Un foarte bun exemplu de agroturism

TIPĂREȘTE

Pentru a respecta tipicul romanului, voi incepe cu concluzia... cu "Deci"...

Deci... Este de departe cel mai bun raport pret-calitate dintre toate locurile in care am fost cazat.

Mi-am dorit sa vad Maramuresul cat inca isi mai pastreaza specificul. Iar daca vreti sa mai vedeti case vechi si porti maramuresene, ar cam trebui sa va grabiti. Nu va mai trece mult pana cand civilizatia vestica isi va pune covarsitor amprenta pe locurile acelea de poveste.

Am gasit locatia pe net. Criteriile de selectie au fost simple: camera decenta, obligatoriu cu baie proprie, cu gradina cat mai mare, cat mai multa liniste si mancare si bautura traditionala.

Sincer, m-au ajutat foarte mult parerile postate anterior. Am trait o experienta anterioara la Sucevita si n-am fost foarte incantat de pomul laudat. Acum am fost mult mai atent si mult mai reticent.

Am facut rezervare telefonic, discutand cu doamna Ileana, gazda. Prilej cu care am lamurit si problema pretului, afisat interpretabil pe site-uri: Pretul real a fost 140 lei/zi/2 persoane, cazare si demipensiune (mic dejun si cina). Rezervare telefonica avand la baza doar cuvantul de cinste. Nici o referire la bani sau la o eventuala ulterioara confirmare. Doar pe cuvant. Ca o afacere incheiata prin strangerea mainii...

De la inceput vreau sa da dau criteriile de comparatie. Compar cu o vila categorisita cu 4 flori de colt din Alpii austrieci, unde am platit 45 Euro/zi/camera, cu baie proprie, cu bucatarie ultra-utilata/2 camere, fara mancare.

Accesul la pensiune este foarte facil. Practic se intra de pe soseaua principala, prin curtea casei proprietarilor. Pensiunea se gaseste la cam 300 m de la strada. Pana ajungi acolo, ai timp sa-ti dai seama, dupa acareturi, de cat de gospodari sunt gazdarii.

Parcarea. Din ce am vazut pe site-urile de promovare, parcarea ar fi trebuit sa gazduiasca 10 masini. Este enorma. Usor intra 20.

Cazarea. Pensiunea este foarte mare. Camerele sunt unele mai mari, altele mai mici. Nu e una ca alta. Am avut norocul sa prindem o camera foarte mare, singura cu balcon spre parcare. Am pasit cu neincredere, avand in vedere o postare anterioara referitoare la lenjerie si mirosuri de transiratie. Nimic mai neadevarat. Lenjeria scartaia de proaspat. Pe covoare am umblat descult, cu mare placere. In baie, curat. Este drept, se mai putea insista pe la incheieturi. Dar nimic deranjant.

Mancarea. Mai mult decat destula. Cina (pentru ca asa incepe ziua de cazare) consta din 3 feluri. O ciorba sau supa, un fel principal si un desert constand din prajituri sau clatite. Totul este gatit traditional, abunda smantana. Gazdele se straduie sa nu repete mancarurile. 5 zile, 5 meniuri. Dar poti face si pretentii, daca esti mofturos sau nu-ti place ceva sau vrei ceva anume. Si gazdele se straduie sa ti le indeplineasca. Nu stiu daca oamenii ceia au habar de ce va sa zica mancarea "sanatoasa" sau vegetariana. Mancarea este traditionala, foarte buna pentru orice gust. Micul dejun este un mic festin. Snitele, rulade de carne, jumari, branza si urda, rosii, ardei, castraveti. Unt de casa si cheseaua de gem. Cu paine normala si prajita. Cu cate o carafa de ceai de fructe si lapte proaspat. Cu optiunea suplimentara pentru oua ochi sau omleta, egal cat de sofisticata (cu carnati si cascaval). Daca nu esti chiar un mare mancau, pentru o zi normala, in afara de fructe nu prea mai ai ce cumpara.

Bautura. La cina (cina este doar o denumire generica, este ceva intre 4 si 11 dupamasa) am avut, in fiecare seara, cate o sticla de horinca si o carafa de afinata. Horinca era pusa intr-o sticla patratoasa, de wiskey, in care era montata o scara. Parca special pentru a realiza cat bei... Afinata, cu afinele in ea, pentru fiintele mai... plapande. Nelipsita sticla de apa minerala, rece si neinceputa. Dimineata, cafeaua la expresor. Toate fara portie. La cerere, poti comanda si bere, vin alb si rosu. Eu am luat beri. La sfarsit, cand a fost sa platesc, mi-au calculat berile cu pretul de cumparare de la supermarket...

Atmosfera. O gradina superba. Imensa. Parcarea are cel putin 350 mp. Gradina este mult, mult mai mare. 20 de oameni pot coabita sau sa-si faca veacul independent, fara a se deranja prea mult unul pe celalalt.

Linistea. Extraordinara. Distanta fata de drum este foarte mare. Sunt multe sali in care se mai fac si chefuri, dar cu greu te-ar putea deranja. In perioada in care am fost noi, eu si sotia, a fost un chef. Greu de tot. Cu cetera, zongora si doba. Cu barbati hotarati, care tropoteau si cantau cu ceterasul. Superb. Dimineata doamna Ileana se tot scuza, la toti.

Personalul. In afara de sotul gazdei, doar femei localnice. Atitudine ireprosabila. Greu de descris. Coplesitor. In perioada in care am fost noi, eu si sotia, au fost varii familii. Unele cu "coconuti" tare nazdravani si tare neastamparati. Extraordinar cum au reusit gazdele sa-i multumeasca pe toti "domnii Goe", dar si pe fitosii care n-au inteles ca nu sunt la hotel de 4*. In dimineata in care am plecat sa luam mocanita (pe la 6 juma), ne-au pregatit mic dejun la caserola si cafea la termos. L-am luat de pe pult.

Localizarea. Depinde ce-ti doresti. Feresti este in centrul Maramuresului istoric. Usor ajungi la Sighet si la Sapanta. Un pic mai greu la Viseu de sus si mai ales la Borsa.

Drumurile. Depinde de asteptari. Nu sunt grozave, dar nici de speriat. Nu sunt mai rele decat in marea majoritate a tarii. Dar nu se pot face cu o viteza medie mai mare de 50 km/h decat daca stai in 4x4.

Bune si rele. Cazarea si masa, impecabile. Un pic departe de locurile de interes. Relevanta butada "avem o tara foarte frumoasa, pacat ca este populata de romani". Toate obiectivele importante, la care se ajunge usor, sunt populate de romani care sparg seminte, vorbesc tare si sunt cu berea in mana. Unde se ajunge usor, apare tot incultul. Care se comporta ca atare...

Ca o concluzie. A unui inginer aproape semicentenar... Nu plecati necititi, nu plecati la "ghici". Maramuresul este mirific. Dar nu-l poti descoperi. Trebuie sa stii unde vrei sa ajungi. Eu, citit fiind, am plecat din Timisoara si m-am intors cu 1.800 km parcursi, dupa 5 nopti de cazare. Cu Loganul meu am ajuns pe toate coclaurele. Chiar sunt lucruri de vazut si inteles. Nu toate sunt pe drumul principal...

Si... un sfat. Dedicati-va o zi Memorialului de la Sighet. Sau nu mergeti la el. Este o lectie de istorie cutremuratoare

P.S. Am nenumarate fotografii ale pensiunii facute acum, in august 2011. Si ale zonei. Dar nu cred ca sunt relevante, avand in vedere ce s-a publicat deja.

---

VIZUALIZĂRI: 4728 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI