Brasovul, in asteptarea Sarbatorilor de iarna

TIPĂREȘTE

In preajma Craciunului din 2009, ca si-n preajma Pastelui de altfel, daca tot parcurgem drumul Constanta-Craiova, facem o escala de 3-4 zile la Busteni. De cateva ori am stat la Casa Fanel, dar in ultima perioada ne-am gasit o alta locatie, mai intima si anume, Casa Cristina, despre care voi posta in viitor. Dupa ce ne-am saturat de atata zbenguiala pe Partia Kalinderu, daca tot am ramas blocati inca o zi, datorita timpului nefavorabil care ne facea impracticabil drumul spre satul de bastina al sotului meu, ne-am hotarat sa dam o raita prin Brasov si-n Poiana. Ne-am oprit putin la Turnul Alb, pentru a-i contempla maiestria si fastuozitatea. De acolo se vedea atat de frumos orasul, de parca aveai impresia ca turnul desparte doua lumi numai de el stiute in milenara lui strajuire: o lume apusa, incarcata de lupte si povesti cu printese furate de printi indragostiti.cu batalii si cu victorii si lumea tumultoasa a civilizatiei care se deruleaza cu viteza cosmica, intr-un ritm ametitor...

"Turnul Alb tine de fortificatiile exterioare ale Brasovului medieval fiind situat pe un varf de stanca al dealului Warthe.

In 1689 focul dus de vantul puternic a cuprins si Turnul Alb care a ars, fiind renovat abia in anul 1723. Alte restaurari 1902, 1974, 2005."(www.directbooking.ro)

Dupa ce ne-am incarcat cu atata istorie, am coborat in Brasov, care era destul de pustiu in preajma Craciunului, iar ofertele culinare erau, de asemenea, slabute, de parca toata lumea tinea post. Chiar am intrat in vreo 3 restaurante din Piata Sfatului, cu gandul sa servim o ciorba de burta si o friptura, insa la doua dintre acestea nu aveau decat ceafa de porc si ni s-a spus ca dureaza mult prepararea, la al treilea restaurant nebagandu-ne nimeni in seama timp de 15 minute, cu toate ca localul era pustiu, drept pentru care am plecat. Ne-am mai incercat norocul la un local "impinge tava" din preajma, dar si acolo mai aveau cate o portie din fiecare meniu, angajatele explicandu-ne ca peste 3 zile venea Craciunul si mancarea nu mai avea cautare.

Am plecat cu un gust amar, dar ne-am scos parleala in Poiana Brasov, unde parca era alta lume. De unde Brasovul parea ca un batran garbovit de iarna grea si apasat de nori bacovieni, pustiu si trist de aceasta data, in Poiana era mult soare, multa animatie, multa veselie si antren.

De flamanzi ce-am fost, am tabarat pe preparatele traditionale generoase, uitand sa mai facem fotografii cu saniutele pe partie si mai ales cu tarabele unde sfaraiau carnatii ardelenesti, care mai de care mai nazdravani si apetisanti, cu frigaruile si fripturile dacice care te derutau, nestiind ce sa servesti mai intai. Le mancai din ochi, nu alta! Aici, intr-adevar, se simtea din plin atmosfera de vacanta, iar mirosul gratarelor, al covrigilor calzi si al gogosilor uriase te duceau cu gandul la Craciunul multasteptat.

Cand priveai spre brazii semeti, impodobiti cu omatul imaculat, nu-ti mai doreai decat sa fii din nou copil si sa-l pandesti pe Mosul cu tolba plina, coborand din padurea deasa. Ne-am incheiat plimbarea cu vizita la Manastirea Poiana Brasov, o manastire micuta, primitoare ca orice manastire din lemn, care te duce cu gandul la casa bunicilor din povestile copilariei.

---

VIZUALIZĂRI: 2157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI