Malta intr-o saptamana

TIPĂREȘTE

Am mers in Malta in iulie 2011... in luna de miere. Nu este chiar o destinatie pentru luna de miere, dar noi am primit excursia cadou si cum "calul de dar nu se cauta la dinti" am incercat sa profitam de tot ce ofera aceasta insula.

In primul rand, nu as recomanda Malta cuiva care vrea sa mearga exclusiv la plaja. Din ce am vazut, singurele plaje cu nisip si fara prea multe pietre in apa sunt Ramla in Gozo si Mellieha, Golden Bay si Ghajn Tuffieha in Malta. Cred ca mai este o plaja in Malta, al carei nume imi scapa in acest moment, dar despre care nu ma pot pronunta pentru ca nu am vizitat-o. Mai sunt pe ici pe colo niste petice de nisip, dar cam atat. In rest sunt multe stanci de pe care sari direct in apa.

Malta insa are altceva de oferit: arhitectura, istorie si un amestec ciudat de culturi.

Desi de la primul contact cu insula am remarcat ahitectura araba, nu am vazut nicio moschee (nu zic ca nu exista, ci ca nu am vazut eu). Mi-au picat ochii pe un singur centru cultural islamic. In schimb biserici sunt foarte multe, iar unele de-a dreptul spectaculoase.

Avand in vedere toate acestea, ne-am planificat sejurul foarte strict, pentru a putea vedea cat mai multe si a putea intra in contact cu ceea ce inseamna cultura malteza.

Prima zi, daca pot sa o numesc asa, a fost oarecum ratata pentru ca am ajuns foarte tarziu, aproape de miezul noptii. Asa ca nu am avut timp decat sa dormim.

In cea de-a doua zi, dimineata ne-am familiarizat cu statiunea in care urma sa ne petrecem sejurul (Qawra), ne-am interesat de programul autobuzelor si ne-am luat abonamente de o saptamana. Totul a durat putin, pentru ca la ora 13.00 aveam rezervare la Hal Saflieni Hypogeum din Paola.

Despre Hypogeum am vazut ca exista un review foarte documentat si foarte bine scris, asa ca nu mai spun decat ca desi nu sunt pasionata de istorie, am ramas impresionata. Atat de loc in sine, cat si de modul excelent de organizare a vizitelor.

Dupa ce am vazut Hypogeum ne-am plimbat putin prin Paola, dupa care am mers la Marsaxlokk. Aici am admirat pe indelete barcutele care mai de care mai colorate, dupa care am revenit in Qawra.

Ziua urmatoare am optat pentru plaja, asa ca am mers in Mellieha. Dupa ce ne-am saturat de baie si plaja am urcat pana la Red Tower, de unde se deschide o perspectiva larga asupra insulelor Gozo, Comino si Cominoto, precum si asupra golfului Mellieha. Intrarea in turn costa doi euro de persoana, insa de sus se vede totul mult mai bine decat de la baza turnului.

Dupa ce am mers la Red Tower am coborat in Mellieha, de unde am fost la Popeye Village din Anchor Bay (mai multe detalii despre acesta voi oferi insa intr-un review ulterior). Satul este foarte pitoresc, iar imaginea lui de sus mi-a placut foarte mult.

Dupa-amiaza am mers la plaja in Golden Bay si Ghajn Tuffieha, doua plaje invecinate, despartite de un deal, care seamana destul de mult intre ele, cu mentiunea ca cea de-a doua este parca mai putin aglomerata decat prima.

Inainte de a pleca insa, am tinut sa vedem si cea de-a treia plaja din zona, situata peste inca o culme si accesibila doar de pe mare. Curiozitatea mea era generata de niste fotografii spectaculoase pe care le vazusem pe Internet. Asa ca am urcat dealul si nu mi-a parut rau. Plaja, Gnejna Bay (daca m-am informat corect), este intr-adevar spectaculoasa prin culoarea nisipului si a stancilor. In plus, de acolo se poate vedea Ghajn Tuffieha in toata splendoarea sa, precum si o portiune (mica) din Golden Bay.

Cam atat despre plaje (o sa exemplific si cu poze).

In ziua urmatoare am facut un nou tur de forta, vizitand Gozo. Nu mai revin pentru ca am scris deja un review separat despre aceasta destinatie.

Dupa Gozo si dupa ce pielea ne era putin rascoapta de soare, am cautat umbra, asa ca in cursul diminetii am mers in Ta'Qali sa cautam suveniruri, iar dupa amiaza am vizitat Mdina, fosta capitala a insulei.

Daca in Ta'Qali privirea mi-a fost rasfatata de tot felul de minunatii miniaturale din argint filigranat sau sticla multicolora, Mdina a fost cireasa de pe tort. Cetatea este extrem de bine conservata, dar cuvintele sunt de prisos. Uneori chiar trebuie sa fii acolo pentru a putea intelege senzatiile. Asa ca daca ajungeti in Malta, nu ratati Mdina (noi am revenit inclusiv pentru un tur de noapte) si acordati-va timp sa rataciti pe stradutele mai putin umblate de turistii din tururile organizate.

Dupa aceasta zi "culturala", am optat din nou pentru plaja, asa ca am mers la Blue Lagoon. Am plecat de dimineata cu feribotul, cu gandul sa ne intoarcem atunci cand ne plictisim.

Blue Lagoon este intr-adevar o zona frumoasa dar mult prea aglomerata.

Micuta "plaja" din Comino, unde te lasa feribotul, este plina ochi de sezlonguri care nici macar nu pot fi extinse prea mult. Si daca dimineata mai e cum mai e, de pe la 11, cand apar vapoarele din excursiile organizate, deja nu mai ai loc nici sa respiri. Apa este insa foarte limpede si albastra, asa ca dupa o baie pe indelete ne-am abandonat sezlongurile abia inchiriate si ne-am aventurat intr-o plimbare pe insula. Am facut un mic tur si am ajuns (mai pe ocolite) pana la turn (din pacate in ziua respectiva (marti) era inchis. Dar din zona (ca orice turn care se respecta a fost inaltat in punctul cu cea mai buna vizibilitate de pe insula) perspectiva este incantatoare. Dupa ce am zabovit ceva vreme pe culme (nu prea mult ca deja era soarele sus), am coborat spre plaja pe poteca "de coasta", sa-i zic asa. De aici se pot vedea si pesterile, pe care le-am admirat ulterior de pe mare, caci la intoarcere asa-zisul feribot de Comino te ducea si prin pesterile din zona. La Blue Lagoon nu am mai stat mult pentru ca se aglomerase mult prea mult, asa ca am optat sa ne intoarcem in Qawra.

Si ca sa nu pierdem nimic, seara am mers intr-un tur (Malta by Night) cu un autocar etajat (a imperiale). Turul in sine a fost interesant (am avut si o oprire de o ora in Mdina), dar soferul mi s-a parut ca merge mult prea repede pentru un astfel de autocar. Am avut noroc ca imi luasem la mine un hanorac care m-a protejat si de frig si de curent (mi-a fost utila inclusiv gluga). Astfel de tururi sunt organizate de mai multe firme, dintre care unele au doar o singura cursa pe saptamana, pentru care este necesara rezervarea din timp. Noi am ales Maltasightseeing, care are curse de luni pana joi si costa 15 euro de persoana fara masa. Autocarul ajunge in Bugibba in jurul orei 19.00 (dar cum spunea doamna de la care am achizitionat biletele, mereu intarzie - noi am plecat pe la 19.30). Daca va cumparati biletele din timp puteti fi luati de la hotel.

Aceleasi autocare efectueaza si curse de zi (hop on - hop off), cu un traseu de nord si unul de sud. Avantajul este ca circula din ora in ora si, in schimbul unui bilet valabil o zi si in valoare de 15 euro, poti vedea principalele obiective de pe insula. Asa cum le spune si numele, poti cobori unde vrei pe parcurs (in statiile semnalate) si poti urca in autocarul urmator dupa ce ai vizitat ceea ce voiai. Exista si o varianta pentru Gozo. Mai multe detalii nu pot sa ofer pentru ca nu am mers decat in turul de noapte, dar la fata locului veti fi asaltati de oferte.

Penultima zi in Malta am dedicat-o Domului din Mosta, capitalei Valletta si celor Trei Orase.

Domul din Mosta (Rotunda) nu trebuie ratat, pentru ca este impresionant. Povestea este si ea pe masura: pe scurt, la 9 aprilie 1942, biserica in care se aflau circa 300 de persoane venite la slujba de seara a fost vizata de un raid aerian german si atinsa de o bomba care nu a explodat, ceea ce a fost considerat un miracol. Prin urmare, o replica a bombei se afla si acum expusa in biserica, iar zona prin care a patruns aceasta este inca vizibila, reparatiile nereusind sa mascheze perfect locul.

Ca o paranteza, o alta istorioara pe care am descoperit-o ulterior pe net sustine ca de fapt bomba era plina cu nisip, in loc de explozibil si continea un mesaj ("salutari din Plzeň de la muncitorii de la Skoda Works", din Cehoslovacia ocupata), care ar fi sabotat fabricarea bombei.

Indiferent de poveste, Rotunda din Mosta chiar merita vazuta. O replica a acesteia a fost construita in Gozo, in Xewkija, care, desi este mai mica decat cea din Malta, poate adaposti intreaga populatie a localitatii.

Din Mosta am plecat spre Fortul Rinella din Kalkara. Kalkara este considerata ca facand parte din cele Trei Orase (ce se rasfira ca niste degete vis-a-vis de Valletta, in Grand Harbour) din cauza proximitatii, desi nu face parte din aceasta zona din punct de vedere administrativ.

Intrarea in acest fost fort britanic (construit in perioada 1878-1886) costa 10 euro, in schimbul carora puteti asista la trageri cu muschete, o salva de tun (la ora 14.00) cu cel mai mare tun din lume care se afla in acest fort sau parade in costumele armatei britanice. Daca nu sunteti pasionat de asa ceva, nu merita sa faceti drumul pana aici, pentru ca fortul este... chiar un fort :)).

Noi am asistat doar la prezentarea muschetelor si la focurile de arma. Ce m-a amuzat insa a fost comportamentul pisicilor din fort, care dormeau plictisite in timpul tragerilor, protestand doar din cand in cand cu un mieunat nemultumit.

Dupa ce am "vizitat" fortul, am mers in Vittoriosa, unde erau in plina desfasurare lucrari de restaurare, iar ulterior in Valletta, unde de asemenea se refacea poarta de intrare.

Valletta nu pot sa spun ca mi-a placut in mod deosebit. Poate ca dupa ce vazusem Mdina ma asteptam la ceva care sa se ridice la aceeasi inaltime, ceea ce nu s-a intamplat. Nu pot sa spun ca este un oras urat, dar ma asteptam la ceva mai putin comercial (ceea ce, recunosc, este greu pentru o capitala).

Ce m-a lasat insa fara suflare a fost co-catedrala St. John. Desi nu imi place stilul baroc, interiorul acestei biserici mi s-a parut impresionant de-a dreptul. Imaginile nu pot reda cu adevarat grandoarea acesteia, de aceea cred ca este unul dintre obiectivele care nu trebuie ratate. Ar trebui sa aveti insa in vedere faptul ca programul este destul de scurt, respectiv de luni pana vineri de la 9.30 la 16.30 (ultima intrare este la 16.00), sambata este deschis doar pana la 12.30 (cu ultima intrare la 12.00) iar duminica este inchis. Intrarea costa 6 euro.

Cat despre programul redus, am remarcat ca este o regula in Malta, cel putin pe timpul verii. De exemplu, bancile erau deschise in Qawra-Bugibba pana la 13.30 sau 14.00, iar multe din magazinele din orase se inchideau dupa pranz (initial am crezut ca au o pauza de masa prelungita, ca spaniolii, insa m-am inselat).

In Valletta am vazut celebrele gradini, care cred ca merita mai mult pentru panorama decat pentru ceea ce sunt in sine (si aici erau lucrari de restaurare), am mai ratacit o vreme pe strazi, pe faleza, dupa care am plecat spre Qawra.

Ultima zi in Malta a fost dedicata unei scurte plimbari prin Sliema, la ora 16.00 urmand sa ne prezentam pentru imbarcarea in autobuzul care avea sa ne transporte spre aeroport.

Cam aceasta a fost aventura noastra in Malta. Nu am vazut Blue Grotto, Dingli Cliffs si Hagar Qim, la care am renuntat pentru ca erau "replici" la ceea ce vazuseram deja in Malta sau in alta parte.

Cu siguranta ca am omis multe altele, dar pentru o saptamana in care nu am vrut totusi sa alergam in mod excesiv, ne-am declarat multumiti.

---

VIZUALIZĂRI: 6849 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI