avand nenumarate puncte de belvedere de unde putem vedea niste peisaje cum rar intalnesti.

Inainte de Barajul Bicaz se mai face un drum in stanga spre Durau prin statiunea Izvorul Muntelui. Pe aici sunt 32km pana la Durau dar drumul este destul de rau. Multi din zona spun ca drumul este inchis dar noi am circulat pe el de doua ori, odata cu o masina de teren, fara probleme, alta data cu o Dacie Supernova iar prietenii nostri cu Dacia Logan, mergand destul de incet, avand impresia ca nu se mai termina.

Aerul si peisajele din statiune sunt de nota zece.

Din punct de vederea al turistilor era destul de animata, chiar am vazut persoane cautand cazare si cu greu gaseau, asa ca e bine ca inainte de a pleca de acasa sa se faca rezervare.

Cazare e pentru toate buzunarele, de la casute la hotel de 4 stele. Sunt doua minimarketuri si alte magazine mai mici pentru cumparaturi. Nu exista farmacie sau punct sanitar decat la 6km in comuna Cehlau. Bancomat am vazut doar la Hotel Bistrita (BRD). Curatenie asa ca pe acolo pe unde umbla “oamenii”, dar acceptabil.

In schimb erau atatea moduri de petrecere a timpului ca niciodata nu ne-am inghesuit undeva.

Oameni de toate varstele, dar mai mult tineri si familii cu copii. Pot spune ca erau civilizati, ca nu am auzit manele, nu am vazut masini luxoase cu muzica la maxim, desi erau din toate colturile tarii.

Poti face trasee montane in muntii Ceahlau, poti vizita manastirile din imprejurimi. La Barajul Bicaz se pot face plimbari cu vaporasul pe lacul Izvorul Muntelui, cel mai mare lac de acumulare din tara.

Se poate vizita orasul Piatra Neamt pentru o plimbare cu telegondola, principala atractie a orasului, sau se poate face o vizita la gradina zoologica.

Pentru noi a fost o placere sa batem potecile Cehlaului pe care in stiam doar din poze. Sa revedem Cheile Bicazului si Lacul Rosu. In drum spre Targu Neamt sa ne oprim la Humulesti la Casa Memoriala Ion Creanga ca apoi sa intram in lumea povestilor in parcul tematic amenajat alaturi. Sa admiram bustul Veronicai Micle din fata Casei Memoriale Veronica Micle din Targu Neamt ca apoi sa aflam mai multe despre viata si creatia ei, vizitand-o. Sa urcam la Cetatea Neamtului unde am avut parte de o frumoasa lectie de istorie.

Vizitarea Manastirii Durau a facut si mai frumoasa vacanta noastra, linistea sufleteasca pe care numai intr-o manastire o poti afla, o biserica frumos pictata, glasurile blande ale maicutelor, o curte plina cu flori, alei frumos iluminate seara, toate astea le aveam zi de zi pentru ca prin poarta manastirii treceam zilnic.

Am facut o plimbare in comuna Ceahlau si am vazut ruinele Palatului Cnejilor ce dateaza din secolul al XVII –lea. Am vrut sa vedem si Muzeul Satesc dar la numerele de telefon ce erau afisate pentru a veni cineva sa ne deschida nu raspundea decat casuta vocala.

Am mers apoi la lac. De data aceasta nu l-am mai admirat de sus ci pur si simplu AmFostAcolo langa el. Aveai impresia ca esti la mare, dar nu la noi pentru ca se vedea lacul si muntele, apa era albastra si facea valuri, valuri. Mirosea a mare, a peste si se simtea briza. Foarte frumos, nu-mi mai venea sa plec, am mers desculta prin apa. Scria ca inotul este interzis pentru ca este pericol de inec, asa ca nu m-am avantat.

Ne doream foarte mult sa facem o plimbare cu vaporasul pe lac. Cand cautam cazare pentru vacanta in zona toti spuneau de plimbari cu vaporasul dar acum am constatat ca nu se fac decat in weekend (din spusele altora). Sunand la un numar de telefon de pe un panou ce facea reclama la plimbari cu vaporasul, atat in centrul comunei cat si la lac, am primit raspunsul “nu mai facem doamna, ca nu e rentabil acolo, veniti la Baraj”. Cred ca ar fi fost frumoasa o plimbare in larg.

Pe malul lacului erau cativa veniti cu cortul, altii la pescuit dar si foarte multe barci pregatite pentru competitia de pescuit ce avea loc in urmatoarele doua zile.

Chiar si fara vaporas merita mers la lac. Este minunata privelistea.

Am uitat sa spun ceva, in timp ce mergeti spre lac uitati-va spre el, nu in stanga nu in dreapta, sunt doar gunoaie si peturi.

Tot din Ceahlau am mers vreo 3km pe un drum forestier prin padure si intr-o poiana frumoasa am vizitat Schitul Poiana Maicilor cu hramul Sfanta Teodora de la Sihla ce apartine de Manastirea Durau.

Nu ai cum sa te plictisesti in Durau si imprejurimi, cum nu am facut-o nici noi si apoi intors in statiune te asteapta aerul pur si racoarea serii care te face sa te bucuri ca esti aici cand acasa e canicula (asa am prins noi).

Ne-a placut, ne-am relaxat si chiar daca timpul s-a scurs incet incat aveam impresia ca suntem aici demult tot ne-a parut rau cand am plecat.

---

VIZUALIZĂRI: 25074 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI