Sub cerul plin de stele

TIPĂREȘTE

Trecuse deja ora amiezii cand am parasit Genova si ne indreptam catre Cinque Terre. Poate ca multi nu ati auzit inca de acest mic paradis, de fapt nici eu, pana in urma cu 2-3 ani, cand cineva tot recomanda pe internet aceasta destinatie, afirmand ca ar fi considerata una dintre cele indragite din Italia. Asadar, m-am pus pe studiat, am vazut si o multime de videoclipuri cu frumusetile din aceasta zona si ardeam de nerabdare sa vina momentul sa putem ajunge aici.

Parcul National Cinque Terre este situat intre Genova si La Spezzia, pe coasta marii Ligurice. Ca sa ajungem aici, puteam din Genova sa alegem varianta cea mai simpla, adica autostrada pana la un anumit punct, dar frumusetea coastei ne-a facut sa alegem varianta de a ne deplasa pe soseaua care trece fix pe langa mare si a fost o experienta de neuitat. Nu am luat mana de pe aparatul de fotografiat, tot drumul, pentru ca in fiecare moment era ceva care-mi capta atentia.

Nu aveam cazare rezervata. Si, ca de obicei, ador acest lucru, pentru ca imi place neprevazutul. Pana intr-o zi cand vom fi nevoiti sa dormim in masina si atunci ma voi lecui. Adevarul este ca tot studiind cele 5 Terre, adica 5 sate cocotate pe munte, deasupra marii, nu m-am putut hotara in care din ele sa alegem sa ne cazam. Dupa sfatul unora care au fost pe-acolo, ar fi trebuit sa alegem pentru cazare o localitate inaintea sau la sfarsitul celor 5 sate. Adica ori Levanto, ori La Spezzia.

Am ajuns usor in Levato, un mic orasel la vest de Cinque Terre, la 20 km de La Spezzia si al 60 km de Genova, care este asezat pe o coasta incarcata de pini si maslini. Nu ne imaginam nicidecum ca gasirea unui loc de cazare poate fi o adevarata aventura in acest loc.

Si-am ajuns si la mare! Au o plaja superba, asezata intr-un mic golf, lata, cu nisip fin. Am parcat masina chiar pe faleza. Mi-ar fi placut sa ramanem aici, m-as fi dus imediat pe plaja aceea frumosa, pentru ca in croaziera in care tocmai ne intorceam, nu am prea avut timp de baie in mare si de plaja. Si mi-ar fi placut seara sa ne plimbam pe stradutele alea umbroase, sa ne cumparam cate ceva sau sa luam masa la unul din restaurantele de la malul marii.

Tot acolo, in apropierea marii era si biroul de informare turistica la care am apelat. Problema era ca era vineri, deci era week-end si acolo in luna mai e sezon turistic, vremea fiind deosebit de frumoasa. Doamna de la agentie ne-a ajutat cu niste harti ale zonei si ale statiunii, pe care ne-a incercuit cateva locuri de cazare mai ieftine. Ieftin in zona aceasta insemnand un pic sub 100 de euro! Auzisem despre acest aspect, dar mai speram ca voi gasi ceva mai acceptabil, la un pret mai mic.

Am plecat cu masina si harta in mana sa cautam cazare. Am oprit cred in 6-8 locuri la niste pensiuni si nu am gasit nimic care sa ne fie pe plac, unde era pretul acceptabil, era dezastru, numai batrane lacome sa jermaneasca pe bietii turisti de-o groaza de bani, oferind in schimb camere mizerabile, cu mobile foarte veche si miros de mucegai. Sau alte locatii cam dubioase. Care erau mai bunicele, erau la periferie si asta insemna adio plimbare seara si sotul se saturase de condus si abia astepta sa-si ai o bere, dupa o zi de umblat prin soare.

Cu parere de rau ne-am luat adio de la Levanto, dar il recomand pentru o vacanta la mare, este frumos, mi-a placut mult.

Am ajuns in primul si cel mai vestic sat dintre cele 5, adica in Monterosso, nu mai intru in prea multe amanunte, in a-l descrie, pentru ca doresc sa o fac intr-un review separat, in care sa pun 100 de poze din Cinque Terre. Aici am luat aproape toate pensiunile si hotelurile la rand si nu era nimic liber, decat de la 120 de euro in sus. Dar nu ne pierdeam rabdarea, soarele inca mai era sus, soseaua care facea legatura intre cele 5 sate era aproape si nu era decat o chestie de noroc sa putem gasi ceva pe placul si bugetul nostru. Pot sa va spun doar atat, ca e superb si- aici.

Am plecat asadar catre Vernazza si am si ajuns in cateva minute. Acest sat imi cam facuse mie cu ochiul din videoclipurile si pozele pe care le-am descoperit pe internet. Mi-am scos hartiile din rucsac, cu notitele mele despre aceasta zona si am descoperit ca aici nu se poate ajunge cu masina pana in centru, ca va trebui sa o lasam intr-o parcare cu plata la marginea satului. Asta e, ne-am zis noi!

Dar imaginati-va ca nu am gasit absolut nici un loc liber in parcare, pentru ca ea se intindea pe-o singura latura a strazii, cam pe 1km si ceva, la baza muntelui, incat noi cei care mai circulam, abia aveam un pic de loc sa avansam. A fost cam greu de intors masina, ne-am trezit la o bariera care intrezicea accesul si atunci am aruncat si noi o privire catre sat, pana aici fiind totul pustiu.

Deci doua dintre cele 5 sate le bifasem cautand cazarea, ne pregateama cum sa ajungem in Corniglia. Pe drum soarele se pregatea sa apuna, chiar am oprit o data intr-un punct de belvedere sa admiram apusul si Vernaza vazuta de sus. Ni se facuse si foame, aveam pizza la pachet, cumparata din Genova si nu am mai plecat de acolo, pana nu am rezolvat problema cu foamea. Ma gandeam la cate incercari ne mai supune Dumenzeu, cautand un loc de dormit: Levanto, Monterosso, Vernazza…dar tot eu ma incurajam, zicand ca sigur el are ceva special pregatit pentru noi, pentru ca prea mi-am dorit cu pasiune sa ajung anul acesta sa vad Cinque Terre!

Si asa a si fost. Am ajuns in Corniglia, unde era o singura strada, fiind o zona mai muntoasa. Am parcat undeva, aici fiind mult mai liniste decat in celelalte sate. Ne-am oprit aici, La Posada- Ristorante &Camere care avea si o terasa superba peste drum si am intrebat chelnerul de-o cazare si ne-a timis la bar, la sefa. Aici am convenit sa luam o camera dubla cu 80 de euro, norocul nostru ca am gasit, si dimineata putem sa sevim aici si micul dejun, care este inclus in pretul cazarii.

Masina a trebuit sa o mutam intr-un loc anume, probabil parcarea lor, unde incapeau doar 4 masini. Nu a trebuit platita parcarea. Apoi o doamna ne-a ajutat la bagaje si ne-a condus pana la locul de cazare, situat chiar pe strada principala din Corniglia, o strada foarte stramta, asemanatoare cu Strada Sforii din Brasov. Daca nu era doamna respectiva, marturisesc ca nu as fi stiut sa ajungem aici, mai ales ca incepea sa se faca intuneric. Am trecut printr-o piazzeta superba, cu statui, cateva cafenele si oameni care stateau la povesti, cateva magazine, atmosfera faina, ca la tara!

La Posada inchiria camere duble, de o persoana, apartamente Vip sau apartamente speciale pentru luna de miere. Noi am avut o camera dubla, care era situata la ultimul etaj. Aveam un hol mare, un dormitor, o bucatarie complet utilata, baia si un balcon destul de mare. Totul era in perfecta stare de curatenie. La baie am gasit prosoape curate, sapun, sampon, hartie igienica, si masina de spalat. Mobilier dragut, faianta alba, gresie cafenie si cada de baie cu perdea.

Bucatariea era spatioasa, cu mobilier verde, dotata cu absolut tot ce trebuie pentru cei care ar fi stat cu familia, intr-un sejur mai lung. Tot aici era si televizorul. Pe jos pardoseala asemanatoare cu cea din baie. Am zarit si telecomanda pentru aerul conditionat, dar nu ne-a fost necesar, pentru ca n-am stat in casa.

Dormitorul, suficient de mare pentru doi, la prima privire, un dulap pentru haine, in care mai erau cateva perne si paturi de rezerva, cateva aplice si tablouri pe pereti si cam atat. La fereastra erau obloane. Foarte multe prize peste tot.

Balconul, foarte mare, avea in dotare o masa cu doua scaune si doua paturi pliante! Si o multime de ghivece de flori. Din partea stanga a balconului se vedea foarte bine marea. In partea dreapta se vedea satul, iar in fata, cat vezi cu ochii…. doar terase sapate in stanca cu cultura de vita –de –vie.

Ne-am asezat la masa in balcon si ne-am bucurat de linistea de afara, pe care doar cate un greieras o mai tulbura. Era un aer minunat, un amestec de aer de munte cu aer sarat care venea de la mare, incat te vrajea si-ti venea sa adormi afara.

I-am zis asta, in gluma, sotului. Si ce credeti c-a facut? S-a dus in dormitor, a venit cu 2 paturi si doua perne, apoi a adus si plapuma si am aranjat cum trebuie pentru culcare paturile pliante din balcon. Eram bucuroasa ca un copil, pentru ca niciodata nu mai dormisem o noapte intreaga afara, sub cerul liber, fiind la ultimul etaj! Si acum eram in vacanta, in Italia, la munte si la mare in acelasi timp si era o noapte superba de mai. Dormisem ultimile 7 zile pe vaporul de croaziera si acum ar fi trebuit si noi sa dormim ca oamenii in pat, nu?

Nici nu stiu cand am adormit, in mod sigur prima, sotul povestea ca a observat la un moment dat ca …facea monolog! Nu a fost nici cald, nici frig, am dormit bine si m-au trezit dimineata pe la 6, bataile clopotelor de la biserica din vecinatate.

Apoi au inceput sa cante de zor cocosii undeva, prin apropiere! A fost super, dar acum cand ma gandesc imi vine sa rad ca am alergat in 4 sate sa gasim cazare, iar cand am gasit am dormit afara, sub cerul plin de stele, pe 80 de euro!

Ne-am facut apoi o cafea si am iesit cu ea tot pe balcon, La asa peisaj era pacat sa stai in casa! Abia acum am descoperit, pe lumina, cat este de frumos aici, va voi convinge, sper, cu pozele! Apoi ne-am scos hartile si notitele de acasa si ne-am facut planul pentru ziua respectiva, urmand sa cucerim Cinque Terre! Sau …sa-i dam voie sa ne cucereasca!

Ne-am imbracat cu ceva usor si ne-am incaltat lejer, ne-am luat rucsacele si ne-am pregatit de drumetie, pentru cele 5 sate, care sunt legate intre ele printr-un drum lung de 11 km, deasupra marii, deosebit de frumos, care poate fi strabatut cam in 5 ore.

Era o dimineata frumoasa, soarele deja spusese prezent pe cer, iesind de dupa munti. Ne-am dus la restaurant pentru micul dejun, care era incus in pretul cazarii si eram printre primii clienti. Servirea se facea pe terasa, peste drum de restaurantul propriu zis, intr-o superba gradina cu tot felul de plante si flori specifice zonei mediteraneene. Ca un mic paradis! Mesele erau asezate sub niste maslini, apoi o balustrada cu niste gratii metalice si jos…... marea, dar mult mai jos decat locul in care eram noi.

Am fost intampinati politicos si serviti de un tanar, cu lapte, cafea, suc natural de portocale rosii (o minunatie), unt, gem de vreo doua feluri, nutela, paine prospata si buna si niste placinte. Totul a fost bun, de fapt si daca nu ar fi fost n-as fi observat, pentru ca eu nu ma trezisem din starea aceea de vraja…cred ca a fost una dintre diminetile cele mai fericite din vacanta in Italia! Nu puteam sa-mi iau ochii de jos, de la mare, pentru ca era de-a dreptul spectaculos, noi’’ la etaj’’ si marea jos!

In concluzie, am fost norocosi ca am reusit sa ne cazam in Corniglia, la un pret de 80 de euro pe noapte. Cineva scria aici intr-un alt review ca s-a cazat cu 300 e! Mai multe amanunte despre aceasta zona deosebita si foarte vizitata de turisti din toate colturile lumii, va voi oferi intr-un alt review, cat mai curand posibil.

---

VIZUALIZĂRI: 3964 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI