Nicosia - Calatorie in timp

TIPĂREȘTE

Din sejurul nostru in Cipru am dedicat una din zile Nicosiei, singurul oras din lume, capitala pentru doua tari, asa cum se lauda cipriotii. De fapt am impresia ca se lauda doar turcii din partea de nord, cipriotii avand doar regrete din cauza impartirii insulei. Dar ma rog, ce stiu eu?

Desi intentionam sa vizitam multe obitective din Ciprul de Nord, sfaturile celor care ne-au inchiriat masina ne-au facut sa ne limitam intrarea pe teritoriul autoproclamatei Republici Turce a Ciprului de Nord doar in Nicosia, per pedes. N-as vrea sa imi sara nimeni la gat sa ma contrazica, sa imi spuna ca nu e nici un risc, pentru ca nu il pot combate. Discutia a fost cam asa: „... cei din nord n-au nimic cu voi romanii, sau cu turistii in general, insa tensiunile dintre turci si ciprioti mocnesc, iar masina e cu numere de Cipru, asa ca poate n-ar fi cea mai buna idee sa intrati pe teritoriul lor la volan. De asemenea, in caz de accident (nu neaparat grav), masina poate fi retinuta chiar si 30 de zile inainte de a fi returnata firmei de inchirieri. ” Tot ei ne-au sugerat sa lasam masina in Nicosia, de unde vom putea lua autocare spre orice destinatie din nord. E adevarat, ei isi protejau mai mult vehiculul decat aveau grija de noi.

In cele din urma ne-am dus cu masina pana intr-o parcare din zona centrala a Nicosiei, dupa care am trecut granita pe jos in partea turceasca.

Inainte cu vreo 10km de intrarea in oras, inca de pe autostrada (cum vii dinspre Limasol/Paphos), turcii isi semnaleaza prezenta: pe un deal in spatele orasului este pictat un steag IMENS al Ciprului de Nord (care e aproape identic cu cel al Turciei, doar ca sunt inversate culorile intre ele); steagul are probabil vreo 400-500 metri lungime si 200 metri inaltime, se poate vedea si pe Google Earth, pe directia nord fata de centrul capitalei.

Un lucru poate mai putin cunoscut este ca desi granita intre cele doua tari are in jur de 200km, sunt doar cateva (parca 7) puncte de trecere a frontierei dintr-o parte in alta. Cel prin care am trecut noi, situat pe strada Ledra, este doar pietonal.

Despre sudul Nicosiei... nimic de zis, nu ne-am propus sa vizitam ceva anume, asa ca am ramas doar cu ce am vazut din masina de pe autostrada pana in centrul orasului. Acea Ledra Street, unde ziceam ca e punctul vamal, se vrea un fel de Mariahilferstrasse a Nicosiei, o strada intesata de magazine si restaurante, cu cladiri frumoase si bine intretinute, plina ochi de turisti. Si totul se termina in vama...

Trecerea frontierei a fost facila, de ciprioti am trecut fara sa se uite nimeni la noi, insa pe partea turca, dupa prezentarea pasapoartelor, ni s-a dat sa completam un formular pentru viza, formular care a trebuit sa il avem asupra noastra de-a lungul sederii in nord, si pe care a trebuit sa il returnam la iesire.

Dupa ce scapi de formalitatile de rigoare si depasesti ghiseul politistilor de frontiera, prima senzatie care te incearca (cu putina imaginatie) este ca ai intrat in Milano. Recunosc, nu am fost in Milano, dar imi inchipui ca asa trebuie sa fie acolo, mai ceva decat pe Champs Elysee, adica esti inconjurat numai de magazine de firma, unul si unul: Boss, Armani, Gucci, Prada etc. , tot ce si-ar putea dori un foarte pretentios cumparator. Senzatia de Milano dispare insa repede, cand te apropii de marfa expusa si vezi calitatea si pretul. Revii cu picioarele pe pamant si realizezi ca de fapt ai ajuns de fapt in Turcia. Toata marfa e ca in bazarul din Istanbul. Dupa ce iesi de pe Ledra, incep niste stradute unde chiar si arata totul ca in bazar, cu gherete metalice, cu marfa pana in tavan, claie peste gramada.

Lasand la o parte magazinele, cu marfa lor "totul la 10 euro", ai senzatia imediat cum treci granita in nord ca timpul a stat in loc. Din 1974 cand armata turca a invadat nordul Ciprului si insula s-a divizat, nu s-a schimbat mai nimic. In afara catorva cladiri renovate din apropierea vamei, in rest sunt case in paragina, sau daca parterul e bine intretinut, etajul e intr-o stare deplorabila. Pe strazi circula unele masini atat de vechi ca nici nu stiam ca au existat vreodata, motociclete antice, carucioare de transport marfa, tot ca in Istanbul, jale. E ceva greu de imaginat, o diferenta incredibila intre cele doua tari, parca o calatorie inapoi in timp de la o strada la alta.

La terase se vinde, bine-nteles, bere Efes. Moneda oficiala e lira turceasca dar... turcu-i tot turc, accepta orice valuta vestica.

In multime am vazut un tip care se plimba cu un dispozitiv (vazut doar in filme), pentru detectarea bombelor sau coletelor suspecte de sub masini; ne-au trecut fiorii dar in jurul nostru erau f multi turisti linistiti, atmosfera era de vacanta asa ca ne-am continuat raita. Apropo, in vama erau afisate fotografii facute la deschiderea punctului de frontiera Ledra, printre ele una in care militari ONU cautau mine de teren (vezi foto atasata).

Am vizitat un han vechi (caravanserai), Buyuk Han, o constructie interesanta din secolul 16, plina azi de tarabe cu suveniruri si terase.

In plin centru vechi, o corcitura arhitecturala te socheaza: o catedrala construita in cel mai pur stil gotic (iti aminteste de catedralele franceze), transformata brutal in moschee. Fosta catedrala romano-catolica Sfanta Sophia (ridicata prin secolul 13 peste ruinele unei biserici ortodoxe) a fost metamorfozata in cea mai importanta moschee a Ciprului de Nord, Selimiye Camii. Crucile au fost date jos si turnurile completate cu minarete; vitraliile, la randul lor, au fost inlocuite cu „zabrelele” albe (scuze, nu cunosc termenul corect) specifice moscheilor. O aratare foarte ciudata. Convertirea cladirii de la o religie la alta este asemanatoare celei din Istanbul (Hagia Sophia), dar totusi acolo nu este asa socanta diferenta intre cele doua stiluri arhitecturale.

La sud de moschee exista o cladire, Bedesten, fosta biserica bizantina Sf. Nicolae, transformata de-a lungul timpului in biserica catolica, ortodoxa, apoi in depozit de cereale, piata acoperita, ca acum sa fie considerata monument istoric.

In spatele moscheei, un restaurant cu specific (bine-nteles) turcesc isi primeste oricand clientii, astfel ca am putut savura un Efes in timp ce in difuzoare se auzea rugaciunea de amiaza a imamului.

Ne-am limitat raita doar prin centru, pentru ca de cate ori deviam de la traseu si ajungeam pe niste stradute laturalnice, la vederea darapanaturilor si paraginilor ce ne inconjurau ne aminteam ca asa incep multe filme de groaza facute prin tari uitate de lume. Pur si simplu nu ne simteam confortabil plimbandu-ne printre case cu geamuri sparte, acoperisuri daramate si ganguri pline de gunoaie.

Toata vizita in nord a durat maxim 4 ore si sunt convins ca ne-au scapat multe lucruri interesante. Poate vreodata, cine stie, cand lucrurile in Cipru vor intra pe un fagas normal, vom vizita mai multe si in partea turceasca a insulei. Pana atunci ramanem cu sudul (vezi review Cipru, dintr-un colt in altul).

---

VIZUALIZĂRI: 5039 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI