Firenze, ah, Firenze!

TIPĂREȘTE

Mi-a placut atat de mult acest oras care transpira prin toti porii numai arta si istorie, care are de aratat cate ceva in fiecare piata, la fiecare colt de strada sau la fiecare fatada de cladire!

Am vizitat Florenta in septembrie – perioada buna pentru plimbari si circuite turistice, dar mult prea aglomerata. De altfel in toate orasele mari ale Italiei si la toate obiectivele importante, am intalnit numeroase grupuri de turisti.

Autocarul ne-a dus pana la gara de unde am continuat pietonal, pe stradute dichisite, cu multe magazine, pana in centrul istoric.

Am inceput cu Domul sau Catedrala Santa Maria del Fiore, una dintre cele mai mari catedrale din lume, construita intr-o perioada indelungata (1296-1436), cu contributia celor mai buni arhitecti si artisti ai vremii. Edificiul care domina si azi centrul istoric al orasului, a fost proiectat de Filippo Brunelleschi, cel mai de seama architect al Renasterii timpurii. Fatada decorata cu marmura colorata, a fost executata mult mai tarziu (1871-1887).

Cu toata aglomeratia, am reusit sa vedem domul si in interior. Am stat la coada pentru ca intrarea se facea pe grupe, in numar limitat. Sunt oameni de ordine care dirijeaza si supravegheaza toata miscarea valului imens de vizitatori.

In interior sunt putine decoratiuni, dar sunt remarcabile si impresioneaza fresca ce infatiseaza "Judecata de Apoi" si podeaua din marmura, cu modele interesante si foarte complicate.

Ni s-a prezentat si am vazut din exterior Palatul Uffizi, apoi ne-am indreptat spre Ponte Vecchio, podul medieval ce traverseaza raul Arno.

Mai mult decat aspectul, m-a impresionat istoria lui. Ponte Vechio este singurul pod din Florenta care - din ordinul expres al lui Hitler - a supravietuit bombardamentelor germane la retragerea din august 1944. Asadar, in prezent este cel mai vechi pod din Florenta si unul dintre putinele din lume care mai pastraza tipicul medieval, acela al construirii de case pe pod.

La inceput aici au fost tabacarii, macelarii si pravalii de peste. Din cauza mirosurilor grele si a mizeriei, in 1593 ducele Ferdinand I a permis doar aurarilor sa-si continuie mestesugul aici. In prezent, pe podul pietonal aproape permanent aglomerat de turisti, sunt magazine cu bijuterii si suveniruri.

Deasupra magazinelor inca mai exista Coridorul Vasari, pasajul de legatura dintre Galeriile Uffizi si Palatul Pitti, coridor pe care insa nu l-am vizitat. Ni s-a spus ca vizita se face numai in anumite perioade si doar cu programare.

In apropierea podului, indragostitii incuie un lacat si arunca cheia in rau pentru a-si pecetlui iubirea. Sunt insirate sumedenie de lacate, le-am pozat si am intrebat daca aceasta traditie are vreo legatura cu podul. Mi s-a raspuns ca este o traditie mai noua care nu are legatura cu Ponte Vecchio, ba mai mult, oficialitatile nu incurajeaza aceste practici care stirbesc din originalitatea si farmecul de epoca al obiectivului.

Reintorsi in Piazza degli Uffizi, ni s-a dat liber pentru intreaga dupa amiaza. Din acest moment am inceput explorarea zonei de una singura. Strecurandu-ma prin multime, am admirat si am fotografiat din nou minunata fatada a catedralei, apoi m-am oprit la Galeriile Uffizi. Nu-mi mai amintesc exact pretul biletului (cred ca 8 euro), dar imi amintesc ce multe lucrari de arta deosebite erau adunate sub acelasi acoperis. Colectia de pictura renascentista gazduita de palatul construit in sec. XVI – el insusi somptuos – include lucrari ale celor mai de seama pictori ai vremii (Michelangelo, Leonardo da Vinci, Botticelli). "Nasterea lui Venus" de Botticelli si portretele ducelui si ducesei de Urbino semnate Piero Della Francesca, considerate primele portrete renascentiste, sunt doar cateva dintre exponate. Muzeul detine si o colectie de picturi gotice din sec. XIII si XIV, precum si o impresionanta colectie de statui din timpul Imperiului Roman.

Fatadele Palatului Uffizi sunt decorate cu nise in care sunt amplasate statui ale unor importante personalitati: Dante Allighieri, Michelangelo Buonarroti, Leonardo da Vinci, Donatello, Giotto. Am fotografiat si va prezint cateva dintre acestea.

M-am plimbat pe strazile comerciale din jur, am analizat si am comparat preturi (totul este mai scump ca la noi) si, pornind spre statia de autobuz din apropiere de gara pentru a ma intoarce la hotel, am nimerit in targul cu articole de piele. Bineinteles ca am pierdut ceva timp si aici. In magazinele din spatele tarabelor marfurile erau mai scumpe. Cele de la tarabe – abundenta de posete, genti si alte articole de pielarie - erau bine lucrate si cu preturi moderate. Vanzatorii erau in marea lor majoritate de alte natii.

Incercand un dialog in engleza in vederea achizitionarii unei posete, am avut placuta surpriza sa constat ca tanara vanzatoare era romanca. A schimbat bucuroasa cateva vorbe cu mine, mi-a facut discount si, ceea ce m-a mirat, mi-a dat bon fiscal pentru achizitia facuta.

De altfel, la Florenta am mai avut surpriza sa intalnim romani. La Biserica Santa Croce un preot catolic din Bacau a fost foarte bucuros de intalnirea cu conationalii si a stat indelung de vorba cu noi. In Piata Domului o tanara tiganca, in tinuta specifica, cersea intr-o limba numai de ea stiuta, iar cand a fost intrebata de unde este, a raspuns in cel mai dulce grai moldovenesc: "Din Iasi."

Vizitele si cumparaturile in Florenta fiind terminate, obosita, am decis sa ma retrag.

De la un magazin cu ziare si tigari, cu 1,2 euro, am cumparat bilet pentru autobuz – de fapt o cartela care trebuia validata – si dupa multe, multe statii, am ajuns la hotel.

---

VIZUALIZĂRI: 5594 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI